Figura 4.26. Raportul dintre pensia medie pentru limită de vîrstă şi minimul de existenţă pentru pensionari
|
Sursa: MMPSF, CNAS
| Unul din principalele riscuri cu care se confruntă vârstnicii este sărăcia, care este strâns legată de lipsa mijloacelor materiale pentru o bătrâneţe auto-suficientă, degenerând în final în excluziune socială. Astfel, din totalul populaţiei aflate sub pragul absolut al sărăciei în anul 2008, personale în etate au reprezentat 37,3%, venitul acestora fiind preponderent din prestaţii sociale.
Pensiile reprezintă sursa principală de venit a persoanelor vîrstnice menite să compenseze veniturile pierdute în legătură cu pensionarea, respectiv capacitatea sistemului de asigurări sociale de stat de a onora riscurile asigurate este reflectată prin rata de înlocuire. În anul 2008 rata de înlocuire a constituit 26,3%, ceea ce demonstrează că pensia medie pentru limită de vîrstă compensează doar în proporţie de ¼ din veniturile anterioare pensionări, totodată reprezentând circa 55% din minimul de existenţă pentru pensionari. Aceasta conduce la concluzia că actualul sistem de pensionare nu poate asigura o bătrîneţe decentă în afara riscului sărăciei, respectiv, persoanele vîrstnice se confruntă cu probleme serioase în acumularea şi redistribuirea resurselor. (Vezi Figura 4.26)
Astfel, din totalul gospodăriilor, ponderea cea mai semnificativă a transferurilor sociale (inclusiv pensiile) este deţinută de gospodăriile vîrstnice (46,6%). Necesită de menţionat că doar 34% din gospodăriile de vîrstnici beneficiază de careva transferuri de asistenţă socială care deţin o pondere de doar 3,65% în cadrul veniturilor.
Dostları ilə paylaş: |
