Outline of research on social inclusion in moldova

Protecţie socială. Acest sistem continuă să se confrunte cu un şir de probleme, printre care: înrăutăţirea indicilor demografici, extinderea proceselor migratorii, rata redusă de înlocuire, diferenţele tarifelor şi contribuţiilor pentru unele sectoare ale economiei, în special din sectorul agrar. În perioada analizată a fost realizată evidenţa personificată a contribuabililor, au demarate procesele de unificare a normelor de pensionare şi au fost aplicate măsuri de susţinere din partea statului a contributivităţii sectorului agricol, inclusiv a fost pusă în aplicare procedura de redistribuire a contribuţiei. În prezent se lucrează asupra identificării modelului optim de prognozare a evoluţiei sistemului asigurărilor sociale.

Politicile promovate în domeniul asistenţei sociale sunt extrem de importante pentru grupurile populaţiei cosiderate cele mai expuse riscului sărăciei. În prezent, sistemul oferă 18 tipuri de prestaţii băneşti, cea mai importantă prestaţie dintre acestea este “Ajutorul social”.

Începând cu 1 octombrie 2008, legislaţia naţională reglementează dreptul la ajutor social familiilor defavorizate²⁰⁹, care se stabileşte condiţionat de venitul global mediu lunar al familiei şi include toate veniturile şi economiile acesteia, indiferent de provenienţa lor. Astfel, a fost pus în aplicare un nou mecanism de acces la asistenţa socială bănească de stat, scopul căruia este de a substitui modelul recompensator cu cel de testare al venitului şi unificare treptată a programelor de prestaţii sociale într-o singură prestaţie cu titlu de „ajutor social pentru cei săraci”.

Pentru creşterea accesului populaţiei la serviciile primare de asistenţă socială a fost instituită în proporţie de 80% reaţeaua naţională de asistenţi sociali şi efectulată cartografierea iniţială serviciilor sociale existente datele căreia au servit la identificarea obiectivelor de bază pentru crearea sistemul naţional de servicii sociale integrate, şi identifica tipurile de standarde de calitate pentru monitorizarea acestor servicii. Astfel, către finele anului 2008, la nivel naţional activau 1174 de centre care ofereau servicii de asistenţă socială pentru diferite grupuri aflate în situaţii de risc²¹⁰. Gradul de durabilitate a acestor servicii este limitat datorită, lipsei unei descentralizări fiscale şi mecanismului de contractare sau cumpărare a serviciilor date de la prestatorii privaţi. .

Începând cu anul 2007, a fost începută reforma sistemului rezidenţial, care şi-a propus drept obiectiv principal reducerea cu 50% până în anul 2012 a numărului de copii din instituţiile rezidenţiale şi integrarea acestora în familii sau forme alternative de tip familial²¹¹. Efectele reformei au fost evidente chiar în primul an de la demarare reflectând o reducere cu 22% a numărului de copii din sistemul rezidenţial.

O însemnătate majoră în procesul de „gate keeping” îl au Comisiile pentru protecţia copilului aflat în dificultate, instituite în anul 2007, care doar în primul an de activitate au examinat 1458 de cazuri dintre care: (i) în 51% a fost prevenită instituţionalizarea, (ii) 24% dintre copii au fost reintegraţi în familia biologică; ( iii) 6% au fost plasaţi sub tutelă/curatelă; (iv) 5% au fost plasaţi în case de copii de tip familial, (v) 1% au fost plasaţi în servicii de asistenţă maternală profesionistă şi (vi) doar 13% din totalul copiilor evaluaţi au fost admişi în sistemul rezidenţial.