Anii 1998-1999 sunt marcaţi de criza economică acută, care a condus la pierderea locurilor de muncă, apariţia şomajului, ceia ce a rezultat în sărăcie şi inegalitate între persoane şi grupuri de persoane, diferenţe în dezvoltare între mediile de reşedinţă, etc. Conform datele cercetărilor în domeniu, circa 73% din populaţia ţării se afla în sărăcie41.
A doua etapă de tranziţie se consideră începând cu anul 2000, când economia ţării a înregistrat o tendinţă ascendentă şi stabilă, care s-a soldat cu o creştere cumulată a PIB-ului real de 62,9% către anul 2008. Creşterea economică în această perioadă a fost generată, printre alţi factori, şi de o serie de reforme, inclusiv judiciare, ale administraţiei publice, fiscale şi de reglementare, care au condus la creşterea investiţiilor străine directe. În această perioada, către 2008, în termeni nominali, salariul mediu lunar în Moldova a crescut cu aproximativ cinci ori, iar pensia medie lunară de peste şase ori, însă, în termeni reali, şi salariul mediu şi nivelurile de pensii au scăzut comparativ cu anul 1990 cu 28% şi 63%, respectiv.
Perioada de tranziţie a influenţat semnificativ structura PIB cu o creştere rapidă a intrărilor din comerţ şi transport, şi o descendenţă pronunţată a veniturilor din agricultură şi industrie (figura 3.3.).
