Outline of research on social inclusion in moldova

5.1. Definirea excluziunii şi incluziunii culturale

Înţelegem cultura în accepţie UNESCO, adică „…întregul complex de elemente distinctive spirituale, materiale, intelectuale şi emoţionale ce caracterizează o societate sau un grup social. Cultura include nu numai artele şi literatura, ci şi modul de viaţă, drepturile fundamentale ale omului, sistemul de valori, tradiţii şi credinţe.” ( Raportul Conferinţei Mondiale privind Politicile Culturale, organizată în 1982 de UNESCO la Mexico City).

Cultura este un factor important de dezvoltare socială şi comunitară, un factor al calităţii vieţii nelipsit în evaluările standardelor de calitate a vieţii individului, a colectivităţii şi a societăţilor. În contextul dezvoltării durabile, culturii îi revin multiple funcţiuni şi implicaţii. Ca mod de viaţă al individului, comunităţilor şi al societăţilor, ea constă din elemente ale diferenţierii şi unităţii acestora. Cultura este expresia identităţii (individuale, de grup, regionale, etnice, naţionale etc.), iar în comunicarea socială este miză a diversităţii şi diferenţei. În acelaşi sens, identitatea culturală este formată dintr-un sistem de valori care asigură specificitatea fiecărei comunităţi. Diversitatea şi diferenţa culturală exprimă valori importante în ierarhiile sociale, contribuie la structurarea societăţii şi a personalităţii umane. Prin aceste mijloace, verificate de experienţa colectivă, cultura îşi întreţine vivacitatea. Şi pentru ca formele culturale sunt dozate afectiv, prin cultură se produce socializarea, integrarea şi coeziunea socială, dar are loc şi marginalizarea, excluderea socială. Cultura reprezintă un proces. Ea este promovată de instituţii si tot instituţiile sunt responsabile de incluziunea culturală.

Conceptul excluziune culturală ţine de domeniul politicilor culturale. Împreună cu celelalte concepte privind excluziunea economică, socială şi politică el completează spectrul excluziunii umane în societatea contemporană. Făcând o retrospectivă a afirmării acestui domeniu teoretic, putem aprecia că cel mai târziu dintre toate acestea a intrat în uz conceptul excluziunii culturale. Din anul 1974, de când René Lenoir a formulat termenul de excluziune socială (în lucrarea „Les Exclus”, Paris, 1974), acesta a avut prioritate până în ultimii ani. În prima parte a anilor ’90, excluziunea şi incluziunea socială au fost integrate în toate politicile Uniunii Europene, începând cu Tratatul de la Maastricht şi protocoalele sale anexe, reforma obiectivelor Fondului Social European, documente ale Parlamentului European şi Programele de Acţiune Socială ale Comisiei în raport cu sărăcia, coeziunea socială, inserţia şi integrarea socială. Astfel, termenul excluziunea socială s-a impus treptat în uzul internaţional, acoperind până de curând şi sferele ce aveau să revină ulterior celelalte tipuri de excluziune.

Problematica ecluziunii de toate tipurile, la fel ca şi cea a incluziunii, nu şi-au aflat locul necesar în preocupările ştiinţifice ale mediul academic din republică. În acest context conceptul de excluziune culturală constituie o problemă ştiinţifică deschisă, necercetată. Instituţiile sociale sunt mai dinamice, mai adaptate necesităţilor sociale decât cele academice şi promovează această terminologie, precizându-i mereu semnificaţiile. Din aceste considerente vom formula definiţii şi vom corela problematica acestui capitol reieşind din practicile instituţionale, încercând să jalonăm şi fundamentele teoretice ale excluziunii culturale. La expunerea conţinuturilor excluziunii culturale vom ţine cont de experienţa mondială în domeniu, care atenţionează asupra existenţei unui specific al excluziunii în fiece ţară.

Excluziunea culturală este înţeleasă ca un proces de excludere a indivizilor sau a grupurilor sociale de la viaţa culturală din cauza sărăciei, a lipsei instituţiilor de cultură, a inaccesibilităţii la ele sau a convingerilor.

Politica culturală, ca parte a politicilor publice, reprezintă setul de orientări generale şi coerente cu privire la dezvoltarea culturii în societate. Ea este întotdeauna un sistem de referinţă pentru acţiunea culturală. În contextul societăţii democratice, politica culturală îşi asumă procesul de structurare a opţiunilor şi obiectivelor colective referitoare la dimensionarea şi articularea culturală a ansamblului social.

5.1.1. Precizarea cadrului legal internaţional şi naţional care asigură incluziunea culturală. Explicarea anumitor termeni specifici diversităţii culturale din Republica Moldova.
Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova oferă un cadru legal general privind desfăşurarea drepturilor şi libertăţilor la cultură ale cetăţenilor. Constituţia, legea supremă a Republicii Moldova, în art. 10, întitulat „Unitatea poporului şi dreptul la identitate” stipulează egalitatea tuturor cetăţenilor: „(1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi”, totodată „(2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”. „(1)Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil”, în acelaşi timp „(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie”. (art. 32). Ea consacră şi diversitatea intereselor culturale „dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sunt apărate de lege” (alin. 2. art. 33). Statul „contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei, naţionale şi mondiale”, iar „libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată”, fără a fi supusă cenzurii (alin. 3, art. 33).

În domeniul culturii funcţionează câteva legi, care tind să acopere vastul ei domeniu. Legea Culturii nr. 413 –XIV, adoptată la 27 mai 1999, dezvoltă principiile constituţionale, în domeniul culturii. Ea determină responsabilităţile statului în elaborarea şi promovarea politicilor culturale, asigură şi protejează dreptul constituţional al cetăţenilor Republicii Moldova la activitatea culturală, stabileşte normele juridice, în baza cărora este asigurată dezvoltarea liberă a culturii. Actualmente această Lege este în proces de reactualizare, pentru ca ea să corespundă noilor realităţi culturale.

În primul deceniu de după independenţă au fost elaborate legile de bază pentru a reglementa activitatea marilor structuri din domeniul culturii: Legea privind fondul arhivistic al Republicii Moldova nr. 880-XII din 22 ianuarie 1992 (stabileşte principiile de bază ale organizării activităţii de completare, evidenţă, păstrare şi utilizare a Fondului Arhivistic al Republicii Moldova şi vizează direct sursele memoriei sociale); Legea cu privire la biblioteci nr. 286- XIII din 16.XI.1994 (determină regimul juridic al bibliotecilor în Republica Moldova. Potrivit articolului 3, principiile de funcţionare a bibliotecii sunt: accesibilitatea, neangajarea politică, autonomia profesională); Legea audiovizualului nr.603-XIII din 3.10.1995 (stabileşte modul de eliberare a licenţelor pentru emisie, reglementează recepţia programelor audiovizuale transmise prin satelit, comunicaţia audiovizuală distribuită prin cablu. Sunt reglementate detaliat drepturile şi obligaţiile instituţiilor audiovizualului şi ale lucrătorilor acestora, responsabilitatea pentru conţinutul informaţiei transmise prin mijloace de comunicare audiovizuală şi colaborarea internaţională în domeniul audiovizualului. Un capitol aparte al Legii reglementează activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Potrivit articolului 31 al Legii, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) este constituit din 9 membri, numiţi de către Parlament (3 membri), Preşedintele Republicii Moldova (3 membri) şi Guvern (3 membri) pe un termen de 5 ani. CCA reprezintă garantul interesului public şi nu al celor care l-a constituit).