Outline of research on social inclusion in moldova

Sursa: SES 2009, PNUD CRB

Probleme de coeziune socială ca rezultate ale excluziunii economice. Excluziunea economică provoacă marginalizarea sau automarginalizarea persoanelor, care nu-şi pot permite un trai decent. Din motivul lipsurilor provocate de resursele limitate, inclusiv de starea de sărăcie, persoanele sau grupurile de persoane se separă de la activităţi publice şi sociale, confruntîndu-se cu probleme serioase în acest sens.

Cercetările denotă că cele mai vulnerabile grupuri ale populaţiei privind problemele coeziunii sociale sînt copii, vîrstnicii, persoanele cu dizabilităţi, familiile lucrătorilor migranţi, femeile⁶⁷. Iar problemele coeziunii sociale rezultate din efectele excluziunii economice au aspecte specifice pentru fiecare grup aparte.

Accesul la învăţămînt, la locuinţă, la ocrotirea sănătăţii sînt importante în cazul evaluării situaţiei privind coeziunea socială a copiilor. Vîrstnicii se confruntă cu probleme ce ţin de accesul la serviciile sociale, nivel decent al veniturilor necesare pentru trai. Adaptarea serviciilor, accesul la ocupare sînt specifice pentru persoanele cu disabilităţi, iar pentru familiile lucrătorilor migranţi este importantă asigurarea accesului la instituţii publice, pentru femei este necesară asigurarea accesului la necesităţi specifice, deosebite.

În aspect economic problemele menţionate se reduc la accesul financiar la serviciile şi bunurile respective, care în consecinţă, rezultă din nivelul veniturilor de care dispun grupurile vulnerabile menţionate sau de resursele financiare de care dispune statul, comunitatea, pentru a avea posibilitatea de a oferi accesul necesar, contribuind la asigurarea coeziunii sociale în acest sens.

În cazul cînd resursele nu sint suficiente pentru asigurarea accesului respectiv şi a nu cădea sub incidenţa excluziunii în acest context este necesară asigurarea unui suport pentru a depăşi situaţia la moment. Existenţa reţelelor de suport este importantă, îndeosebi prezenţa acestora este necesară persoanelor aflate în dificultate sau în situaţii de risc. Reţelele de suport împun efecte pozitive asupra stării de automarginalizare, contribuie la coeziunea socială, în cazul diverselor grupuri influienţînd diferit (sfat, suport material, oferire a posibilităţii de a obţine resurse, etc). Evaluarea coeziunii sociale a grupurilor vulnerabile prin prisma excluziunii economice rezultă în evaluarea accesului la suport în cazul unor necesităţi economice stringente. Spre exemplu, necesitatea apelării în cazuri de urgenţă la un împrumut, un ajutor, presupune existenţa unor reţele de suport, iar evaluarea accesibilităţi acestora permite de a măsura gradul de marginalizare şi automarginalizare a grupurilor de persoane.

În context naţional existenţa reţelelor de suport a fost evaluată ca ponderea în totalul populaţiei a persoanelor care au afirmat că nu au nici o persoană la care pot apela pentru ajutor în situaţii problematice. Conform datelor modulului Ad-hoc privind excluziunea socială (CBGC) în medie circa 10% dintre persoanele intervievate au declarat că nu au la cine să apeleze în cazul necesităţii de a împrumuta o sumă de €250 pentru a soluţiona o anumită situaţie de urgenţă. Cei mai vulnerabili în acest context sînt lucrătorii pe cont propriu în sectorul non-agricol (26,4%) şi vîrstnicii de 65 ani şi peste (20,3%).