Outline of research on social inclusion in moldova

Prima perioadă începând cu anul 1991 poate fi caracterizată prin efectele „terapiei de şoc” care a dus la un nivel înalt al nemulţumirii sociale exprimată prin puternice dezechilibre sociale generate în primul rând de scăderea nivelului de trai ca efect al liberalizării economiei, creşterea şomajului şi reducerea capacităţilor sistemului de protecţie socială de a sprijini volumul crescând al grupurilor vulnerabile ale populaţiei. Suplimentar la toate acestea, populaţia a fost marcată şi de impactul economic şi social al dezintegrării teritorială a ţării.

De menţionat, pînă la independenţa Republicii Moldova, circa 40% din producţia economică a ţării şi peste 90% din producţia energetică erau produse în regiunea Transnistreană, ceea ce din perspectivă socială oferea nu doar locuri de muncă, dar şi resurse însemnate în pentru menţinerea infrastructurii sociale şi serviciilor sociale. Pierderea controlului asupra teritoriului Transnistrean a fost extrem de dureros pentru Republica Moldova, efectele sociale ale conflictului Transnistrean din anul 1992 fiind exprimate printr-un număr destul de mare de persoane intern deplasate (peste 51 mii) şi apariţia primilor grupuri social vulnerabile (peste 6 mii refugiaţi⁸¹. veterani şi invalizi de război), pentru care sistemul naţional de protecţie socială nu a fost absolut defel pregătit. Ceea ce poate fi considerat ca bază în dezvoltarea sistemului de protecţie socială compensator.

Scăderea PIB a durat din 1991 până în 1999, fiind amplificat de efectele crizei economice ruseşti a anilor 1998, şi a fost una dintre cele mai drastice din ţările în tranziţie (a fost înregistrată o scădere cumulativa a PIB de aproape 70%). A nu plăti impozitele era o normă pentru multe companii moldoveneşti în anii 1990. Sectorul informal înflorea, iar criminalitatea exercita un control masiv asupra economiei. În consecinţă, toate acestea au condus la înrăutăţirea considerabilă nu numai a indicatorilor economici, ci şi a tuturor indicatorilor nivelului de trai al populaţiei şi reducerii credibilităţii în instituţiile statului. Efectul cumulativ al costurilor sociale ale tranziţiei fiind reflectate în Indicele Dezvoltării Umane (IDU), care înglobează sinteza principalilor parametri sociali (demografie, învăţământ, sănătate şi standarde de viaţă). Astfel, potrivit IDU, în clasamentul ONU, Republica Moldova pe parcursul anilor s-a deplasat constant de pe locul 75 în 1994 (locul 81 în 1995, locul 110 în 1997, locul 104 în 1999) spre locul 102 în 2000 în lista celor 177 de state incluse în clasament⁸². Din fostele ţări ale URSS, Moldova fiind urmată doar de Uzbekistan (locul 106) şi Tadjikistan (locul 110)⁸³.