Outline of research on social inclusion in moldova

Figura 4.4. Dinamica cheltuielilor publice pentru sănătate
Figura 4.5. Exodul cadrelor medicale din sistemul sănătăţii
Sursa BNS^94, MS, WHO 2009

Sistemul de protecţie socială a perioadei de tranziţie poate fi caracterizat printr-o serie de reforme primele dintre acestea axîndu-se în principal pe reglementarea bazei de pensionare, determinarea principiilor şi roluri primare în cadrul acestui sistem. Respectiv, în perioada anilor 1991 – 1992 baza de reglementare a sistemului de pensionare fiind modificată de două ori. Cu toate acestea, rezultatele reformei nu au fost radicale, sistemul de pensionare a continuat să poate în sine elemente sistemului sovietic, baza de calcul a pensiilor fiind 62% din salariul realizat pe parcursul a 5 ani din ultimii 15 ani înaintea pensionării.

La rândul său sistemul de asistenţă socială, nu era definit, fiind privit ca o componentă a sistemului de pensii, exprimat prin diferite plăţi cu caracter recompensator pentru categorii ca: invalizi, veterani de război. Primele păţi pentru copii din familii numeroase au fost introduse abia anul 1997, plata cărora în principal fiind pusă pe seama întreprinderilor care din lipsa de resurse de cele mai multe ori nu le achitau.

În linii mari perioada anilor 90 în domeniul protecţiei sociale poate fi caracterizată prin :(i) pensii stabilite în condiţii avantajoase, inclusiv în baza certificatelor de salarii declarate, emise de către întreprinderi care nu mai existau (ceea ce nu permitea efectuarea verificării corectitudinii sumelor declarate şi diminuării fraudelor în sistem); cote disproporţionate de defalcare către Fondul social (povara fiind pusă în principal asupra întreprinderilor şi mai puţin asupra angajaţilor).

Toate acestea au a condiţionat incapacitatea financiară a sistemului, acumulând datorii de luni de zile la plata pensiilor şi indemnizaţilor, introducerea procedurii achitării reciproce (achitarea pensiei în produse alimentare sau mărfuri) şi creşterea nemulţumirii pensionarilor şi invalizilor. Astfel, în anii 1998 şi 1999, doar 40% de pensionari au primit careva plăţi sociale⁹⁵, pensia medie pentru limită de vîrstă constituind 83,9 lei (10,1 USD)⁹⁶. Adiţional această perioadă poate fi caracterizată şi prin creşterea masivă a cererii pentru instituţionalizare, numărul persoanelor în cele 67 de instituţii depăşind cifra de 14 mii dintre care 78% fiind copii.

Necesitatea reformării sistemului de protecţie socială a fost evidentă, aceasta începând cu anul 1999, cînd au fost adoptate cele mai importante documente în acest sens ca Strategia de Reformare Asigurării cu Pensii⁹⁷ şi Strategia de reforma a sistemului de asistenţă socială⁹⁸. În baza acestora sistemul naţional de protecţie socială a fost divizat în două părţi distincte (asigurări şi asistenţă socială), ceea ce la rândul său a servit ca bază în conturarea cadrului legislativ specific fiecărui domeniu în parte.

Cu toate acestea, reforma sistemului iniţiată în anul 1999 nu a putut fi caracterizată fiind una radicală şi consecventă. Efectele crizei economice din anul 1998 au condiţionat un şir de abateri de la cadru strategic iniţial al reformei, care s-au reflectat printr-o serie de modificări, introduse în legislaţia de pensionare (sistarea temporară a creşterii vârstei de pensionare, restabilirea unui şir de înlesniri la ieşirea la pensie, anterior anulate etc.) şi dezvoltarea unui şir întreg de acte legislativ-normative în domeniul reglementării prestaţiilor de asistenţă socială, insuficient corelate între ele cu accente pe apartenenţă categorială şi mai puţin pe dezvoltare de servicii sociale⁹⁹.