Shapiro
(1983) remarca faptul că studiile cu privire la rezultatele
terapiilor pot indica similitudini, nu doar pentru că sunt selectate
terapiile adecvate pentru un grup particular de pacienţi, clienţi, ci şi
datorită caracteristicilor comune ale terapeuţilor: relaţia suportivă cu
clientul, căldura oferită, expectanţele de îmbunătăţire.
Consideraţii evaluative
Definiţia „vindecării" tulburărilor psihice rămâne o problemă
deschisă discuţiei. Dacă scopul terapiei este să-1 facă pe client să se
simtă mai confortabil cu sine, atunci clientul poate oferi criteriile sale
de evaluare. Dacă scopul este de a face societatea să se simtă
confortabil raportat la client, atunci trebuie realizate alte criterii.
234 Diferenţe interindividuale
Nici o terapie nu s-a dovedit superioară, raportată la toate
tulburările psihice, terapia trebuie aleasă în funcţie de problemele
clientului. In plus, dacă relaţia terapeut-client este privită ca un
element important pentru succes, este necesar „respectul mutual şi
înţelegerea reciprocă" (Rogers).
Autoevaluare
1. Care sunt problemele legate de luarea deciziei de „vindecare" a
unei tulburări psihice?
2. De ce este dificilă comparaţia directă a eficienţei unor terapii?
3. Care este tratamentul cel mai eficient pentru o anumită
tulburare psihică?
6.7. INSTITUŢIONALIZAREA SAU
DEZINSTITUŢIONALIZARE?
Introducere
Rămânerea unui individ la domiciliu (dacă are unul) sau
internarea lui într-o instituţie, pentru tratament, este un subiect de
discuţie. Până acum puţin timp, instituţionalizarea era considerată cea
mai bună alegere pentru tulburările psihice, inclusiv pentru handicapul
mintal. Dar „cea mai bună" soluţie pentru cine? - pentru pacient,
familie sau societate? La ora actuală, există un curent puternic care
susţine păstrarea pacientului la domiciliu. Această ultimă parte a
lucrării noastre examinează, pe scurt, câţiva factori implicaţi în
această decizie.
Tratamente şi terapii 235
Dostları ilə paylaş: |