70
Diferenţe interindividuale
Evaluarea contribuţiei Iui Eysenck
1. Aşa cum am remarcat deja, nu există o bază solidă pentru unele
aspecte ale teoriei lui Eysenck. Studiile ulterioare oferă validitate
dimensiunilor E şi N şi, parţial, dimensiunii P. Dar, elementul cheie al
teoriei sale - afirmaţia conform căreia introvertiţii pot fi condiţionaţi
mai uşor decât extravertiţii - are un suport limitat. în consecinţă,
aplicarea acestui element la nivelul condiţionării sociale, ca şi la nivelul
diferenţelor comportamentelor sociale manifestate de introvertiţi prin
comaparaţie cu extravertiţii, pare cel puţin precară.
2. Kendrick (1981) sugerează că aplicaţiile clinice ale teoriei lui
Eysenck sunt limitate; doar câţiva clinicieni au utilizat, în tratamentul
pacienţilor, predicţiile ce converg din această teorie. Lanyon (1984)
afirma că EPI nu a fost suficient validat pe eşantioane clinice pentru
a-şi demonstra, astfel, valoarea practică.
3. Criticii şi-au pus întrebarea dacă un instrument atât de simplu,
cu răspunsuri „da"/„nu", precum EPI, poate evalua complexitatea
personalităţii umane (Heim, 1970a).
4. în ciuda confirmărilor insuficiente, Shackleton şi Fletcher
(1984) apreciază în mod deosebit teoria lui Eysenck şi remarcă faptul
că aceasta a generat foarte multe studii şi a propus un model al
personalităţii de o valoare inestimabilă pentru cercetători.
Referindu-se la Eysenck, aceşti doi autori notează: „aproape fiecare
problemă pe care el a studiat-o a găsit ecou în lumea ştiinţifică şi a
beneficiat de pe urma dezbaterilor provocate".
Dostları ilə paylaş: