– C REDINŢĂ MAI PROFUNDĂ 2
2
şi acum, dacă L-ar i rugat pe Isus: „Scapă-mă de mine însumi”, El l-ar
i ajutat. Dar Petru simţea că nu este crezut, şi lucrul acesta era prea
dureros pentru el. S-a simţit jignit şi de aceea s-a încăpăţânat şi mai
mult să se încreadă în sine.
Isus îi privea cu milă pe ucenici. Nu putea să-i scape de încercare,
dar nu voia să-i lase nemângâiaţi. El i-a asigurat că va sfărâma lanţurile
mormântului şi că iubirea Sa pentru ei nu va slăbi. „După ce voi învia”,
a spus El, „voi merge înaintea voastră în Galileea” (Matei 26:32). Chiar
înainte de a se lepăda de El, ei au avut asigurarea că vor i iertaţi. După
moartea şi învierea Sa, au ştiut că erau iertaţi şi scumpi inimii lui
Hristos.
Isus şi ucenicii Săi erau în drum spre Ghetsimani, la poalele
Muntelui Măslinilor, un loc retras, unde El Se dusese adesea să Se roage.
Mântuitorul le explicase ucenicilor misiunea Sa în lume şi legătura
spirituală pe care ei trebuiau să o păstreze cu El. Acum, le-a ilustrat
învăţătura. Luna lumina strălucitor asupra unei viţe-de-vie înlorite.
Arătându-le-o ucenicilor, Isus a folosit-o ca simbol.
„Eu sunt adevărata Viţă”, a zis El. În loc să aleagă palmierul plin de
graţie, cedrul înalt sau stejarul puternic, Isus a ales viţa, cu cârceii ei
agăţători, ca să Se prezinte pe Sine. Palmierul, cedrul şi stejarul stau
prin putere proprie. Ei n-au nevoie de sprijin. Dar viţa-de-vie se agaţă
de araci şi, în felul acesta, se înalţă spre cer. Tot astfel şi Hristos, în
natura Lui umană,
[pagina 675] avea nevoie de putere dumnezeiască.
„Nu pot face nimic de la Mine Însumi”, spusese El mai înainte (Ioan
5:30).
„Eu sunt adevărata Viţă.” Iudeii consideraseră întotdeauna viţa-de-vie
ca iind planta cea mai nobilă şi simbol a tot ce este puternic, minunat
şi roditor. Israel fusese reprezentat printr-o vie pe care Dumnezeu o
plantase în Ţara Făgăduită. Iudeii îşi întemeiaseră nădejdea de mântuire
pe legăturile lor cu Israel. Dar Isus a zis: „«Eu sunt adevărata Viţă.» Să nu
credeţi că din cauza legăturii voastre cu Israel puteţi ajunge părtaşi la
viaţa lui Dumnezeu şi moştenitori ai făgăduinţei Lui. Numai prin Mine se
primeşte viaţa spirituală.”
„Eu sunt adevărata Viţă şi Tatăl Meu este Vierul.” Părintele ceresc
sădise această viţă de soi bun pe dealurile Palestinei şi El Însuşi
fusese Viticultorul. Mulţi erau atraşi de frumuseţea acestei Viţe şi
recunoscuseră obârşia ei dumnezeiască. Dar, pentru conducătorii lui