feri. O dispreţuia tocmai pentru insuşirile cu care se min-ţ
drea ea, adică : sensibilitatea bolnăvicioasă, rafinamentul^.
dispreţul şi indiferenţa faţă de lucrurile pe care le socotei
ea grosolane şi comune.
*
Intre contesa Nordstone şi Levin se stabiliseră acele
relaţii destul de frecvente in societate, cind două persoanei
deşi rămin in raporturi aparente de prietenie, se dispre-e
ţuiesc atit de mult una pe alta, incit nici nu se pot lua ia
•erios şi nici nu se pot simţi jignite una de cealaltă. ?
%
Contesa Nordstone tăbări numaidecit asupra lui Leviry
— A ! Konstantin Dmitrici ! Iar ai sosit in Babilonii!
, nostnt desfrinat, zise ea şi-i intinse o mina micuţă şi gafe
benă,' amintindu-i vorbele rostite de dinsul la inceputul
Iernii≫ cind Levin spusese că Moscova e un adevărat Ba≪s
bllon. Ce s-a intimplat ? S-a indreptat Babilonul ori te-Sf
itricat dumneata ? adăugă contesa ironic, uitindu-se pestfi
umăr la Kitty.
\
— Sint foarte măgulit, c ntesă că mi-aţi reţinut cu*
vintele, răspunse Levin, care izbuti să-şi recapete stăpia
nlrea de sine şi să-şi reia de indată obişnuita atitudine
zeflemitoare faţă de contesa Nordstone. imi inchipui că si≫
•vut un efect puternic asupra dumneavoastră. *
— Cum să nu ? Notez totul. Dar tu, Kitty, iar ai pai*
tlnat? fi
Şi contesa intră in vorbă cu Kitty. Oricit de greu ar Igţ
fost pentru Levin să se retragă acum, i-ar fi venit totuşi
Itiai uşor s-o facă decit să rămină acolo toată seara şi s-o
Vadă pe Kitty cum il urmăreşte din ochi pe furiş, ferindu-
se totodată să-i intilnească privirea. Vru să se ridice,
dar prinţesa, observind că tace, incepu să-i vorbească :
— Ai venit pentru mai mult timp la Moscova ? Mi se
pare că te ocupi de zemstvă, aşa că nu poţi lipsi mult.
— Nu, prinţesă, nu mă mai ocup de zemstvă. Am vett|Ş
pentru citev≫≪U*t <• - .= >. **a; . -,^ff*>f ,Sl oqA ^amţmiMifPi
ii
ii
≪Se petrece ceva cu'el, se gindi contesa Nordstone, privindu-
i cu luare-aminte faţa severă şi gravă. Ce-o fi avind
de nu filozofează ? Dar am să-1 stirnesc eu la vorbă. Grozav
imi place să-1 fac ridicol faţă de Kitty, şi n-am să
mă las.≫
— Konstantin Dmitrici, incepu ea, lămureşte-mi, te
rog, un lucru... dumneata, care ştii toate... La noi, intr-un
sat din ţintul Kaluga, toţi mujicii şi toate femeile au băut
tot ce-au avut şi acum nu ne mai dau nici un ban. Ce-o
fi insemnind asta ? Răspunde dumneata, care nu scapi ni
un prilej de a-i lăuda pe mujici.
in clipa aceea mai intră incă o doamnă in salon. Le
se ridică.
— Iertaţi-mă, contesă, dar nu cunosc deloc situaţia
nu vă pot spune nimic, răspunse el şi-şi intoarse capul s]
un militar care intra in urma doamnei.
≪Trebuie să fie Vronski≫, se gindi Levin şi, ca să
convingă, se uită la Kitty. Ea il şi văzuse pe Vronski şi
indreptase privirea spre Levin. Şi numai din privirea ai a
ochilor ei luminaţi fără voie, Konstantin Dmitrici
ţelese că ea il iubeşte pe omul acesta. inţelese tot atit
limpede ca şi cum i-ar fi spus-o ea. Dar ce fel de om erŞ
Acum, vrind-nevrind, Levin nu mai putea să nu rămi:
Trebuia să afle ce fel de om era acela pe care-1 iubea Kitt;
Sint oameni care, intilnind un rival fericit, sint gi
să-i nege pe loc orice calitate şi să nu vadă intr-insul dei
cusururi ; dar sint şi oameni care, dimpotrivă, doresc
descopere in rivalul fericit tocmai calităţile prin care t
invins şi numai pe acestea le caută cu o dureroasă str!
gere de inimă. Levin făcea parte din ultima categorie. Ni
fu greu să descopere in Vronski calităţile care-1 făcel
atit de atrăgător, căci săreau in ochi de la prima vede;
Vronski era brun, de statură mijlocie, bine făcut, frurm
cu o expresie a feţei calmă, hotărită şi binevoitoare. Totul
in fiinţa lui, de la părul negru, tăiat scurt şi de la bărbia
proaspăt rasă, pină la uniforma nouă, de croială bună, era
simplu şi totodată distins. Duţif' ce lăsă să treacă inainte
o doamnă care tocmai intrasHţ IVronski se indreptă intii
spre prinţesă, apoi Iprfe ISt&y. ■■ .■■• ^fs B-/HIV> I
I 62
Gindi Vaftfnftllfc apropi #^j^≫|i|ţ|Jş^fe
luciri flu o deosebită duioşie, li intinse mina mică, 'cablată,
Inclinindu-se respectuos şi elegant inaintea ei, cu UA
ZImbeţ uşor de fericire şi de stăpinit triumf. Cel puţin apt
11
se p#ru lui Levin. f3 După ce dădu bună ziua tuturor şi rosti citeva cuvinte
Vronski se aşeză fără să fi aruncat o privire către Levi≫,
care şpj-şi lua ochii de la dinsul.
—■≪•■"Vă rog, faceţi cunoştinţă, zise prinţesa arătind spre
Levpn, Konstantin Dmitrici Levin — contele Alexei Kirillovici
Vronski.
Vşonski se ridică şi, uitindu-se prietenos la Levin, ii
Btrinse mina.
flr.Mi se pare că iarna asta era vorba să iau masa cu
dumneavoastră, spuse Vronski zimbind simplu şi deschis, .
dar aţi plecat pe neaşteptate la ţară.
-— Konstantin Dmitrici ne dispreţuieşte şi ne urăşte pe
noi, citadinii şi oraşul, interveni contesa Nordstone.
— Se vede că vorbele mele au avut un efect puternic
a≫upra dumneavoastră, dacă le-aţi reţinut atit de bine, zise
Levin şi roşi, amintindu-şi că mai rostise fraza asta cu
puţin inainte.
Vronski aruncă o privire spre Levin, apoi spre contesa
Nordstone şi zimbi.
—Staţi tot timpul la ţară ? il intrebă Vronski. imi
Inchipui că iarna vă e urit.
—Deloc ; dacă eşti ocupat, nu ţi-e urit nici cind eşti
llngur, răspunse tăios Levin.
—Mie imi place la ţară, adăugă Vronski, pref ăcindu-se
el nu bagă de seamă tonul lui Levin.
•-*- Cred insă, conte, că n-ai accepta să locuieşti mereiji
la ţară, ii spuse contesa Nordstone. .
— Nu ştiu. N-am incercat să stau mult timp. Am avut
o dată un sentiment ciudat, urmă Vronski. Niciodată nil
mi-a fost aşa de dor de viaţa la ţară, de satul rusesc, ca
opinci şi cu mujici, ca in iarna cind am fost cu mama la
Nisa. Şteţi că Nisa e un oraş destul de plictisitor. Dealtfel,
nici chiar Neapole sau Sorrento nu-ţi plac decit pentqji
scurtă vreme. De-abia acolo iţi aduci aminte de Ă
Rusiei, de satul rusesc. Sint parcă...
&
Vronski vorbea mai mult cu Kitty şi cu Levin,
'bindu-şi de la unul la altul privirea liniştită şi prieteni
Spunea tot ce-i trecea prin minte.
Observind că contesa Nordstone dorea să spună el se
opri fără să sfirşească vorba incepută. Rămase tăcut
ascultind-o cu luare-aminte.
Convorbirea nu se intrerupse nici o clipă. Bătrina prir
ţesă păstra totdeauna in rezervă, pentru cazul cind
epuizau subiectele de conversaţie, două tunuri grele : ir
văţămintul clasic şi cel real, precum şi serviciul milit^
obligatoriu ; dar de data aceasta nu i se dădu prilejul le
pună in funcţiune, iar contesa Nordstone n-avu cir să-1
necăjească pe Levin.
Konstantin Dmitrici vroia să ia parte la conversaţi
generală, dar nu putea, spunindu-şi mereu : ≪Acuma-i mc
mentul să plec≫. Nu pleca, insă, aşteptind parcă ceva.
Conversaţia trecu la mesele de spiritism şi la spirite.
Contesa Nordstone, care credea in spiritism, incepu să
povestească minunile văzute de ea.
—Contesă, primiţi-mă şi pe mine, pentru numele lui
Dumnezeu ! N-am asistat niciodată la ceva
extraordinar,
cu toată dorinţa mea, zise Vronski zimbind.
—Bine, simbăta viitoare, răspunse contesa Nordstor
Dar dumneata, Konstantin Dmitrici, crezi ? il intrebă ea
Levin.
—De ce mă mai intrebaţi ? Doar ştiţi ce-am să ră,
pund.
—Vreau să aud părerea dumitale.
—După părerea mea, zise Levin, aceste mese care
se invirtesc arată că aşa-zisa societate cultă nu e mai
pre-
• sus de oamenii de la ţară. Ei cred in deochi, farmece şi
solomonii, iar noi...
•— Vrei să spui că dumneata nu crezi ?
—Nu pot să cred, contesă.
—Dar dacă am văzut cu ochii mei ?
—Şi femeile de la ţară spun că au văzut strigoi
ochii lor.
. •' — Va să zică, socoti că mint ? ■ • ■ ■ ■
• Contesa rise silit i *≪^ .s&mi Caiaj sb i i
— Nu; M^aşa: Kc≪≪feMrf'Dmitrici Sptm# e^f mi poate
crede, interveni Kitty, roşind pentru Levin, care-şi dăchţfe;
seama ; şi, enervindu-se şi mai mult, vru să răspundă.
Dar Vronski veni cu zimbetul lui vesel in ajutorul coa*|≪
versaţiei care ameninţa să devină neplăcută.
—Nu admiteţi nici o posibilitate ? il intrebă Vronski.
De ce ? Admitem existenţa electricităţii, pe care n-o cu
noaştem. Atunci de ce n-ar exista o forţă nouă, pe care
n*c>! cunoaştem incă, şi care... ou
—Cind s-a descoperit electricitatea, il intrerupse ittfer
pede Levin, s-a aflat numai fenomenul. Nu i se cunoşteau
nici cauza, nici efectul. Au trecut veacuri pină cind oa^'
menii s-au gindit la aplicaţiile ei. Spiritiştii, dimpotrivă,
au inceput prin aceea că mesele le scriu şi că duhurile vin
la ei, şi numai după aceea s-au apucat să spună că-i vorba
de o forţă necunoscută.
■ ..Vronski il asculta pe Levin cu luare-aminte, cum asculta
intotdeauna, vădit interesat de spusele lui.
•'■' — Da, dar spiritiştii adaugă : noi nu ştim incă ce forţă
e,jŞsta, dar ea există şi se arată in anumite condiţiuni. E ;
tri|aba savanţilor să descopere ce este forţa asta. Nu ! Nu '
ştiu de ce n-ar fi aceasta o nouă forţă, dacă ea... \
:.i.) — Pentru că, il intrerupse Levin, in cazul electricităţii, * ori
de cite ori freci chihlimbarul de lină se produce un anu- * mit
fenomen. Aici, insă, lucrurile nu se produc in mod constant, prin
urmare, nu e un fenomen natural.
• Simţind probabil că discuţia luase un caracter prea •
grav pentru un salon, Vronski nu mai obiectă nimic, ci:"
— cu intenţia de a schimba vorba — zimbi vesel şi se -
intoarse spre doamne. '
— Să incercă acum, contesă, adăugă Vronski. [t
Dar Levin vroia să-şi spună gindul pină la capăt. !
i — Cred că această incercare a spiritiştilor de a-şi ex- T
ppca minunile printr-o forţă nouă, urmă el, este lucrul *! o$l
mai neizbutit. Ei vorbesc de-a dreptul despre o forţă;
spirituală şi vor s-o supună unor experienţe materiale, j;
• Toată lumea aştepta ca Levin să isprăvească. ELj$Lilădu '
seama.
— Cr ed c ă dumne at ş^ j f f i un medium t
contesa Nordstone. Eşti uttatntuziast, , iaflftNtfUk
5 — Arma Karenln≫, voL I 6*
≪ Levin dfescMseguM, vru iSt-fedauge ceva,
ipai spuse nimic.
— Vă rog să incercăm mesele, propuse Vronski.
ţosă, ne daţi voie ?
Vronski se ridică şi incepu să caute cu ochii o măs
,i Kitty porni după o masă şi, trecind prin faţa lui Levin,
ii intilni privirea. il compătimea din toată inima, dar mai
9&es pentru nefericirea pe care ea insăşi i-o pricinuise,
≪pacă poţi să mă ierţi, iartă-mă, spunea privirea ei, sint
8fa de fericită !≫
ji. -≪Vă urăsc pe toţi, şi pe dumneata, şi pe mine insumi≫,
sitspundea privirea lui ; şi Levin puse mina pe pălărie.
IJar nu-i fu dat să poată pleca. Tocmai cind se pregăteau
toţi să se aşeze in jurul mesei, iar Levin era gata de ple-
■q&re. intră bătrinul prinţ, care, după ce salută doamnele,
Se indreptă spre Levin.
- — A ! incepu el bucuros. Ai venit de mult ? Nici nu
$tiam că eşti aici. imi pare foarte bine că ai venit.
l Bătrinul prinţ il tutuia uneori pe Levin, iar alteori i
sjpunea dumr eata. Acum il imbrăţişa şi, stind de vorbă cu
;≪fl, nu-1 luă in seamă pe Vronski, care se ridicase şi aştepta
,ih linişte ca prinţul să-i spuie şi lui un cuvint.
, Kitty simţi că, după cele intimplate, Levin răbda cu
greu amabilitatea bătrinului prinţ. Mai văzu de asemenea
Răceala cu care tatăl său răspunse in cele din urmă la salutul
lui Vronski şi felul in care acesta se uita la prinţ cu
o prietenoasă nedumerire, căutind să inţeleagă şi totuşi
$einţelegind cum putea să aibă cineva o atitudine duşmănoasă
faţă de dinsul. Kitty roşi.
— Prinţule, lasă-ni-1 pe Konstantin Dmitrici, zise con
tesa Nordstone. Vrem să facem o experienţă.
— Ce experienţă ? Să invirtiţi mesele ? Vă rog să mă
"iertaţi, doamnelor şi domnilor ; dar după mine e mai dis
tractiv jocul cu inelul, răspunse bătrinul prinţ şi se uită
la Vronski, bănuind că el dăduse această idee. Jocul cu
inelul are cel puţin oarecare sens.
Vronski se uită mirat la prinţ, cu o privire fixă ; apoi,
abia zimbind, incepu indată să vorbească cu contesa Nordstone
despre un mare bal, care ti'HWflir'ii aibă loc peste
'o săptăm^ ^ siUţ; ..≪.^...v uu il?Ş ,6
Kitty. ;i-'kţl%ifff wfcft- cfe ^ 4ţ
De indsJi ce bătrinul prinţ se intoarse' iriifSitar j,
Levin ieşi$ppobservat. Ultima impresie păstrată de el din
sewa ace^i≪|ra faţa zimbitoare, fericită a lui Kitty, care
d intrebarea lui Vronski in legătură cu
l f i b U t t i U o
latochov bmxuA .iui >>m≪rri
"')r!
t i i)upa ce se .isprăvi serata, Kitty povesti mamei sale
convorbirea avută cu Levin şi, cu toate că-i era milă
de dinsţtl, se bucura la gindul că fusese cerută in
căsătorit. N-avea nici o indoială că se purtase aşa
cum se cuvenea. \n pat insă, Kitty nu putu să
adoarmă mult timp. O imar glne p urmărea
necontenit : chipul lui Levin cu sprince-netş
intunecate, pe sub care ochii săi buni priveau trist,
posomorit, in timp ce-1 asculta pe tatăl său şi se uita
cind, la ea, cind la Vronski. Şi-i era atit de milă de el,
incit o podidiră lacrimile. Se gindi insă indată la
acela pentru care-1 jertfise, şi-i veni numaideeit in
minte faţa lui băr-j bătească, energică. işi aminti de
calmul plin de nobleţe ni lui Vronski şi de
bunătatea sa faţă de toţi cei din jur. Ifji aduse aminte
cum o iubea acela care-i era atit de drag... Inima i*6e
umplu iarăşi de bucurie şi-şi culcă obrazul pe pernft cu
un zimbet de fericire pe buze. ≪Păcat, imi pard rau,
dar ce să fac ? N-am nici o vină l≫ işi zise Kitty. O
voce lăuntrică ii spunea insă cu totul altceva. Nu ştia
de ce trebuia să se căiască : pentru că-1 atrăsese sau
pentru ua-1 respinsese pe Levin ? Fericirea ii era
otrăvită de in? doieli. ≪Doamne, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-neiţ Doamne, miluieşte-ne !≫
ingină
ea pină
adormi
.
intr
e timp,
jos, in
micul
birou
al
prinţul
ui se
petrec
ea
intre
părinţi
, din
pricin
a fetei
favorit
e, una
din
scenel
e
Care se
Repeta
u atit
de des.
a
■-*
Ce e ?
Uite ce
e !
strigă
prinţul
dind
din
miini
gl
itringt
adu-şi
brusc
halatul
căptuşi
t -cu
blană
de
veveriţ
ă!
Asta e
: n-ai
mindri
e, nici
demni
tate*:
Faci
i'atij^
nenoro
ceşti
cu
peţitul
ăsta
ti8ăl≪≫
ştfttost
eafeiii
s*
p — Dar ce-am făcut, pentru wrfuele lili DurtifteSeui ≪*j
făspunse prinţesa, gata să izbucnească ≪te- plins. '*≪8
ta Mulţumită şi fericită după convorbirea cu fiică-sa, prinfşsa
venise ca de obicei la bărbatul ei să-i ureze noapte
§ună şi, deşi n-avusese de gind să-i vorbească despre projjlunerea
lui Levin şi despre refuzul lui Kitty, făcuse totuşi
Saţului o aluzie că lucrurile cu Vronski ii păreau ca şi implinite,
totul urmind a fi incheiat de indată ce va sosi
B&ama lui. Auzind vorbele acestea, prinţul sări ca ars şi
incepu să rostească pe un ton ridicat cuvinte grele : - —
Ce-ai făcut ? Uite ce : mai intii ademeneşti un fiiire...
intreaga Moscovă are să vorbească, şi pe bună drep-ffete.
Dacă organizezi serate, atunci invită pe toată lumea, ftu
numai pe mirii anume aleşi. Pofteşte pe toţi filfizonii ăştia
(aşa ii numea prinţul pe tinerii din societatea mos-ciovită),
angajează un pianist şi lasă-i să danseze. Dar să Hu-mi faci
ca azi : chemi mirii pentru codoşlic. Mi-a fost ficirbă, da,
scirbă, de ce-am văzut. Dar dumneata ţi-ai ajuns scopul şi ai
sucit capul fetişcanei. Levin e un om de o mie ie ori mai
bun. Celălalt e un filfizon din Petersburg, din iceia croiţi
in serie, pe acelaşi calapod — nu fac două fiarale ! Chiar
dacă ar fi prinţ de singe, fata mea n-are . ftevoie de
dinsul. I — Dar ce-am făcut ? ■*' — Ai... incepu minios
prinţul.
■"' — Ştiu eu că dacă te-aş asculta pe tine, il intrerupse
prinţesa, nu ne-am mărita fata niciodată. Dacă-i f.şa, mai
i>ine am pleca la ţară. | — Chiar că ar fi mai bine să
plecăm. i — Dar stai puţin. Crezi că umblu după el ?
Deloc ! E Im băiat foarte bun... s-a indrăgostit de Kitty şi
mi se pare Că şi ea...
; — Da, ţi se pare ! Dar dacă fata se indrăgosteşte de-a
tnnelea şi lui ii arde de insurătoare ca şi mie ? Ah, să nu-1
mai văd in ochi ! ≪Ah, spiritism, ah, Nisa... ah, la bal !≫ Şi
.prinţul, imitindu-şi chipurile, soţia, făcea cite o reverenţă |
a fiecare cuvint. Dar dacă^.să zicem, am ;nenoroci-<>. pe
#atenka, dacă intr-adevăr l≪≫!lua in serioilfig Iş-a' : 9 6$?
— Ce te face să^onqEi^aMMtt-l *.-; uJi/aq ≪? ftp'xnem
: cred, ştiu. De aceea avem noi bărbaţii ochi, şi
nu femeile. Văd un bărbat care are intenţii serioase, ăsta-i
Levin. Şi mai văd un sticlete, ca uşuraticul acela impopoţonat,
care nu caută decit distracţii.
—Ţie, dacă-ţi intră ceva in cap...
—Ai să-ţi aduci aminte de vorbele mele, dar prea tir-
Kiu, cum s-a intimplat şi cu Daşenka.
—Bine, bine, să nu mai vorbim de asta, il opri prin
ţesa, amintindu-şi de nefericita Dolly.
—Foarte bine, noapte bună !
După ce se binecuvintară reciproc şi după ce se sărutară,
soţii se despărţiră, simţind insă că fierare rămăsese
cu părerile sale.
La inceput, prinţesa avea o nestrămutată convingere
Că in seara aceea se hotărise soarta lui Kitty, neindoindu-
se deloc de intenţiile lui Vronski. Dar cuvintele soţului
o tulburară adinc. Cind se intoarse in odaia ei, prinţesa'
— intocmai ca şi Kitty — repetă de citeva ori in gind, in
grozită de viitorul necunoscut : ≪Doamne, miluieşte-ne,
Doamtte, miluieşte-ne, Doanaae, mijaleşte-ne 1*^,11,4
>\ ii 'i na b &ttaOTOfi3i
o o ăa loiav ■ ii ia-1-im iş-Jiaiu/.
(.b in ts≪t i$. II3
ittl
Vronski nu cunoscuse niciodată viaţa de familie. Mama
ia fusese in tinereţe vestită in societate pentru frumuseţea
ţi farmecul ei şi avusese in timpul căsătoriei, şi mai ales
după aceea, multe aventuri, cunoscute de toată lumea. EJ
Aproape că nu-şi aducea aminte de tatăl său. Fusese crescut
In Corpul'pajilorx.
Ieşind din şcoală, foarte tinăr şi strălucit ofiţer^
Vronski intrase de la inceput in cercul unor militari bof
gaţi din Petersburg. Deşi frecventa uneori inalta societate
u capitalei, toate aventurile sale amoroase se petreceau iii
uf ura acestei lumi.
■'
La Moscova, pentru intiia oară, după viaţa luxoasă dar
falsă de la Petersburg, Vronski simţi farmecul apropierii
1 Liceu ijntttar pentru aristocraţi, ai cărui absolvenţi intrau t
ImptrUiUi. ■-' *J . &
%■
dragostise de dinsul. Nici prin gind nu-i trecea eă putea
strecura ceva rău in relaţiile lui cu Kitty. Dans baluri mai
mult cu ea. O vizita acasă. Vorbea cu dinsa ceea ce se
vorbeşte de obicei in societate, adică fel de fel de
fleacuri... dar fleacuri cărora el le dădea, fără voie, un
inţeles deosebit pentru ea. Deşi nu-i spusese nimic ce n-ar
fi putut fi rostit faţă de toată lumea, Vronski simţea că
fata se ataşa tot mai mult de el. Şi cu cit simţea mai bine
acest lucru, cu atit plăcerea lui era mai mare, iar sentimentul
său pentru dinsa era mai duios. El nu ştia că felul
de a se purta faţă de Kitty avea un nume — ademenire
de fete, fără intenţie de căsătorie — şi că această ademenire
este una din faptele cele mai urite, obişnuite in cercul
tinerilor străluciţi ca dinsul. I se părea că el, cel dintii,
descoperise plăcerea aceasta şi era incintat de descoperirea
lui.
Dacă ar fi putut auzi discuţia dintre părinţii lui Kitty in
seara aceea, dacă ar fi fost in stare să judece lucrurile din
punctul de vedere al familiei şi ar fi aflat că Kitty ar fi
nenorocită dacă nu s-ar insura cu ea, el ar fi rămas
uimit şi nu i-ar fi venit să creadă. Nu-şi putea deloc inchipui
că ceea ce-i făcea o mare şi deosebită plăcere, atit
lui cit şi mai cu seamă ei, ar putea fi ceva rău. Cu atit mai
puţin ii trecea prin minte că trebuie să se insoare. *n
Niciodată nu se gindise serios la posibilitatea unei că-
Jtorii. Nu numai că nu-i plăcea viaţa de familie, dar
după părerea generală a cercului de burlaci in care
__ăia — familia, şi mai ales soţul, i se părea ceva străin,
l&til şi, in primul rind, ridicol.
Deşi nici nu bănuia ce vorbiseră părinţii fetei, Vronski
tflmţi, plecind atunci, seara, de la familia Şcerbaţki, că
lainica legătură sufletească dintre dinsul şi Kitty se adinfjse
in seara aceea atit de mult, incit trebuia neapărat să
r|f o hotărire. Dar ce anume trebuia să hotărască, asta nu-1
pai tăia capul.
;-ţ(jj ≪Tocmai ăsta e farmecul işi zise el, plecind de la fa-
|||iilia Şcerbaţki stăpinit de un sentiment plăcut de purij
≫tete şi de prospeţime, datorită in parte şi faptului că nu
Rimase toată seara, şi cuprins totodată de un nou
-≪0
iftent cfe ăQl^ii#, ttSS&w_______o________.___,._.,„._ ______
___ ____ e farmecul, că n-am spus nimicS*≫ nici ei
teb, dar ne-am inţeles atit de bine unul'Naltul tainică a
privirilor şi a intonaţiilor, incit t&zi mi-a mărturisit mai
lămurit decit oricind că iubeşte. Şi ce drăguţ, ce simplu şi,
mai ales, cu cită increţi dere ! Eu insumi mă simt mai bun
şi mai curat ! Simt că am inimă şi ceva bun in mine. Ochii
aceia frumoşi, indră.-' V Cind mi-a spus : Foarte mult... Ei
şi ? Nu fadă nimic. Sint bucuros ; e bucuroasă şi ea.≫ Şi
Vronski ire-; Cepu să se gindească unde să se mai ducă in
seara aceejK* TVfce'u in revistă locurile unde s-ar fi putut
duce. ≪Uf iftf rO partidă de bezig ? Un pahar de
şampanie băii# CU Ignatov ? Nu, nu mă duc. La
Chateau des fleurs 0 S'ţe Oblonski ; acolo sint cuplete,
cancan... Nu, m-aăf lăturat. Tocmai de asta mi-e dragă
familia Şcerbaţki -Mţ Ut fade mai bun. Mai bine hai
acasă.≫
Vi'anski porni de-a dreptul spre camera lui de la ≪Du!^
Dostları ilə paylaş: |