Tulburarea obsesiv-compulsiva. Simptomatologia comuna a acestei tulburari este reprezentata de gânduri obsesive, sau acte compulsive recurente. Gândurile obsesionale sunt idei, imagini, sau impulsuri care intra mereu în mintea subiectului, într-o forma stereotipa. Ele sunt aproape invariabil suparatoare, fie pentru ca sunt violente sau obscene, fie pentru ca sunt percepute ca lipsite de sens, individul încercând adesea, fara succes, sa le reziste. Obsesiile cele mai comune sunt cele legate de contaminare, îndoielile repetate (daca nu a vatamat pe cineva, sau daca nu a lasat usa deschisa), nevoia de a avea lucrurile într-o anumita ordine (distress intens când obiectele sunt dezordonate, sau asimetrice), impulsuri agresive, sau scandaloase (de exemplu, sa loveasca copilul cuiva, sa strige obscenitati în biserica) si fantezii sexuale (exemplu, o imagine pornografica recurenta). Individul cu obsesii încearca, de obicei, sa ignore, sau sa suprime asemenea gânduri, sau sa le neutralizeze prin alt gând (o compulsie). De exemplu, un individ chinuit de dubiul daca a închis gazul, încearca neutralizarea prin verificari repetate.
Actele compulsive, obsesiile recurente, sau ritualurile sunt comportamente stereotipe, repetate la nesfârsit, destul de severe pentru a fi consumatoare de timp (mai mult de o ora pe zi), cauzând un distress marcat, sau o disfunctie semnificativa. Ele includ actiuni ca spalatul mâinilor, ordonarea lucrurilor, verificarea, sau acte mentale repetitive, cum ar fi rugaciunea, numaratul, repetarea în soapta a unor cuvinte. Pacientul le vede ca prevenind unele evenimente improbabile obiectiv, adesea implicând un rau la adresa lui. El le recunoaste ca fiind lipsite de sens si ineficiente, de aceea face repetate încercari de a rezista impulsului. În unele cazuri, subiectii produc acte rigide, sau stereotipe în raport cu niste reguli elaborate idiosincrazic, fara a fi capabili sa indice de ce le fac. Cele mai multe compulsii implica spalatul, sau curatatul, numaratul, verificatul, rechestionarea, sau recrearea de asigurari, repetarea actiunilor. ordonarea lucrurilor. Daca încearca sa reziste unei compulsii individul poate simti cresterea anxietatii si a tensiunii, eliberata prin cedare în fata compulsiei. Simptomele anxietatii somatice sunt adesea prezente, la fel si simptomele depresive.
Tulburarea obsesiv-compulsiva este în masura egala comuna barbatilor si femeilor si exista, adesea, trasaturi anancaste proeminente în personalitatea de fond. Debutul este, de obicei, în copilarie si adolescenta.
Agorafobia se refera la un grup de fobii intercorelate, adesea suprapuse, care cuprind frica de a parasi casa, de a intra în magazine, de multime si locuri publice, de a calatori singuri cu trenul, autobuzul, sau avionul. Este cea mai incapacitanta dintre tulburarile fobice, unii dintre subiecti fiind obligati sa ramâna acasa. Apare mai frecvent la femei, cu debut în adolescenta, sau precoce în viata adulta. Anxietatea se leaga de locuri sau situatii din care ar fi dificil, sau jenant, de iesit, sau în care nu ar putea primi ajutor în cazul unui atac de panica, sau al unor simptome asemanatoare (frica de a avea un atac brusc de ameteala, sau de diaree). Unii indivizi sunt capabili sa se supuna situatiilor anxiogene, dar o fac cu groaza, altii se comporta mai bine daca nu sunt singuri.
Agorafobia fara istoria unei tulburari de panica se manifesta prin teama de a pleca de acasa din anumite motive (sa nu lesine, etc.), dar criteriile unui adevarat atac de panica nu exista. Daca exista motive medicale (de exemplu, o cardiopatie), frica de fi în situatii critice este mult mai mare.
Dostları ilə paylaş: |