Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Fobia scolara. Ajuriaguerra defineste fobia scolara astfel: tulburare de adaptare aparuta la copiii care, pentru motive irationale refuza sa mearga la scoala, rezistând prin reactii anxioase dramatice, sau de panica la încercarea de a fi fortati. Printre aceste reactii de anxietate si de panica în fata ideii de a merge la scoala, întâlnim adolescenti, sau preadolescenti care nu gasesc alte solutii de a scapa decât încercând sa se sinucida. De cele mai multe ori constelatia familiala a acestor pacienti se exprima printr-o dependenta extrema, mai ales cu mama, patologic mentinuta, scoala devenind locul de exprimare a angoasei copilului în fata riscului modificarilor ce pot surveni uneori în aceasta dependenta. De aceea este recomandata spitalizarea mai lunga, de aproximativ o luna, cu izolare totala de familie în timpul primelor 15 zile. În tot acest timp legatura între adolescent si parintii sai se va face prin intermediul terapeutului, care va fi bombardat din ambele parti (pacient si apartinatori) cu elemente proiective ale problematicii familiale.

Fobia sociala (tulburarea anxioasa sociala). Debuteaza adesea în adolescenta, fiind legata de teama de a fi privit, examinat de alti oameni, ducând la evitarea situatiilor sociale. Repartitia pe sexe este egala. Poate fi limitata la mâncatul în public, vorbitul în public, întâlnirile cu sexul opus, sau poate fi difuza, implicând aproape toate situatiile sociale în afara cercului familial. Se asociaza, adesea, cu scaderea stimei de sine si teama de a fi criticat. Pot fi relatate ca acuze teama de a rosi, tremor al capului, greata sau nevoie urgenta de a urina, pacientul fiind uneori convins ca una din aceste manifestari secundare ale anxietatii sale este problema primara - simptomele pot progresa spre atacuri de panica. Evitarea este marcata, în cazuri extreme putând avea ca rezultat izolarea sociala. Caracteristica principala a fobiei sociale este frica intensa si persistenta în legatura cu situatiile sociale, sau cele de performanta, în care poate sa apara jena. Expunerea la situatiile sociale, sau la cele de performanta provoaca aproape invariabil un raspuns anxios imediat. Adolescentii recunosc, si în acest caz, ca frica lor este excesiva si irationala; situatia sociala, daca nu este evitata, este dureros perceputa. În situatiile sociale, sau de performanta, indivizii cu fobie sociala se tem ca ceilalti îi vor crede anxiosi, slabi, "nebuni" sau prosti. Le este teama sa vorbeasca în public din cauza grijii ca ceilalti vor observa vocea, mâinile lor tremurânde, sau pot avea o anxietate extrema sa converseze, din cauza fricii ca nu vor putea articula. Adolescentii cu fobie sociala prezinta aproape întotdeauna simptome de anxietate (palpitatii, tremuraturi, transpiratii, disconfort gastro-intestinal, diaree, tensiune musculara, roseata) în situatii sociale.

Anxietatea anticipatorie marcata poate sa apara cu mult înaintea situatiilor sociale sau publice. Poate exista un cerc vicios al anxietatii anticipatorii care duce la cognitii tematoare si la simptome de anxietate în situatiile respective, care vor genera performante slabe (reale sau astfel percepute), cu jena si o crestere a anxietatii de anticipare, etc.

Teama de a fi stânjenit în public este comuna, dar de obicei, gradul distressului, sau disfunctia sunt insuficiente pentru a garanta diagnosticul de fobie sociala. Anxietatea sociala trecatoare, sau evitarea, sunt obisnuite în copilarie si adolescenta.