Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

11. PERSONALITATEA este individul în sine, în totalitatea, continuitatea si unitatea sa psihoorganica. Personalitatea este forta de coeziune a eu-lui (Porot), coeficientul de rezistenta, de unitate, de continuitate a structurarii psihice a individului, acea forta care îi permite sa ramâna el însusi pe tot parcursul existentei sale. Personalitatea este un complex bio-psiho-social. I se descriu structurile eu-lui, constiente (functiile psihice), aria subconstientului si aria inconstientului. Altfel spus, structurile de baza ale personalitatii sunt:

Structurile inconstiente (tendinte, pulsiuni, impulsiuni, instincte) sunt "oarbe", conduse pe principiul placerii si presupun satisfacerea unor nevoi biologice ale individului.

Structurile afective sunt constientizate, dar involuntar. Originea lor este în subconstient, tin de experienta anterioara de viata a copilului si tind sa fie descarcate în real, în eu, în aria constientului. Stau la baza structurilor motivationale.

Structurile conative sunt gnozice (perceptia) si praxice (activitatea si vointa).

Structurile simbolice sunt considerate a fi memoria, imaginatia, gândirea.

Din multitudinea elementelor ce compun personalitatea cele mai semnificative sunt:

Temperamentul este mijlocul de adaptare al personalitatii, a conduitei, caldura cu care facem o activitate, gradul de activare al energiei noastre. Este înnascut. El are doi poli, unul de activare, altul de nonactivare. În functie de predominanta tipului de activare sau de inhibitie, s-au descris tipurile fundamentale constitutionale. Hipocrate descrie, astfel, tipul sanguinic si flegmatic în caz de norma, si pe cel melancolic si coleric (patologic). Pavlov descrie pentru normalitate tipul puternic echilibrat, flegmatic si pentru patologie tipul dezechilibrat si slab. Eisenk se paseaza între cei doi poli cu doua variante - extrovert si introvert - iar Kretschmer cu: ciclotim si schizotim.

Caracterul este modelul personalitatii, mijlocul de adaptare din în interior a conduitei. Este un produs eminamente social, se bazeaza pe intelect si temperament Cuprinde totalitatea trasaturilor esentiale si calitativ specifice persoanei.

Intelectul este baza de informatie a personalitatii, facultatea de cunoastere si întelegere. Alte componente sunt aptitudinile si talentele (care dimensioneaza sensul dezvoltarii psihice), biotipul constitutional, plasarea pe axa de sex (masculin, feminin).

11.1. Tulburari de dezvoltare ale personalitatii

11.1.1. În insuficientele psihice primare nu se ajunge la o dezvoltare completa si armonioasa a personalitatii.

11.1.2. La psihopati exista o dizarmonie privind dezvoltarea diferitelor componente ale personalitatii, unele fiind foarte bine dezvoltate, altele deficitare.

11.1.3. Personalitatea de tip nevrotic apare la copii cu o anumita predispozitie premorbida, crescuti într-un climat de neajunsuri, insecuritate, carente afective.

11.1.4. Regresiunea poate apare în afectiuni ce merg cu denivelare de la valorile anterioare.

11.2. Tulburari de unitate

11.2.1. Dedublarea personalitatii apare când bolnavul îsi traieste propria persoana sub forma a doua fiinte cuprinse în el, fiecare cu viata lui proprie. Alteori, exista o traire succesiva, în timp a celor doua existente. În alte situatii dedublarea este resimtita ca o proiectare în afara propriului corp. Tulburarea este caracteristica schizofreniei, dar poate apare si în psihoze exogene.

11.2.2. Depersonalizarea apare în debutul schizofreniei si se caracterizeaza printr-o traire anxioasa a iminentei pierderii controlului asupra actelor sale. Bolnavul simte ca s-a schimbat, ca nu mai este cum a fost, este nesigur.

11.2.3. Automatismul mental presupune nerecunoasterea actiunilor proprii, care sunt considerate ca impuse de cineva din afara.

11.3. Tulburari de identitate