Pentru mediu
Evaluarea stării mediului în judeţul Sibiu
Yüklə 1,94 Mb.
|
|
2.2. Evaluarea stării mediului în judeţul Sibiu 2.2.1. Caracteristici fizice şi geografice ale judeţului Sibiu Din punct de vedere fizico-geografic, judeţul Sibiu se află situat relativ în centrul ţării, fiind amplasat între 470 17’ latitudine nordică şi 450 28’ latitudine sudică, respectiv între 240 57’ longitudine estică şi 230 35’ longitudine vestică. Aflat în partea sudică a Transilvaniei, judeţul este străjuit de Munţii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. La nord, se învecinează cu judeţul Mureş, la est cu judeţul Braşov, la sud cu judeţele Argeş şi Vâlcea, iar la vest cu judeţul Alba. Situat relativ în centrul ţării, judeţul Sibiu are o suprafaţă de 5432,5 km2 (2,3% din teritoriul ţării), se extinde peste o parte a Carpaţilor Meridionali şi a Depresiunii Transilvaniei, axându-se pe bazinul hidrografic al Cibinului şi cuprinzând unele sectoare din bazinele Mureşului şi Oltului. Este intersectat de paralela de 46°latitudine N (S de Păuca şi Şeica Mare) şi de meridianul de 24°longitudine E. Judeţul Sibiu se extinde peste două mari unităţi structurale: masivul cristalin al Meridionalilor şi bazinul sedimentar al Transilvaniei. Zona cristalină, ce cuprinde o parte din Munţii Făgăraş, Lotrului şi Cindrelului este compusă din şisturi cristaline aparţinând Pânzei Getice; ele sunt formate din: micaşisturi, paragnaise, cuarţite, şisturi cloritoase şi sericioase, toate cu intercalaţii de calcare amfibolite dispuse pe direcţia E-V în Munţii Făgăraş şi SE-NV în Munţii Cindrel. În Bazinul Transilvaniei sedimentele de suprafaţă aparţin pannonianului, sarmaţianului, iar pe marginea sudică apare o fâşie de tortonian. În cadrul judeţului se întâlnesc următoarele trepte principale de relief: masive montane aparţinând Carpaţilor Meridionali (25%), podişuri şi dealuri respectiv subunităţi ale Podişului Târnavelor (peste 50%) şi depresiuni (peste 20%). Masivele montane cuprind: Munţii Cindrel (în întregime) şi părţi ale culmilor nordice ale munţilor Ştefleşti (Lotrului) şi Făgăraşului. Munţii Cindrelului (Cibinului) se caracterizează prin masivitate şi relief domol, cupolar şi ating în vârful cu acelaşi nume altitudinea de 2244 m. Munţii Ştefleşti (Lotrului) sunt incluşi în judeţ numai prin versantul nordic (până la râul Sadu), cel mai înalt pisc fiind Vf. Ştefleşti (2242 m). Munţii Făgăraşului sunt cuprinşi pe teritoriul judeţului de la Vf. Podragu şi cumpăna dintre V. Ucea şi V. Arpaş, având ca principal pisc Vf. Negoiu (2535 m). Podişurile şi dealurile sunt reprezentate de Podişul Târnavelor cu subunităţile(podişurile): Hârtibaciului, Secaşelor, Amnaşului, Blajului şi Dumbrăvenilor. Podişul Hârtibaciului se află la S de V. Târnava Mare şi la E de Valea Visei (cu înălţimea maximă în Dealul La Râpi, 712 m alt.) şi include Podişul Vurpărului, Podişul Mediaşului, Dealurile Făgetului şi Podişul Cincului. Podişul Secaşelor este situat la V de culoarul Visei iar Podişul Amnaşului se individualizează ca o unitate intermediară între Podişul Hârtibaciului şi Podişul Secaşelor. La N de Târnava Mare judeţul ocupă o porţiune din podişurile Blajului şi Dumbrăvenilor, cărora li se poate ataşa şi culoarul depresionar Târnava Mare. Depresiunile se află în sudul acestor podişuri, la contactul cu muntele şi sunt reprezentate de Depresiunea Apoldului, Depresiunea Sălişte, Depresiunea Sibiului şi Depresiunea Făgăraşului; ultimele două, cele mai mari, separate între ele prin Chicera Veştemului (612 m) şi Dealul Bătătura (589 m), legate prin Cheiţa Cibinului de la Tălmaciu.
Clima
Teritoriul judeţului Sibiu aparţine în proporţie de cca. 75% (N şi centru) sectorului cu climă continental-moderată şi în proporţie de cca. 25% (S) sectorului cu climă de munte. Regimul climatic general este diferenţiat pe cele două trepte principale ale reliefului în funcţie, mai ales, de altitudine şi expoziţie. În sectorul montan sunt caracteristice verile răcoroase cu precipitaţii abundente şi iernile friguroase, cu ninsori bogate şi strat de zăpadă stabil pe o perioadă îndelungată. Sectorul de podiş şi dealuri se caracterizează prin veri calde, cu precipitaţii relativ frecvente şi prin ierni reci, cu strat de zăpadă relativ stabil, punctate din când în când de intervale de încălzire. Inversiunile termice frecvente şi persistente în semestrul rece al anului fac ca în depresiunile Sibiu şi Făgăraş să se individualizeze topoclimate specifice de depresiune, cu ierni mai reci decât pe pantele cu altitudini mijlocii ale munţilor din vecinătate. Radiaţia solară globală înregistrează peste 115,0 kcal/cm2/an în depresiunile Sibiu şi Făgăraş şi sub 110,0 kcal/cm2 pe culmile montane cele mai înalte. Circulaţia generală a atmosferei este caracterizată prin frecvenţa mare a advecţiilor de aer temperat-oceanic din V şi NV (mai ales în semestrul cald) şi prin frecvenţa relativ mică a advecţiilor de aer temperat-continental din NE şi E. Temperatura aerului se diferenţiază foarte mult în funcţie, mai ales, de altitudinea reliefului. Precipitaţiile atmosferice însumează, în linii generale, cantităţi cu atât mai mari cu cât altitudinea este mai mare. Stratul de zăpadă are caracteristici deosebite pe cele două trepte majore de relief. Durata medie anuală a acestuia este de 54 zile la Sibiu, 120 zile la Păltiniş şi peste 200 zile pe culmile cele mai înalte ale munţilor. Vânturile sunt puternic influenţate de relief atât în privinţa direcţiei, cât şi a vitezei. Zona Transilvaniei din care face parte şi Sibiu este supusă iarna unor invazii de aer rece şi umed, venit din nordul şi nord-vestul Europei, care aduce zăpadă şi ger. Vânturile dominante, cu frecvenţa cea mai mare, sunt cele din nord-vest; vântul care bate dinspre Mureş se numeşte local „Mureşan”. Vânturile locale sunt brizele de munte şi Vântul Mare (Mâncătorul de zăpadă) care se manifestă la începutul primăverii, în special în depresiunile de la poalele munţilor. Fiind un vânt fohnic, este cald, topeşte zăpezile, având importanţă pentru activităţile agricole. Vara predomină vânturile oceanice umede din vestul Europei, care determină ploile bogate din acest anotimp. Uneori mai bate vara şi Austrul dinspre sud-vest. Datele meteorologice, înregistrate în anul 2013 la staţiile meteorologice de pe cuprinsul judeţului Sibiu, sunt redate în tabelele 1 şi 2 Tabel 2.2.1.1.
Tabel 2.2.1.2.
Notă: Semnul ”---“ indică lipsa observaţií * -suma calculată din 10 valori (lipsă valori precipitaţii ianuarie si februarie –Dumbrăveni si vant Boiţa martie si aprilie) Sursa: ANM-Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud Demografia Populaţia stabilă a judeţului Sibiu în anul 2013, este de 425961 locuitori, din care populaţia urbană reprezintă 282341 locuitori, iar populaţia rurală 143620 locuitori. Evoluţia privind populaţia rurală şi populaţia urbană a judeţului este prezentată în tabelul următor
Datele din tabel, furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Sibiu, arată o creştere a populaţiei, atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Datele demografice privind repartiţia populaţiei stabilită în oraşe se prezintă astfel: Tabel 2.2.1.4.
Yüklə 1,94 Mb. Dostları ilə paylaş:
|