Pielea apare timpuriu şi are o origine embrionară dublă ecto-mezodermică în cursul embriogenezei

Participarea pielii în procesele imune este reflectată prin erupţiile care însoţesc bolile infecto-contagioase urmate de imunitate (scarlatina, pojarul, variola etc.);

Numeroase afecţiuni alergice cutanate (eczema, urticaria, erupţiile medicamentoase) şi utilizarea pielii ca organ de testere a stării de alergie sunt elemente care atestă rolul imun al pielii

Pielea la nou-născuţi şi a copiilor se deosebeşte structural de pielea adultului;

• Pielea la nou-născuţi şi a copiilor se deosebeşte structural de pielea adultului;

• Structurile epidermului la copii nu sunt complet dezvoltate, ele sunt construite din mai puţine rânduri de celule şi grosimea epidermului este mai mică decât la adulţi:

• stratul cornos este discret;
• keratinizarea este mai redusă;
• stratul granulos este puţin dezvoltat, ceea ce determină o transparenţă mai mare a pielii;

• Filamentele de uniune intercelulare ale stratului filamentos sunt mai albe; această structură condiţionează fragilitatea epidermului;

Dermul este bogat vascularizat, ceea ce face ca culoarea pielii copilului să fie roz;

• Dermul este bogat vascularizat, ceea ce face ca culoarea pielii copilului să fie roz;

• Reţeaua vasculară a nou-născutului este ne maturată şi de aceea reacţiile la diverse stimulări este exagerată;

• Mai slab dezvoltat este şi ţesutul conjunctiv;

• Paniculul adipos la copii este abundent şi contribuie la turgescenţa caracteristică a pielii;

• Particularităţile structurale fac ca pielea copiilor să fie mai subţire, netedă şi lipsită de structura morfologică a pielii adultului prin lipsa cadrelajului caracteristic;

• Pielea copiilor este mai permeabilă, încât unele medicamente acţionează mai bine pe cale percutanată

Pielea la copii este uşor vulnerabilă, şi procesele conjunctive datorită fragilităţii filamentelor de uniune duc la un clivaj uşor al straturilor epiteliale, fapt care ne explică caracterul bulos al unor dermatoze;

• Pielea la copii este uşor vulnerabilă, şi procesele conjunctive datorită fragilităţii filamentelor de uniune duc la un clivaj uşor al straturilor epiteliale, fapt care ne explică caracterul bulos al unor dermatoze;

• Încă de la naştere pielea este acoperită de un strat de grăsime, numit vernix cazeoza, învelişul gras formează un strat protector care apără pielea de maceraţiile pe care le poate produce lichidul amniotic;

• Glandele sebacee secretă o cantitate mai mică de sebum, iar stratul cornos redus face ca pielea copiilor , după naştere, să fie îmbibată de o cantitate mai mică de grăsime;

• Glandele sebacee îşi încep funcţia mai intens la pubertate;

• În ceea ce priveşte glandele sudoripare şi ele îşi încep funcţia abia la câteva luni după naştere;

Lipsa sudorii şi cantitatea redusă de grăsime fac ca mantaua acidă, care oferă în mod normal o protecţie împotriva infecţiei microbiene să nu-şi poată îndeplini rolul fiziologic;

• Lipsa sudorii şi cantitatea redusă de grăsime fac ca mantaua acidă, care oferă în mod normal o protecţie împotriva infecţiei microbiene să nu-şi poată îndeplini rolul fiziologic;

• Din această cauză pielea copiilor este foarte receptivă faţă de infecţiile microbiene, fapt care ne explică frecvenţa dermatozelor microbiene la copii;

• Pielea copiilor de pe altă parte nu-şi poate îndeplini rolul imunizator printr-o reactivitate mai (scăzută) redusă, caracteristica acestei etape de dezvoltare;

• Reacţiile alergice la copii apar după luna a treia;

• Forţa fagocitară este redusă

Melanogeneza începe către sfârşitul primului an, lipsind ecranul de pigment, pielea copiilor este foarte sensibilă la acţiunea razelor luminoase;

• Melanogeneza începe către sfârşitul primului an, lipsind ecranul de pigment, pielea copiilor este foarte sensibilă la acţiunea razelor luminoase;

• Perspiraţia cutanată la copii este bine exprimată, apa eliminându-se în cantitate de 40 % prin piele şi plămâni;

• Fanerelele la nou-născut sunt bine dezvoltate;

• Unghiile devin complet formate, ele acoperă în întregime patul unghiei şi cresc în ritm normal cu 0,1 mm pe zi

Semnele clinice ale îmbătrânirii pielii încep după 40 ani şi sunt mai evidente la părţile descoperite;

• Semnele clinice ale îmbătrânirii pielii încep după 40 ani şi sunt mai evidente la părţile descoperite;

• Pielea devine uscată, arsă, atrofică;

• Secreţia sebacee şi sudoripară este diminuată;

• Scade epidermopoeza şi histologic se observă o subţiere progresivă a epidermului aproape pe toată suprafaţa cutanată;

• Se atrofiază atât dermul cât şi hipodermul, modificările cele mai importante la nivelul colagenului;

• Fibrele de colagen se subţiază, se modifică conţinutul lor biochimic, scade capacitatea de hidratare a acestora manifestându-se şi o hipermineralizare cu depunere de Ca2+;

• Fibrele elastice devin groase, cu traiect mai puţin ondulat;

• Reţeaua vasculară este mai mult diminuată;

• Scade activitatea unui şir întreg de enzime.