Planul de management
Yüklə 5,68 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 2.2.2.4 Geomorfologie
2.2.2.2 Expoziţia versanţilorA. Harta expoziției versanților Harta 5 - Expoziția versanților(se regăsește în Anexa nr.1 – Valea Ierii) B. Ponderea expoziţiei versanţilor
Ponderea expoziţiei versanţilor C. Influenţa expoziţiei versanţilor asupra speciilor şi habitatelor Cea mai mare parte a versanţilor este orientată către nord, expoziţiile cu componentă nordică însumând peste 40% din suprafaţa sitului. Expoziţiilor sudice le revine 34% din suprafaţă şi sunt specifice versantului nordic al Ierii amonte de confluenţa cu Şoimu şi versantului nordic al Văii Sălaşelor. În extremitatea estică a sitului, între valea râului Iara şi nordul localităţii Muntele Săcelului, pe versanţi cu înclinare medie (20-30 grade) şi cu expoziţie sudică se dezvoltă păduri de stejar cu carpen de tip Galio-carpinetum (habitat 9170). La altitudini de peste 800 m, în special în jumatatea vestică a sitului apar păduri acidofile de molid (Picea abies) din etajul montan până în cel alpin (Vaccinio-Piceetea). Ponderea expoziţiei versanţilor Tabelul
Ponderea expoziţiei versanţilor 2.2.2.3 Pante A. Harta Pantelor Nu este cazul B. Pante Tabelul
Pante C. Influenţa pantelor asupra speciilor şi habitatelor Pantele au fost calculate în grade, pe baza modelului numeric altitudinal, variind între 0 şi 53.3°. Panta medie este de 22.3°, abaterea standard fiind de 8.78°. Acestea ocupă o suprafaţă de sub 4% din suprafaţa totală a sitului. Pe aceste suprafeţe se dezvoltă în special fâneţe montane, pajişti sud-est carpatice de Agrostis capillaris şi Festuca rubra (tipul de habitat 6520, R3803). Pantele cuprinse 15-30° sunt specifice sectoarelor mediane ale versanţilor Iarei şi Soimului precum şi racordurilor dintre suprafeţele de nivelare. Au cea mai mare pondere, respectiv de peste 50%. Pantele cele mai accentuate, de peste 30°, au o pondere de 20% din suprafaţa sitului şi sunt specifice sectoarelor inferioare ale versanţilor văilor principale şi afluenţilor acestora.
O a treia treaptă de relief o reprezintă văile puternic adâncite în substratul cristalin, cu versanţi abrupţi şi cu o morfologie relativ uniformă. Culmile principale se racordează într-o suprafaţă unică – suprafaţă de netezire Fărcaş (Gh. Pop, 1970). Fragmente extinse ale acestei suprafeţe se regăsesc în Muntele Buscat. Unitatea şi continuitatea morfologică a suprafeţei de nivelare superioare este deranjată de intercalarea unei trepte mai coborâte altimetric şi mai putin evidenţiată morfologic, formată dintr-un ansamblu de suprafeţe generate în Sarmaţianul mediu-Meoţianul superior, cunoscută sub denumirea de suprafaţa Măguri-Mărişel. Densitatea fragmentării este de sub 1km/km2 pe suprafeţele interfluviale şi cu valori mai mari, de 2,5 km/km2 în bazinul mijlociu al Ierii şi pe interfluviul dintre Iara şi valea Şoimului. Modelarea actuală este dominată de eroziunea pluvio-torenţială şi fluviatilă, dar acţionează şi procesele crionivale la altitudinile mai ridicate. Pe versanţii cu depozite deluviale groase apar alunecări de teren în brazde şi lenticulare, dar frecvenţa lor este destul de redusă. Procesele gravitaţionale şi eroziunea liniară sunt mai active în perimetrul sitului, pe latura estică şi nordestică a masivului. Procesele geomorfologice actuale, prin amploarea şi ritmul de evoluţie al acesora nu prezintă restricţionări sau limitări pentru dezvoltarea habitatelor de interes comunitar care au stat la baza declarării ariei protejate ROSCI0263 - Valea Ierii.
Harta 6 - Hidrografie, incluzând rețeaua hidrografică(se regăsește în Anexa nr.1 – Valea Ierii) B. Lista bazinelor hidrografice ierarhizată şi ponderea lor în cadrul ariei naturale protejate Tabelul
Lista bazinelor hidrografice ierarhizată şi ponderea lor în cadrul ariei naturale protejate C. Caracterizarea hidrografică şi influenţa hidrografiei asupra speciilor şi habitatelor Situl Valea Ierii este situat în bazinul hidrografic al Ierii, afluent de stânga al Arieşului Mare. Limita nordică a bazinului hidrografic al Ierii face şi cumpăna de ape între două bazinehidrografice importante, Arieşul şi Someşul Mic (Someşul Cald). Repartiţia cursurilor de apă şi orientarea direcţiei de scurgere sunt influenţate de conformaţia generală a masivului şi înclinarea de la sud spre nord - nord-est. Bazinul hidrografic al raului Iara are o suprafaţă bazinală de 321 km2 şi o altitudine medie de 957 m. Râul Iara are o lungime de 48 km. Panta medie a râului este de 30 ‰ iar coeficientul de sinuozitate este de 2,06. Suprafata fondului forestier, din cadrul acestui bazin hidrografic, este de 14 545 ha. Debitul maxim cu prababilitatea de depasire de 1% (cel mai important în practica hidrologică) este de 380 m3/s. Debitele maxime cu celelalte probabilităţi de depăşire sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabelul
Debitele maxime cu diferite probabilităţi de depăşire pe râul Iara Debitul mediu multianual, care reprezintă şi resursa de apă este de 3,30 m3/s (debit calculat pe baza datelor directe înregistrate la staţia hidrometrică Iara de pe râul cu acelaşi nume). Debitul mediul lunar minim anual cu probabilitatea de 95% este de 0,522 m3/s calculat pe baza debitelor reconstituite (debite în regim natural de scurgere). Debitul de servitute (debitul cu probabilitatea de asigurare de 95%, determinat pe baza curbei de durată a scurgerii) este de 0,783 m3/s, acesta fiind calculat pentru perioada 1953 - 1980 când regimul scurgerii nu a fost influenţat de nicio folosinţă. Derivaţia Iara – Fântânele suplimentează debitul afluent în acumularea Fântânele cu un debit instalat de 17,8 m3/s. Întreaga reţea de văi tributare Ierii (Măruţ, Şoimul, Valea Sălaşelor) care drenează situl se răsfiră radiar din interfluviul principal sudic (Muntele Mare). Datorită apropierii de râul colector aceste văi sunt scurte şi puternic adâncite (300-400 m) în fundamentul cristalin, cu pante longitudinale mari (6-7 m/km) şi numeroase rupturi de pantă. Cele trei văi de obârşie a Ierii sunt, de la vest la est: valea Galbenă, valea Vânăta (numită şi valea Ierii) şi valea Negrului. Prima confluenţă este cea între Vânăta şi Galbena, urmată la o distanţă de câteva sute de metri de confluenţa cu Neagra, puţin mai sus de lacul Bondureasa (lacul construit pentru a spori puterea hidroenergetică a văii Someşului Rece). Construcţii asemănătoare se găsesc şi pe văile afluenţilor Şoimu şi Calul. În aval de Bondureasa, Iara primeşte aportul a numeroşi afluenţi de pe versanţii laterali, cei mai importanţi fiind: a) de stânga: valea Plopeni, valea Hancea Mare, b) de dreapta: valea Leii, valea Bondureasa, valea Bădiea cel Mare, valea Strâmba. Chiar la ieşirea din sit Iara primeşte de pe dreapta Valea Sălaşelor. În anul 2006, la Direcţia Apelor Mureş de pe raza judeţului Cluj au fost monitorizare mai multe cursuri de apă. În această evaluare râurile Arieş şi Iara s-au încadrat în „starea ecologică bună”, corespunzătoare grupei a II-a de calitate. Din punct de vedere chimic râul Iara s-a încadrat în „starea chimică bună”.
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||