Planul de management

2.4.2 Utilizarea terenurilor

Harta utilizării terenului

Harta 22 - Harta utilizării terenului(se regăsește în Anexa nr.1 – Valea Ierii)

Lista tipurilor de utilizări ale terenului

Tabelul

Nr. Crt.	Clasa CLC	Suprafaţă totală ocupată [ha]	Pondere din suprafaţa sitului [%]
1	Păşuni secundare	339,291035	5,38
2	Pajişti naturale	29,85728	0,47
3	Păduri de conifere	3.682,67199	58,44
4	Zone de culturi complexe	37,506012	0,60
5	Păduri de foioase	1.160,136723	18,41
6	Păduri mixte	532,222704	8,45
7	Zone de tranziţie cu arbuşti (în general defrişate)	520,333589	8,26

Lista tipurilor de utilizări ale terenului
Lista tipurilor de utilizări ale terenului la nivel de unitate administrativ teritorială

Nu este cazul

Caracterizarea utilizării terenurilor

Ponderea cea mai mare a utilizării terenului în sit este reprezentată de pădurile de conifere 88,63%, urmată de pajiştile naturale cu o pondere de 8,85%. Valoarea diversităţii Simpson calculată pentru tipurile de categorii de acoperire a terenului în acest site este de 0,2 fapt ce indică o diversitate scăzută a categoriilor de utilizare a terenurilor, site-ul fiind dominat de pădurile de conifere.

La nivelul întregului teritoriu analizat suprafaţa agricolă ocupă 40.2% din totalul suprafeţei unităţilor administrativ teritoriale. Din această suprafaţă, mai mult de jumătate, respectiv 66% este reprezentată de păşuni, 7% de suprafaţa arabilă, iar restul de 27% alte tipuri de suprafeţe agricole.

Datele defalcate la nivel de localitate indica alte variaţii substanţiale atât în ceea ce priveşte suprafaţa agricolă cât şi categoriile de folosinţă agricolă a acestor suprafeţe.

Tabelul

Nr. crt	Judeţ	Localitate	Total suprafață	Suprafață agricolă	% Suprafața agricolă	Suprafața arabilă	Păşuni
1	Cluj	Băişoara	11104	4826	43%	685	2109
2	Cluj	Valea Ierii	14867	5629	38%	6	4758
	Total		25971	10455	40%	691	6867

Categoriile de folosinţă agricolă

Ponderea relativ redusă a terenurilor arabile şi a suprafeţelor cu păşuni şi fâneţe nu permit o dezvoltarea a creşterii animalelor. În zona sitului se practică o agricultură de subzistenţă, iar creşterea animalelor reprezentată mai ales de creşterea bovinelor, se face în mod tradiţional prin folosirea aşezărilor silvo-pastorale (sălaşe), un exemplu fiind aşezarea Vârtopeni. Întreaga zonă a sitului este declarată ca fiind „zonă montană defavorizată” conform Ordinului 355/2007. Zonele montane defavorizate sunt acele zone, delimitate la nivel de unitate administrativ-teritorială, care se caracterizează prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului şi prin creşterea apreciabilă a costurilor lucrăriloracestuia, datorate existenţei unor altitudini medii între 400-600 m sau peste, care determină condiţii climatice dificile, al căror efect este scurtarea substanţială a sezonului de vegetaţie.

Silvicultura şi exploatările forestiere constituie o activitate de bază pe teritoriul sitului datorită suprafeţelor mari de păduri şi păşuni împădurite. Această activitate a generat în trecut chiar migraţia populaţiei prin crearea aşezărilor de muncitori forestieri, exemplu fiind denumirea cătunului Caps din amontele satului Valea Ierii. Iniţialele acestui nume probabil provin de la Casa Autonomă a Pădurilor Statului. Lemnul pădurilor era utilizat din vechime în diferite scopuri: lemn de construcţii, şindrilă, doage pentru ciubere şi butoaie, cherestea, unelte de lemn. De asemenea, în trecut s-a practicat şi plutăritul pe această vale, mai târziu construidu-se o cale ferată forestieră. În perioada dinainte de 1989 a existat în Valea Ierii un sector de exploatare a pădurilor aparţinând de IFET (Întreprinderea Forestieră de Exploatare şi Transport Cluj).

În ce priveşte resursele hidroenergetice, pe Valea Ierii şi Valea Şoimului s-au construit în perioada 1971-1977 mici lacuri de acumulare care, prin galerii subterane, conduc apa la sistemul hidroenergetic Tarniţa.