Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Palau/Belau Capitala: Koror (10.500 loc.)

Limba oficială: engleza americană şi palauana Suprafaţa: 487 km2 Locuitori: 15.000 (31 loc./km2)

Religia: creştinism (catolicism, protestantism), religie locală

Moneda: dolarul SUA

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: inf. inac.

Geografie: P. este aşezat în Pacificul Central; în Micronezia. G. fizică: Un grup de 240 insule din arh. Carolinelor de Vest. Ins. principale: Babelthuap, Pepeliu, Angaur ş.a. Multe dintre aceste insule sunt coraligene, unele vulcanice, altele calcaroase. Clima: este tropical oceanică. Temp. medie anuală 27-28°C. Precipitaţii bogate 3000-4000 mm/an. Cicloanele tropicale sunt frecvente. Floră şi faună: Vegetaţie arborescentă, palmieri, bananieri. În zonele de litoral; mangrove. Fauna: păsări şi peşti. Populaţia: Numai 11 din insulele P. sunt locuite; micronezieni, americani. Rata natalităţii: 23%; a mortalităţii: 7%. Concentrarea max. a pop. în ins. Koror. Resurse şi economie: Agric. şi pescuitul constituie baza econ. Plantaţii de: palmieri, nuci de cocos, copra, bananieri, citrice, piper, arbore de pâine Creşterea animalelor: porcine şi păsări. Exportă: peşte refrigerat. Turismul încă nedezvoltat. Rata şomajului este mare. Ajutor financiar SUA. Transport şi comunicaţii: Transport pe mici ambarcaţii. Aeroport internaţional pe ins. Babelthuap, care este coordonat prin. „Air Micronezia”. Istoria: Ins. P. sunt descoperite de navigatorul spaniol Ruy Lopez de Villalobos în 1543. Devin posesiune spaniolă timp de trei se­cole. În 1894 sunt vândute Germaniei; în 1914 sunt ocupate de japonezi. În 1920 devin terit. al Societăţii Naţiunilor, administrate de Japonia. În 1944-45 sunt ocupate de trupe nord-americane, apoi incluse în „Territory of the Pacific Islands”; sub tutelă ONU (1949), administrate de SUA. În 1979 ins. P. se separă de „Territory of the Pacific Islands”, dobândindu-şi autonomia internă la 1 ianuarie 1981, sub denumirea de Republica Palau. În 1994 îşi declară independenţa, fiind admisă în acelaşi an în ONU. De apărarea şi externele Rep. P. răspund în continuare SUA. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1981 (modificată în 1993). Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Camera Delegaţilor şi Senat); cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Nu există partide politice.

Panama

Denumirea oficială: Republica Panama Capitala: Panama (615.000 loc.)

Limba oficială: spaniola; uzuale: limbi amerindiene Suprafaţa: 77.000 km2 Locuitori: 2,67 mil. (35 loc./km2)

Religia: catolicism 84%, protestantism 6%

Moneda: balboa

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 3 noiembrie

Geografia: Statul P. este aşezat în America Centrală istmică. Limite: M. Caraibelor (N), Columbia (E), Oc. Pacific (S), Costa Rica (V). G. fizică: Cordillera Centro-americană care traversează ţara de-a lungul se împarte în două lanţuri. Înălţimea cea mai mare o are vulcanul Chiriqui (3820 m) în apropiere de Costa Rica; o alta, de 2000 m, pe graniţa columbiană; în centru, dealuri joase (150-450 m), în zona Canalului Panama. Între cele două lanţuri muntoase se găsesc numeroase văi. Pen. Azuero se înscrie în partea cea mai lată a terit. P., iar Canalul Panama în partea cea mai strâmtă, de 87 km. Ţărmurile sunt crestate. Reţea de ape bogată, dar cursuri scurte. Clima este tropicală cu temp. ridicate: un anotimp ploios şi unul secetos. Temp. medie anuală: (pe coastă) 31°C, în interior 19°C. Precipitaţii de 3250 mm/an (Colon), 2440 mm/an (coasta Pacificului), 1750 mm/an (Panama). Pe versantul Atlanticului, în N., este o regiune inospitalieră, cuib al maladiilor tropicale, unde plouă torenţial. aproape cotidian. Floră şi faună: Păduri tropicale 70% din terit.; savană. În S. vegetaţie tropicală deasă. Faună corespunzătoare formelor de vegetaţie. Populaţia: este compusă din metişi 55%, europeni 20%, negri 15%, mulatri 5%, amerindieni 5%; 30% din pop. activă este ocupată în agric. Concentrarea max. a pop. în reg. litorală a Pacificului. Rata natalităţii: 22,5%; a mortalităţii 5,1%. Rata pop. urbane: 54%. Resurse şi economie: Econ. bazată în special pe servicii: tranzitul prin Canalul Panama, pipe- line-ul respectiv; zona liberă Colon (una din cele mai mari de pe glob), pavilioane de complezenţă; activitate bancară. Agric. asigură consumul intern. Se cultivă: banane, cafea, cacao, trestie de zahăr, porumb, orez, manioc, nuci de cocos, copra, abaca. Alte resurse: lemn preţios (mahon), cauciuc, peşte, perle, crustacee (creveţi), sare marină. Export: banane, crustacee, zahăr, abaca, nuci de cocos şi ulei, perle. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, au­tovehicule, flotă comercială sub pavilion panamez. Aeroport la Panama (cap.). Oraşe: Colon, David, Santiago de Veraguas, Renonome. Există universitate în cap. Panama (1935). Istoria: - Înainte de a fi descoperit în 1501 de spaniolul Rodrigo de Bastidas, Istmul Panama era locuit de popoare caraibiene. Columb a debarcat în 1503 într-un port natural pe care l-a numit Portobelo, pe coasta Atlanticului. În 1524 devine colonie spaniolă. Din sec. XVII, P. se transformă într-un centru de schimb comercial, în decursul căruia englezii aduc sclavi africani. Bogăţia istmului devine un pol de atracţie pentru piraţi. În 1821 P. se declară independentă: intră în componenţa Republicii. Federative Marea Columbie, care se dizolvă în 1831; P. rămâne ca provincie nordică a Columbiei. În 1855 cele două oceane sunt legate prin cale ferată; în 1881 se începe construcţia unui canal de către F. de Lesseps; în 1901, SUA preia în exclusivitate dreptul de construire a canalului. În 1903 P. se separă de Columbia (ajutată de SUA); se proclamă republică independentă; noul guvern concesionează SUA folosirea şi deplina suveranitate asupra Canalului a cărui inaugurare se face în 1914. În 1977 se semnează Tratatul privind Canalul Panama care urmează a fi retrocedat statului panamez la 31 decembrie 1989. În 1989, intervenţia militară a

SUA în P., pentru capturarea gen. A. Noriega (şeful statului), acuzat de trafic de droguri de către magistratura nord-americană. Este ales un nou preşedinte. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1972. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Adunarea Legislativă; cea executivă este exercitată de un cabinet ales şi numit de preşedinte. Preşedintele este capul statului şi al guvernului. Multipartitism.

Papua - Noua Guinee

Denumirea oficială: Papua - Noua Guinee

Capitala: Port Moresby (190.000 loc.)

Suprafaţa: 463.000 km2 Locuitori: 3,9 mil. loc. (8 loc./km2)

Religia: catolicism 33%; protestantism Moneda: kina

Forma de guvernământ: monarhie Ziua naţională: 16 septembrie

Geografie: P.-N. G. este aşezată în V Oc. Pacific, în Oceania şi ocupă jumătatea estică a ins. Noua Guinee, insulele din vecinătate: arh. Bismarck, Insulele Amiralităţii şi Insulele din NV arh. Solomon (cele mai importante: Bougainville şi Buka; G. fizică: A doua insulă ca mărime din lume, se înscrie în „Cercul de foc al Pacificului" cu zonele sale vulcanice active. Este o ţară muntoasă spre N, cu masive de 4508 m alt. (Mt. Hagen) care se prelungesc. în insulele din apropiere; în centru, Marele Platou Papua; în S, câmpii cu multe terenuri mlăştinoase. Râurile constituie un potenţial energetic important. Clima: este ecuatorială, cu precipitaţii bogate: 2500 mm/an şi cu temp. medii anuale ridicate: 27°C. Floră şi faună: Peste 60% din terit. ţării este acoperit de păduri (conifere pe înălţimi); lemn de esenţă tare, arbore de cauciuc. Fauna este asemănătoare în mare parte celei din Australia: canguri, koala, păienjeni uriaşi, crocodili (de crescătorie). Populaţia: este formată din melanezieni (indigeni papua), malaezi, polinezieni, europeni, metişi. Concentrarea max. a pop. în ins. Bougainville, Louisiade, arh. Bismarck şi în zona capitalei. Peste 60% din pop. activă este ocupată în agric. Rata natalităţii: 35%, a mortalităţii: 12%. Pop. urbană: 15%. Resurse şi economie: Resursele sunt variate şi în mare parte valorificate Res. minerale: cupru (ms. Bougainville, Panguna), uraniu, cobalt, nichel, crom, aur; petrol. Ind. prelucrătoare: energie electrică; alimentară; ciment, sticlărie, anvelope. Agric. bazată pe cultura de: cacao, cafea, copra, ceai, batate, banane, sisal, arahide de pământ, trestie de zahăr. Export: nuci de cocos, cacao, cafea, ceai, arahide, cauciuc; lemn; aur, argint, cupru. Economia P.-N. G. a avut de suferit după 1990, datorită confruntării dintre autoritatea de stat şi secesioniştii de pe ins. Bougainville. Transporturi şi comunicaţii: Nu există căi ferate. Căi rutiere; vehicule. Aeroport la: Port Moresby. Oraşe: Rabaul, Lae, Madang, Wewak, Goroka. Istoria: Arh. era locuit iniţial, cu cca. 50.000 de ani în urmă, de triburi care trăiau din vânătoare, originari din Asia. În 1526-27 navigatorul spaniol Jorge de Meneses dă numele arh. „Ilhas dos Papuas”. În 1545, navigatorul Ortiz de Retz, care explorează nordul, îi dă numele de Nueva Guineea. Partea de V a insulei P.-N.G. devine în 1828 colonie olandeză, sub numele de Irianul de Vest; restul terit. este împărţit în 1884 între Germania şi Marea Britanie (care iau respectiv nordul şi sudul). În 1905, colonia britanică (Papua) este cedată Australiei (devine teritoriu extern al ei până în 1973); colonia germană (Noua Guinee), după primul război mondial devine terit. sub mandatul Societăţii Naţiunilor (1919). Din 19461949 trece sub tutela ONU administrat de Australia. Din 1950 cele două terit. sunt administrate împreună şi în 1973 obţin autonomia internă. La 16 septembrie 1971, P.-N.G. devine un stat independent, în cadrul Commonwealth-ului. În 1990, conflict armat între secesioniştii din Bougainville şi administraţia statului. Statul: este monarhie constituţională conform Constituţiei din 1975. Şeful statului este regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. Puterea legislativă este exercitată de Camera Adunării (Parlamentul); cea executivă de un cabinet (Consiliul Executiv Naţional) condus de liderul partidului majoritar în Camera Adunării.

Paraguay

Denumirea oficială: Republica Paraguay

Capitala: Asuncion

Limba oficială: spaniola şi gurarani

Suprafaţa: 407.000 km2

Locuitori: 5 mil. (13 loc./km2)

Religia: catolicism 95%, protestantism Moneda: guarani Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 14 mai

Geografie: P. este aşezat în partea centrală a Americii de Sud, în zona de confluenţă a râului Paraguay cu Parana. Limite: Bolivia (NV şi N), Brazilia (E), Argentina (S şi V). Fără ieşire la mare. G. Fizică: P. este traversat pe mijloc de Tropicul Capricornului, iar de la N la S este împărţit în două de râul Paraguay: vestul este o câmpie semideşertică în mare parte (Marele Chaco); estul este o reg. de dealuri (850 alt. max.) înconjurate de câmpii fertile, care separă ba­zinul fl. Parana de. al fl. Paraguay, şi are la N marile păduri tropicale (selva). În centru, de ambele părţi al râului Paraguay este Campo, cu mlaştini şi savană. Tot în E se sfârşeşte platoul brazilian.. Există cca. 800 de râuri, cu un mare potenţial energetic. Cele mai mari: Parana (3.288 km) şi Paraguay (2.500 km). Clima: este subtropicală şi temperată. Temp. medie anuală în iulie şi ianuarie: la Asuncion: 17°C şi 27°C; în Chaco: 21°C şi 38°C. Precipitaţii: 2.030 mm/an lângă Brazilia, 1.270 mm/an la E de Asuncion; 810 mm/an în Chaco. Floră şi faună: Pădurile tropicale ocupă 51 % din terit.; savane. Faună variată: jaguari, căprioare, carpincho; păsări viu colorate. Populaţia: este formată din amerindieni (guarani) 65%; metişi 30%, creoli, europeni. Concentrarea max. în zona estică (90% din pop.), în zona capitalei. În Chaco pop. este sub 1 loc./km2. Rata natalităţii: 29,8%; a mortalităţii: 5%. Rata pop. urbane: 52%. Resurse şi economie: Econ. în curs de dezvoltare. Ind. se bazează mai ales pe produsele agricole şi pe cele forestiere. Se cultivă: porumb, manioc, orez, fasole, batate, agrume, ananas, viţă de vie; bumbac, soia, tutun, tartago (plantă oleaginoasă); yerba mate. Creşterea animalelor: bovine, ovine. Alte resurse: lemn (acaju, quebracho, cedru). Cultura comercială a plantelor tehnice trece pe prim plan. Exportă: bumbac, zahăr, lemn, tutun, piei, fructe P. se înscrie ca o participantă activă în cadrul MERCOSUR (1994), cu cele două hidrocentrale de pe fl. Parana (Itaipu, la graniţa cu Brazilia). Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, autovehicule. Aeroport la Asuncion. Oraşe: San Lorenzo, Ciudad del Este, Villarica. Există 2 universităţi; cea mai veche la Asuncion (1889). Istoria: Terit. P. era locuit de Suarani indieni sedentari, care şi-au conservat, până astăzi, limba şi tradiţiile (ca şi în NE Argentinei, în E Boliviei şi S Braziliei). În 1537 spaniolii forţează oraşul Asuncion şi încep colonizarea, supunând pop. indigenă la sclavaj pe plantaţiile de mate. Misiunea iezuită are şi ea activităţi de colonizare. P. este inclus în Viceregelele Peru (1617) şi Rio de la Plata (1776). La 14 mai 1811 P. îşi proclamă independenţa de stat. Între 1865-1870 P. poartă războiul împotriva coaliţiei Braziliei, Argentinei şi Uruguay- ului, în urma căruia terit. îi este pustiit şi amputat, iar mai bine de jumătate din pop. este ucisă. În urma războiului cu Bolivia (1932-1935) obţine 2/3 din Chaco (o prov. în litigiu). O jumătate de secol şi mai bine, până în 1954, P. se confruntă cu o permanentă instabilitate politică. După 1989, începe procesului trecerii la econ. de piaţă; instituţii în curs de constituire. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1967. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi

de Congresul Naţional (Senat şi Camera Reprezentanţilor); cea executivă, de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Multipartitism.

Peru

Denumirea oficială: Republica Peru Capitala: Lima (6 mil. loc.)

Limba oficială: spaniola; limbă uzuală: quechua (amerindiană)

Suprafaţa: 1.285.000 km2 Locuitori: 24.233.000 (19 loc./km2)

Religia: catolicism 92%, protestantism, religii amerindiene

Moneda: noul sol

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 28 iulie

Geografie: P. este aşezat în America de Sud, în zona centrală a Anzilor, între golfurile: Guayaquil şi Arica. Limite; Ecuador, Columbia (N), Brazilia, Bolivia (E), Chile (S), Oc. Pacific (V). G. fizică: Relieful este variat, reprezentat de 3 regiuni distincte: o fâşie de litoral (Costa), care se întinde, de-a lungul Pacificului, pe o lungime de 2.480 km şi pe o lăţime de 40-80 km şi care se înalţă până la 1.500 m; este un vast deşert de nisip, cu oaze care sunt văile apelor ce coboară din Anzi. A doua zonă: Sierra, formată de vaste platouri înalte („punas”) dominate de Cordillerele Orientală şi Occidentală (peste 4.000 m alt.), cu numeroase creste depăşind 6.000 m alt.; punctul culminant: Cerro de Huascaran, 6.767 m alt. max.; văi adânci, înguste, vulcanism. A treia zonă este La Montana, câmpia ecuatorială din bazinul Amazonului, acoperită de păduri impenetrabile (junglă). Ape: afl. Amazonului, printre care, mai importante: Maranon, Ucayali, de pe cursul superior al Amazonului. Lacul Titicaca, la cea mai mare înălţime din lume la care se află un lac (3.850 m), este navigabil. Se află la graniţa cu Bolivia, cu care îl şi împarte. Clima: este variată, după altitudine: pe coastă, climă rece, din pricina curentului rece pacific; în Sierra, temp. scade odată cu alt., pe paltourile înalte, climă rece. În La Montana, climă ecuatorială. Temp. medie anuală: 18°C la Lima (Costa); 24°C în La Montana; 12°C la Cuzco (în Anzi). Precipitaţii: Lima: 40-30 mm/an; La Montana: 500-3.200 mm/an; Cuzco: 580 mm/an. Floră şi faună: Păduri ecuatoriale 50% din terit. P. (La Montana); vegetaţie xerofită în reg. de coastă. Faună caracteristică Anzilor şi pădurii ecuatoriale. Populaţia: este formată din 49% amerindieni, 33% metişi, 10% albi, creoli. Concentrarea max. a pop. în reg. de coastă şi în Sierra. În junglă trăiesc cca. 100.000 de amerindieni. 60% din pop. activă este ocupată în agric. Rata natalităţii: 25,7%; a mortalităţii: 6,5%. Rata. pop. urbane: 72%. Resurse şi economie: Economie bazată pe minerit: resurse variate şi bogate: argint (printre primii producători din lume), cupru, zinc, aur, wolfram, antimoniu, molibden, vanadiu, mercur, bismut, gaze naturale. Un potenţial econ. important: pescuitul. Agric. are un randament scăzut; se cultivă: porumb, grâu, orez, trestie de zahăr, bumbac, fructe, zarzavaturi, cafea. Creşterea animalelor: bovine, ovine, porcine, caprine, lama, alpaca, cai, catâri. Alte resurse: lemnul (esenţe tari), culturile ilegale de coca, care aduc devize importante. Alte produse pentru export: argint, fier, petrol (şi derivatele lui) peşte, lână, piei, fructe; guano. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere; autovehicule. Flotă comercială. Aeroport la: Lima, Cuzco, Arequipa, Iquitos. Oraşe: Arequipa, Callao, Cuzco, Iquitos, Huancayo. Există 8 universităţi, cea mai veche fiind cea din Lima (1551) şi Arequipa (1821). Istoria: P. a fost centrul Imp. Inca şi al unei remarcabile civilizaţii. În 1532, P. este invadat de spanioli şi cucerit în 1533 (expediţia lui Pizarro). În 1543 devine centrul Viceregatului Peru şi al puterii spaniole în coloniile Americii de Sud. Spaniolii exploatează P. în special pentru mineralele sale 1780-1781 izbucneşte cea mai mare şi cea mai violentă revoltă a amerindienilor din toată istoria continentului: condusă de Tupac Amaru. La 28 iulie 1821, P. îşi proclamă independenţa. Războiul contra Spaniei (1856-1866) se sfârşeşte cu victoria P. În 1879-1783: Războiul Pacificului (P. este aliat cu Bolivia); pierde prov. Tarapaca, Arica, Zacna, în favoarea statului Chile. (Tacna va fi retrocedată în 1929) După al doilea război mondial, instabilitate politică, totuşi se restabileşte legalitatea constituţională. După anii '60, intervenţia militarilor în conducerea statului. 1968-1975 se naţionalizează minele şi băncile; reformă agrară. După anii '80 se dezvoltă mişcarea de sorginte maoistă „Calea luminoasă”. Criza econ. şi politică se agravează. În 1990 este ales preşedinte Alberto Fujimori (contracandidatul său fiind marele scriitor Vargas Llosa), care suspendă garanţiile constituţionale şi dizolvă Parlamentul. Partidul său obţine majoritatea în Parlamentul nou ales. În 1993: o nouă Constituţie aprobată prin referendum. În 1996, terorişti din mişcarea Tripac Amaru (simpatizanţi ai „Căii luminoase” ocupă ambasada japoneză din Peru luând ostateci. Preşedintele Fujimori nu se lasă şantajat şi îi lichidează după o lună şi mai bine de tensiuni. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1993, preşedintele fiind ales prin vot direct. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Con­gresul Naţional (Senat şi Camera Deputaţilor); cea executivă dintr-un cabinet numit de preşedinte.

Polonia

Denumirea oficială: Republica Polonia Capitala: Varşovia/Warszawa (1,6 mil. loc.)

Limba oficială: poloneza Suprafaţa: 313.000 km2 Locuitori: 38,44 mil. (123 loc./km2)

Religia: catolicism 95%; ortodoxism, protestantism, mozaism Moneda: zloty

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 11 noiembrie

Geografie: P. este aşezată în N Europei Centrale. Limite: M. Baltică, Rusia (N), Lituania (NE), Belarus, Ucraina (E), Slovacia (S), Cehia (SV), Germania (V). G. fizică: Relieful P. este variat. Câmpia dintre Odra/Oder şi Bug face parte din marea Câmpie Europeană şi cuprinde 75% din teritoriu; Marea Câmpie Poloneză, câmpie joasă, sub 100 m, este presărată cu coline de origine glaciară (morene), cu numeroase lacuri (în NV lacurile Pomeraniene, în NE lacurile Mazuriene), cu lagune pe coasta de N, cu soluri nisipoase, mlaştini, turbării. Spre S, câmpia trece în podiş, apoi în zonă montană; Munţii Sudeţi/Sudety (alt. max. 1602, vf. Zniezka/Schneekoppe) în şiruri paralele (Sudeţii despart Silezia poloneză de Bohemia cehă); Munţii Carpaţi / Karpaty, munţi tineri, cu masivul Tatra, pe graniţa sudică. Reţeaua hidrografică este formată din fluvii şi râuri lungi, cu apă multă, dar debit variabil, influenţat de căderea ploilor toamna şi a zăpezilor iarna. Oderul îngheaţă 40 de zile pe an, Vistula 60 de zile: Fluviile sunt legate pe cursul interior prin canale; au amenajări pentru irigaţii şi navigaţie. FL. Vistula (Wistula), cu afl. San şi Bug; Odra/Oder cu Warta. Clima: este temperat continentală, de tranziţie de la cea oceanică din vestul continentului, la cea continental excesivă din est. În vestul P. iernile sunt mai blânde şi verile mai răcoroase; spre est, iernile mai aspre, verile mai uscate şi mai fierbinţi. Temp. medie anuală este de: -3°C în ianuarie şi 18°.C în iulie. Precipitaţiile sunt de 460 mm/an la Varşovia/Warszawa; 1.270 mm/an în Carpaţi. Floră şi faună: sunt păduri întinse de conifere şi foioase, pajişti alpine 13%. Pe terenurile nisipoase de câmpie cresc păduri de pin. Fauna: lupul, vulpea, ursul, jderul, pisica sălbatică, zimbrul ş.a. Numeroase zone ocrotite. Populaţia: polonezi (98%), ucrainieni, bieloruşi şi evrei. Concentrarea max. a pop. este în SV (250-300 loc./km2). 50% din pop. activă este ocupată în industrie. Rata natalităţii: 13,5%; a mortalităţii: 10,7%. Rata pop. urbane: 64%. Resurse şi economie: Principala ramură a economiei poloneze este industria, bazată pe bogatele resurse ale subsolului: cărbune superior (printre cele mai bogate din lume), sare, metale neferoase (cupru - primul loc în Europa, plumb, zinc), sulf. Ind. prelucrătoare este diversificată: energetică - bazată pe utilizarea huilei, a cărbunilor bruni, a hidroenergiei şi petrolului de import, cocsochimia, metalurgia feroasă (la Cracovia, Katowice), ind. constr. de maşini (nave maritime, automobile, locomotive, maşini agricole); ind. textilă şi alimentară (zahăr, conserve de peşte) utilaje electronice. Ind. P. este poluantă. Se fac eforturi susţinute, interne cât şi prin intermediul instituţiilor financiare internaţionale, pentru trecerea la economia de piaţă. Şomajul a devenit o problemă dificilă. Agric. este foarte dezvoltată (şi sub regimul socialist s-a menţinut proprietatea privată); se cultivă secara în N, grâul în S; orzul, plantele furajere. La cultura de cartof şi sfeclă de zahăr, P. ocupă primele locuri în Europa. Creşterea animalelor: cornute mari, porcine, păsări. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate şi căi rutiere internaţionale, noduri de cale ferată la Varşovia şi: Katowice. Vistula şi Odra sunt folosite pentru navigaţie. Aeroport internaţional la Varşovia. Oraşe: Lodz (în centrul P.), Krakow/Cracovia, Wroclaw (pe Odra), Poznan (centru al târgurilor), Gdansk şi Szczecin (porturi. cu şantiere navale), Katovice, Lublin. Există 10 universităţi; cele mai vechi: din Cracovia (1364), din Varşovia (1816). Istoria: Locuită din mileniul III: civilizaţia lusaciană şi pomerană (sec. VI-II î. Hr.). P. era străbătută de „drumul ambrei"; în. sec. III d. Hr. intră în contact cu lumea romană; în sec. V-VI slavii se stabilesc între Oder şi Elba. În sec. X ducele Mieszko (96092); pune bazele dinastiei Piast, unifică principatele feudale şi P. intră în sfera creştinătăţii de rit roman (966 - anul adoptării creştinismului) În 1025, Bolestav I cel Viteaz este încoronat rege; extinde terit. anexând Silezia, Cracovia, Sandomir şi în E terit. de pe cursul superior al Bugului. În sec. următoare P. se fărâmiţează în ducate. În sec. XIII Ordinul Cavalerilor Teutoni cucereşte Prusia de Est, tăind accesul P. la M. Baltică. P. se reunifică sub Vladislav I Cel Scurt (1306-1333) şi Cazimir III cel Mare (1333-1370); începe refugiul evreilor din vestul Europei. În 1386 Lituania intră în uniune dinastică cu P. (dinastia Jagiellonilor). În 1410 şi 1422, în bătăliile de la Grunwald şi Marienburg Cavalerii Teutoni sunt definitiv învinşi; ei recunosc suzeranitate Poloniei prin tratatul de la Thorn (1466). Regatul se extinde cu părţi din Bielorusia şi Ucraina. În 1569 se realizează „Uniunea de la Lublin" - un stat polono-lituanian cu monarh; dietă şi monedă comune. Reforma are impact asupra nobilimii, însă catolicismul este restabilit la sfârşitul sec. XVI. După stingerea dinastiei jagiellonilor (1572) se trece la o monarhie electivă (prin Pacta Conventa -1573 - dreptul nobilimii de a-l alege pe rege), monarhul nu mai are putere legislativă, prin „liberum votum" al nobilimii se slăbeşte autoritatea centrală; se creează aşa-zisa „Republică nobiliară"; criză politică şi socială. P. este antrenată în războaiele cu Imp. Otoman, Suedia şi Rusia (sec. XVII şi XVIII); P. încetează de a mai fi o mare putere. Politica expansionistă a statelor din jur are ca urmare împărţirea Poloniei între Austria, Rusia şi Prusia pentru prima dată în 1772. Austria ia Galiţia, Rusia terit. de la este de Dvina şi Prusia ia nord-vestul terit. cu excepţia Gdansk-ului. În a doua împărţire a Poloniei (1793), Prusia şi Rusia iau mai bine de jumătate din ceea ce rămăsese P. Izbucneşte răscoala naţională condusă de Tadeusz Kosciuszko; sfârşeşte cu a 3-a împărţire a ţării (1795), când P. dispare ca stat de pe harta Europei pentru mai mult de un secol. Napoleon creează Marele Ducat al Varşoviei (1807); în 1815 (Congresul de la Viena) Regatul P. este încorporat Rusiei; Galiţia este dată Austriei şi Principatul Posen, Prusiei. Mişcările naţionale sunt înăbuşite în sânge de ocupanţi (1830, 1846, 1848 şi 1863). În 1918 este restabilită ea stat independent cu acces la M. Baltică (Coridorul Polonez). Între 1919-1920 stat independent cu acces la M. Baltică (Coridorul Polonez). Între 1919-1920 conflict militar cu Rusia Sovietică. În 1926 J. Pilsudski instaurează un regim autoritar. Prin pactul secret Molotov-Ribbentrop (1939), P. este împărţită în „sfere de influenţă" între Germania şi Rusia; la 1 septembrie 1940, Germania atacă P. care este subjugată (acest act va duce la izbucnirea celui de-al doilea război mondial). Rusia atacă P. şi îşi alipeşte partea ei de E. Se formează un guvern în exil (la Londra) şi o „Armată a ţării" ce acţiona în ilegalitate pe terit. polonez. Există o puternică mişcare de rezistenţă care luptă activ cu ocupantul, este în legătură per manentă cu Aliaţii şi guvernul de la Londra şi pregăteşte renaşterea statului în forma şi graniţele sale antebelice. Insurecţia eroică a Varşoviei din 1944 (de la 1 apr. la 2 oct.) este reprimată sângeros de germani. Sovieticii nu intervin. P. pierde în război şi în lagărele de exterminare naziste şi sovietice (masacrul militarilor şi civililor de la Katyn, deportări) aproape 20% din pop. În 1945 sovieticii instalează un Comitet la Lublin, apoi un guvern provizoriu. prosovietic. Frontierele P. sunt trasate la Yalta (februarie 1945) şi Postdam (iulie-august 1945). Terit. ocupat în 1939 de URSS rămâne în stăpânirea acesteia; frontiera vestică este stabilită pe Oder-Neisse (Prusia Orientală şi Silezia revin Poloniei). În 1970 prin Tratatul polono-german se recunosc graniţele actuale. Revolte împotriva regimului comunist în 1956, 1970 şi 2980, când sub conducerea lui Lech Walesa este creat Sindicatul Liber Solidaritatea al Şantierelor Navale din Gdansk, recunoscut de autorităţile poloneze. URSS face presiuni pentru a pune capăt revoltei populare. Guvernul polonez (generalul Jaruzelski) instituie starea de asediu şi interzice mişcarea sindicală şi grupările de opoziţie (1982). Prin tratative între guvern şi opoziţie se creează în cele din urmă o a doua cameră în Parlament: Senatul. Se creează postul de preşedinte al statului şi se ţin alegeri libere (1989).

Solidaritatea are o victorie zdrobitoare în alegerile pentru Parlament (Dieta), Jaruzelski e ales preşedinte. Se iniţiază un program de reforme radicale într-un ritm rapid. Amendamente ale Constituţiei: este abolit rolul conducător şi de partid unic al partidului comunist din P.; se schimbă denumirea (ţării în Republica Polonă. În 1990 Lech Walesa este ales preşedinte al P.); instabilitate guvernamentală. În 1991-1992 P. obţine reduceri substanţiale ale datoriei sale externe din partea SUA, a Clubului de la Paris şi a R.F.G. În 1992 P. devine membru asociat al CEE şi ultimele unităţi militare ruseşti părăsesc P. În 1993, alegerile pentru Dietă sunt câştigate de foştii comunişti. În 1997 Polonia este invitată să înceapă negocierile de intrare în NATO. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1952 (amendată în 1989 şi 1990). Puterea legislativă este exercitată parlament (Dieta formată din Senat şi Seim); mandat pe 4 ani; puterea executivă este exercitată de Consiliul de Miniştri numit de Seim, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Portugalia