Precizează perspectiva / punctul de vedere al autorului, aşa cum se reflectă în textul citat

Precizează perspectiva / punctul de vedere al autorului, aşa cum se reflectă în textul citat.

• Precizează perspectiva / punctul de vedere al autorului, aşa cum se reflectă în textul citat.

• R: Punctul de vedere al autorului, aşa cum se reflectă în textul citat este unul:

• 1. obiectiv = relatare la pers. a III-a = autorul nu se implică afectiv, fiind neutru prin tonalitate şi informaţiile furnizate.

• = impersonal = se adresează gândirii; transmite informaţii şi explicaţii.

• 2. subiectiv = relatare la pers. I, autorul se implică afectiv, îşi exprimă propria opinie ( “eu cred că..., sunt de părere că” );

• = mesajul este orientat spre Emiţător;

• = se adresează sensibilităţii Receptorului;

• = mărcile subiectivităţii: verbe, pronume şi adj. pron posesive la persoana I.

• 3. obiectiv, dar cu note de subiectivitate ( în cazul în care întâlnim, uneori, şi persoana I, autorul exprimându-şi şi propria opinie despre un anumit fapt) .

1. Particularităţi ale organizării textului + convenţii specifice :

• 1. Particularităţi ale organizării textului + convenţii specifice :

• Textul este compus din mai multe paragrafe ( nr.= ... , 3, 4, 5 ), care încep cu alineat ;

• în stilul juridico-administrativ, textul este compus din articole, paragrafe şi

• alineate numerotate ;

• în stilul publicistic : în interviu – relaţia dintre E şi R este realizată cu ajutorul dialogului

• în stilul beletristic = în teatru, textul este format din act, scenă, dialog, replică, indicaţii de regie ;

• 2. Tehnici şi structuri argumentative:

• TEHNICI : enumeraţia, demonstraţia, exemplificarea, compararea, citarea unor specialişti ;

• STRUCTURI ARGUMENTATIVE: Textul argumentativ are o construcţie riguroasă:

• Ipoteza ( =ideea care urmează să fie argumentată),
• Demonstraţia (= 2 argumente sau contraargumente= ilustrări = exemple ),
• c) Concluzia

TEHNICI : enumeraţia, demonstraţia, exemplificarea, compararea, citarea unor specialişti ;

• TEHNICI : enumeraţia, demonstraţia, exemplificarea, compararea, citarea unor specialişti ;

• STRUCTURI ARGUMENTATIVE:

• Textul argumentativ are o construcţie riguroasă:

• A) Ipoteza ( = ideea care urmează să fie argumentată ),

• B) Demonstraţia ( = 2 argumente sau contraargumente = ilustrări = exemple ),

• C) Concluzia

succesiunea, ordinea ideilor, a faptelor: în primul rând,

• succesiunea, ordinea ideilor, a faptelor: în primul rând,

• în al doilea rând etc., pe de o parte, pe de altă parte, în plus;

• comparaţia: spre deosebire de , în contrast cu, dar, însă, ci, pe de altă parte, dimpotrivă;

• probabilitatea: probabil, poate că, posibil, s-ar putea ca, este cu putinţă;

• certitudinea: sigur, cu siguranţă, desigur, fireşte, fără îndoială, cu certitudine, de fapt, în realitate;

• explicaţia: adv. astfel; ca atare ( locuţ. adverbială );

• selecţia unor argumente: “dintr-o serie de termeni “;

• cauza: de aceea;

• concluzia: deci, prin urmare, aşadar, în concluzie, în cele din urmă, în sfârşit, în consecinţă, pe scurt.

În textele tehnico-ştiinţifice se realizează într-o ordine logică, respectând structura textului argumentativ;

• În textele tehnico-ştiinţifice se realizează într-o ordine logică, respectând structura textului argumentativ;
• In textele juridico-administrative ideile sunt dispuse în articole, paragrafe şi alineate numerotate.

Emiţătorul = sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare;

• Emiţătorul = sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare;

• Receptorul = beneficiarul informaţiei dintr-o situaţie de comunicare.

• Comunicarea înseamnă schimb de replici între E şi R. Emiţătorul şi Receptorul îşi pot schimba rolul.

• Mesajul = fraza care poartă informaţia;

• Codul:

• - mijloace verbale : limbi străine – vorbit/ scris;
• - mijloace paraverbale: intonaţie, accent de insistenţă, ritm;
• - mijloace nonverbale: gesturi, mimică, poziţia corpului, alfabetul
• Braille, limbajul surdo-muţilor.

• Canalul de transmisie:

• aer ( vibraţiile produse de vocea cuiva determină propagarea prin aer a

• mesajului la urechile Receptorului )=comunicare orală;

• scris = scrisoare, bilet;

• electronic= telefon, fax, e-mail ( =comunicare rapidă la distanţă ).

• Referent = informaţia despre ceva; despre ce este vorba în mesaj.

• Context = loc, timp, vârstă, sex, profesie, interlocutor;

• = ceea ce interlocutorul ştie se omite, fiind presupus.

• Forme ale comunicării:

• a) orale: 1. Monologul 2. Dialogul

• b) scrise: 1. Rezumatul 2. Povestirea scrisă.

1. Informativ - transmitere de informaţie;

• 1. Informativ - transmitere de informaţie;

• 2. persuasiv – convingerea receptorului : în reclame şi discursuri electorale ( sunt preferate formulările expresive şi concise, jocurile de cuvinte, enunţuri exclamative sau verbe la imperativ);

• 3. predictiv – prognoza meteorologică.

Trăsături:

• Trăsături:

• 1. Scopul acestui stil este de a transmite informaţii. Se adresează gândirii nu sensibilităţii cititorului;

• 2. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu, nu figurat (exactitatea informaţiei)+ cuvinte monosemantice -cu un singur înţeles;

• 3. Abstract, inexpresiv: claritate, precizie, sobrietate;

• 4. Fiecare domeniu are o terminologie specifică ( “cosinus, cotangentă, vector” );

• 5. Se foloseşte pluralul autorului ( “noi” ) în locul persoanei I sg; emiţătorul evită afirmaţiile pe care nu le poate dovedi.

• 6. Timpul prezent = adevăruri general- valabile.;

• 7. Nu foloseşte figuri de stil, arhaisme, regionalisme;

• 8. Frecvenţa neologismelor =progresul tehnicii;

• 9. Foloseşte mijloace extralingvistice ( tabele-chimie, hărţi-geografie, fotografii );

• 10. Foloseşte abrevieri, simboluri, formule, semne convenţionale: Ca, ≥, “în proporţie de 90%, ¾” ;

• 11. Caracter internaţional: aceleaşi nume în aproape toate limbile: pneumatic( engl. ), pol ( engl. pole ), mecanism ( engl. mechanism).

Alineate, paragrafe, articole numerotate ( “art. 3” )→scoatere în evidenţă a ideilor + claritatea acestora;

• Alineate, paragrafe, articole numerotate ( “art. 3” )→scoatere în evidenţă a ideilor + claritatea acestora;

• Clişee sau formule lexicale: “Se adevereşte prin prezenta…”, “Vă aducem la cunoştinţă că…”;

• Exprimarea este lapidară ( concisă ), clară, neutră, obiectivă ( fără încărcătură afectivă sau emoţională );

• Accesibilitate ( pentru a putea fi înţeles şi de persoanele mai puţin instruite );

• Sensul cuvintelor = denotativ ( primul sens din dicţionar )= nu permite decât o singură interpretare ;

• Vocabularul este specializat ( terminologie specifică: licitaţie, adjudecare, conform, se adevereşte, sentinţă, reclamaţie, culpă, din oficiu, la cerere);

• Respectarea strictă a normelor limbii literare;

Prezintă două dintre faptele de limbă identificate în textul dat ( la alegere dintre nivelurile:

• Prezintă două dintre faptele de limbă identificate în textul dat ( la alegere dintre nivelurile:

• 1. ortografic şi de punctuaţie, 2. morfosintactic, 3. lexico-semantic, 4. stilistico-textual ).

Rolul semnelor ortografice: rolul cratimei,

• Rolul semnelor ortografice: rolul cratimei,

• rolul apostrofului

• ROLUL CRATIMEI ( liniuţa de unire )

• leagă 2 cuvinte pronunţate fără pauză ( DOOM 2 );

• marchează elidarea unei vocale şi evitarea hiatului ( stele+ în cer= stele-n cer );

• din punct de vedere prozodic ( al versificaţiei) influenţează ritmul şi măsura versurilor, prin dispariţia unei silabe.

• scrierea unor cuvinte compuse, comune sau proprii: câine-lup; redactor-şef; floarea-soarelui;  Popeşti-Leordeni; Vinţu-de-Sus;

• despărţirea  cuvintelor în silabe: ma-să; ba-la-dă; car-te; oa-meni;

• cantitatea, fiind pusă între două numerale: două-trei;  cinci-şase; o sută-două;

• ROLUL APOSTROFULUI:

• [ ‘ ] : ( Ex.: ‘neaţa )=marchează grafic căderea, absenţa accidentală în rostire a unui sunet sau a unui grup de sunete;

[ ? ] = marchează grafic intonaţia enunţurilor interogative sau imperative;

• [ ? ] = marchează grafic intonaţia enunţurilor interogative sau imperative;

• [ ! ] = marchează grafic intonaţia enunţurilor exclamative sau imperative ( intonaţie ascendentă ).

• [ … ] = Punctele de suspensie= pauza mai mare( întreruperea şirului vorbirii );

• [ - ] =linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărui participant la un dialog;

• Obs.: Semnele de punctuaţie = reprezintă instrumentul prin care sunt delimitate grafic unele unităţi sintactice: părţi de propoziţie, propoziţii, fraze.

Se realizează un inventar al părţilor de vorbire care prezintă valoare expresivă:

• Se realizează un inventar al părţilor de vorbire care prezintă valoare expresivă:

• 1. VERBELE:

• Prezentul narativ, prezentul etern / atemporal ( gnomic ), prezentul istoric

• Imperfectul ( MUNCEAM )= exprimă o acţiune durativă în trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea; “un timp trecut , care-şi moaie aripa-n prezent” ( T. Vianu )

• Gerunziul ( MUNCIND ) - exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire precisă la momentul vorbirii; un proces, o stare durativă ( principala funcţie stilistică este capacitatea de a crea imagini dinamice )

• Perfectul simplu( MUNCII ) = timp al acţiunilor rapide, instantanee;

• Perfectul compus( AM MUNCIT )= exprimă o acţiune trecută, terminată;

• rol de narare, evocare, rezumare/concluziv

• SUBSTANTIVELE SI ADJECTIVELE = sunt părţile de vorbire cel mai

• des folosite pentru a se realiza o DESCRIERE

• 3. Mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului= verbe, pronume personale şi adjective pronominale posesive la persoana I.

Relaţia dintre sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor, pentru a demonstra expresivitatea şi ambiguitatea limbajului poetic;

• Relaţia dintre sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor, pentru a demonstra expresivitatea şi ambiguitatea limbajului poetic;

• Câmpuri semantice dominante;

• Relaţii semantice: sinonimie, antonimie, paronimie, omonimie, polisemie;

• Expresii şi locuţiuni= unităţi frazeologice.

Un inventar al figurilor de stil – comentate;

• Un inventar al figurilor de stil – comentate;

• Registre stilistice: limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic, argou, jargon;

• Tipuri de texte şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ ;

• Stil direct, stil indirect, stil indirect liber

• Apartenenţa la un stil funcţional ( tehnico-ştiinţific, beletristic, juridico-administrativ, publicistic )

Citiţi textul cu mare atenţie şi spuneţi-vă părerea, respectând regulile textului argumentativ, care are SCOP PERSUASIV = DE CONVINGERE:

• Citiţi textul cu mare atenţie şi spuneţi-vă părerea, respectând regulile textului argumentativ, care are SCOP PERSUASIV = DE CONVINGERE:

• Eu cred că... = IPOTEZA

• In primul rând, consider acest lucru... DEMONSTRATIA 1

• In al doilea rând... = DEMONSTRATIA 2

• In concluzie... = CONCLUZIA

CERINTE:

• CERINTE:

• I. Precizează punctul de vedere al autorului (…), aşa cum se reflectă în textul citat.

• II. Prezintă 2 elemente de structură şi de compoziţie :

• Particularităţi ale organizării textului + convenţii specifice 

• Tehnici şi structuri argumentative

• CONECTORI

• Dispunerea ideilor şi a paragrafelor

• +

• Elementele situatiei de comunicare,
• Scopul comunicarii,
• Stilul tehnico-stiintific,
• Stilul juridico-administrativ

• II. Prezintă două dintre faptele de limbă identificate în textul dat ( la alegere dintre nivelurile: ortografic si de punctuatie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual )

• III. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre mesajul textului citat.

Apetrei, Dorina, Stoleru, Eugenia, Algoritmul lecturii unui text ( literar sau nonliterar ), Ed. Petrodava, Iaşi, 2008.

• Apetrei, Dorina, Stoleru, Eugenia, Algoritmul lecturii unui text ( literar sau nonliterar ), Ed. Petrodava, Iaşi, 2008.

• Angelescu Silviu/ Nicolae I. Nicolae, Emil Ionescu, Limba şi literatura română, manual pentru clasa a IX-a, Ed. All Educational, Bucureşti, 2000.

• L. Paicu, M. Lazăr, Literatura română. Eseul, Bucuresti, Ed. Art, 2008.

• Ş.a.