Cei mai mulţi dintre noi suntem din ce în ce mai atraşi de duhul lumii acesteia. Ne interesează doar ce se întâmplă în politică, în lumea modei, în lumea sportului, în lumea show-biz-ului. Suntem atât de aglomeraţi, din pricina serviciului, a studiilor sau a distracţiilor, încât nu mai avem timp să ne gândim la viata noastră de după moarte, la veşnicie.
Mai sus este icoana Înfricoşatei Judecăţi. La mijloc, unde vom ajunge fiecare dintre noi la vremea hotărâtă de Dumnezeu, se află Sfinţii după cum scris este în Biblie: "Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?" (1 Corinteni 6:2). După ce vom fi judecaţi putem intra pe poarta cea strâmtă (cea din stânga, cu cruce pe ea) să mergem în fericirea veşnică, acolo unde se vede în partea de sus Sfânta Treime, Maica Domnului, Sfinţii şi toate puterile cereşti. Sfântul Apostol Luca ne îndeamnă: "Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea" (Luca 13:24). Dacă faptele noastre ne vor osândi pe noi, vom fi trimişi pe poarta cea din dreapta (cea largă care are două coarne pe ea) unde ne aşteaptă moartea cea veşnică şi Lucifer cu diavolii lui. Aşadar, să nu uităm că o moarte neaşteptată poate stinge oricând flacăra vieţii fiecăruia dintre noi.
Dacă privim de data aceasta icoana din partea dreaptă, uitându-ne cu atenţie la faţa Mântuitorului, vom observa că ochiul din partea stângă este blând, iar celălalt este mânios. Dacă in altă parte veţi vedea o astfel de icoană, priviţi cu atenţie şi veţi observa acest aspect, deoarece aici nu se observă din cauza imaginii mici.
Să preţuim aşa cum se cuvine cele două daruri de la Dumnezeu: TIMPUL şi VIAŢA. Ele au o valoare covârşitoare pentru noi. Chiar şi păgânii cunoşteau valoarea timpului. Seneca spunea că "Timpul nu se poate preţui". Cei care au cunoscut cel mai bine valoarea timpului, au fost Sfinţii. Ei spuneau că "Timpul este o comoară a vieţii pământeşti de care depinde veşnicia omului: „RAI sau IAD". Unii oameni îşi petrec acest timp la jocuri de noroc, la cârciumă, discotecă... Dacă îi întreabă cineva ce mai fac ei spun că "omoară timpul", timp după care vor ofta în ceasul morţii atunci când "candela vieţii lor" se va stinge şi vor păşi pragul veşniciei. Iată câteva versuri care ne umplu sufletul de bucurie şi nădejde:
După moarte nesfârşită / Te va cere iarăşi viaţa / Cum, după ce dormi o noapte, / Deschizi ochii dimineaţa... / Iar în viaţa viitoare / Vei avea sau nu dureri, / După binele" sau răul" / Săvârşit în viaţă ieri!
Fiecăruia dintre noi i s-a dat un oarecare "timp al său"- scurt dar suficient - pentru câştigarea mântuirii şi Împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea, atunci când murim nu trebuie să ne pară rău că ne despărţim de lumea aceasta şi de plăcerile ei deşarte, ci de faptul că plecăm nepregătiţi pentru Înfricoşata Judecată şi viaţa veşnică.
REŢETĂ DUHOVNICEASCĂ PENTRU SALVAREA SUFLETULUI DE LA OSÂNDA VEŞNICĂ
Rugăciune, zilnic (cât mai multă); Post, miercurea, vinerea şi în cele patru posturi mari; Participare la Sfânta Liturghie, duminica şi în sărbători; Spovedanie, cel puţin de patru ori pe an, Împărtăşanie, atunci când ne dă dezlegare preotul duhovnic; Fapte bune cât mai multe.
Să-I mulţumim din adâncul inimii Prea Bunului Dumnezeu şi Tatălui ceresc care în nemărginita Sa bunătate şi iubire de oameni a binevoit să ne naştem în Sfânta şi adevărata credinţa creştină ortodoxa, în afara de care nici una nu este atât de sublimă după cum nu este un alt Dumnezeu adevărat ca Dumnezeul nostru. Amin!
O, OM!
|