Şcoala începe cu lecţia de şmecherie a ministrului Pricopie
În 2010, am încercat să îmi conving colegii parlamentari că manualele şcolare au nevoie de un cadru legal, bine definit, predictibil şi nu stabilit prin ordin de ministru. Am depus o lege, care a fost tergiversată vreo doi ani în Parlament, după discuţii prin comisiile ambelor Camere, unde a întrunit unanimitate, nu însă şi la vot. Păstrarea manualelor şcolare la pixul ministrului este prima piedică în rezolvarea acestei spinoase probleme.
Pentru situaţia de acum, Remus Pricopie nu poate invoca nicio scuză. Doar aceea că a folosit o metodă, astfel încât să iasă ce nu trebuie.
Prin ordin, ministru face ce vrea. Ar fi putut să facă şi bine. Chiar să facă bine să se intereseze cum se petrec lucrurile în alte ţări.
În primul rând, Remus Pricopie a abordat subiectul cu o aroganţă caracteristică celor care, ajungând într-o funcţie, li se pare că sunt hărăziţi prin destin să facă şi să desfacă, când şi cum îi taie capul.
În mod normal, în ţările care tratează profesionist şi responsabil educaţia naţională, evaluarea proiectelor de manuale şcolare/auxiliare curriculare se realizează în sesiuni de evaluare anuale. Declanşarea sesiunilor de evaluare este anunţată, de regulă, cu cel puţin 12 luni înainte, dar nu mai puţin de 9 luni. Mai mult, în ultimele trei luni înainte de termenul de depunere în vederea evaluării, se organizează stagii de pilotare a manualelor, dar nu mai putin de şase luni, aceasta fiind cea mai eficientă metodă de evaluare. Ceea ce înseamnă că, în perioada „pilot”, se lucrează cu acele manuale şi doar în funcţie de constatări se acceptă introducerea la nivelul întregului sistem.
Dostları ilə paylaş: |