Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Axa prioritară 5

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 217.88 Kb.
səhifə1/4
tarix28.07.2018
ölçüsü217.88 Kb.
  1   2   3   4

logo sus nou cu sigla oi buna copy

logo fse

logo investeste in oameni

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Axa prioritară 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare”

Domeniul major de intervenţie 5.2 „Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forței de muncă”

Titlul proiectului: „MEȘTERUL TURISTIC - Integrarea abilităților meșteșugărești în turismul local - alternativă viabilă de revitalizare a spațiului rural”

Contract număr: POSDRU/135/5.2/S/131192

Beneficiar: Asociaţia PartNET – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă

MODULUL GEOGRAFIA TURISMULUI Judetul Iasi


Geografia turismului – județul Iași

SUMAR

DATE GEOGRAFICE REFERITOARE LA TERITORIUL JUDEȚULUI IAȘI

DATE ARHEOLOGIGE ȘI ISTORICE REFERITOARE LA JUDEȚUL IAȘI

ZONA MUNICIPIULUI IAŞI:

Istoric

Obiective Turistice

Biserici si Mânăstiri

Muzee si expoziţii

Case memoriale

Monumente

Obiective Turistice Naturale

ZONE TURISTICE ÎN JUDEȚUL IAȘI

DATE GEOGRAFICE REFERITOARE LA TERITORIUL JUDEȚULUI IAȘI

Dispus pe o suprafață de 5 476 km2, județul Iași se află situat în jumătatea de nord-est a României, pe o câmpie între râul Siret și râul Prut, râurile Jijia și Bahlui traversând județul, de la nord la sud.

Partea de sud este ocupată de dealurile Podișului Central Moldovenesc, cu altitudini de peste 400 m, iar partea de nord de Câmpia Moldovei. În vest, județul este traversat de culoarul Siretului și de ultimele fragmente ale Podișului Fălticenilor și Dealul Mare, cu altitudini de peste 500 m.

Relieful județului este deluros. Partea centrală și nord-estică este dominată de dealuri şi podișuri interfluviule joase, udate de râurile Bahlui și Jijia, având versanții afectați de alunecări de teren și lunci inundabile. Partea de vest este reprezentată de un relief format din culmi deluroase și platouri înalte ( de peste 400 m), având și zone reprezentate de luncile râurilor Siret și Moldova. Partea de sud are un relief înalt și masiv ( 350-400 m ), străbătut de afluenții râurilor Bârlad și Vaslui.

Teritoriul județului aparține zonei de climat temperat-continental pronunțat, aflat sub influența anticicloanelor atlantic și euro-asiatic. Caracterul continental este pus în evidență de valorile extreme ale temperaturilor: +40C – Iași, iulie 1909 și -32,3C – Podu Iloaiei, ianuarie 1963.

Formele de relief ușor înclinate, substratul geologic bogat în carbonat de calciu și valorile elementelor climatice, influențate, nu în ultimul rând, de manifestarea proceselor de foehnizare a maselor de aer ce coboară versantul estic al Dealului Mare, au favorizat valorificarea terenurilor prin cultivarea masivă a viței-de-vie, conturându-se, astfel, vestita podgorie de vinuri albe de la Cotnari.

Resursele naturale ale subsolului sunt mai puțin variate, fiind reprezentate de roci si materiale de construcții de interes local (calcare, gresii, argile, nisipuri, pietrișuri) și ape minerale, cu valențe pentru consum și tratamente medicale.

Podișul Bârladului, reprezentat în cadrul județului Iași de Podișul Central Moldovenesc, este o altă subunitate în care eroziunea diferențială a agenților modelatori a individualizat veritabile platouri structural monoclinale,  pe  seama  apariției unor orizonturi de roci dure, cum sunt Calcarele oolitice de Repedea și Gresiile de Șcheia.

Județul dispune de variate resurse naturale reprezentate de apele minerale sulfuroase și de diverse materiale de construcții .

Vegetația naturală este specifică silvo-stepei, iar cea silvică este reprezentată de păduri de foioase. Cadrul natural este completat de fondul vegetativ, diferențiat în funcție de formațiunile de relief.

În consecință, zonele cu altitudini mai mari, reprezentate de Podișul Sucevei și Podișul Central Moldovenesc, sunt predominate de păduri de foioase, a căror continuitate este întreruptă, pe alocuri, de mici întinderi de păduri de conifere, comparativ cu regiunea Câmpiei Moldovei, unde vegetația are un caracter de silvo-stepă. Bazele pădurilor sunt înțesate de numeroase specii de arbuști precum păducelul, cornul, alunul și măceșul.

Fauna este, de asemenea, diversificată, cei mai de seamă reprezentanți ai pădurilor fiind lupul, vulpea, mistrețul și căpriorul, precum și speciile de păsări, dintre care amintim ciocănitoarea, cucul, turturica și porumbelul sălbatic. În zonele de silvo-stepă, își fac simțită prezența animalele de talie mică și rozătoarele, dar și specii de păsări precum ciocârlia, pitpalacul, graurul, pajura de stepă  sau specii de reptile.

Localizarea principalelor resurse naturale este următoarea:

- ape minerale sulfuroase și feruginoase: Strunga, Nicolina;

- calcare: Bărbătești, Costești, Ipatele, Păun, Schitu Duca, Deleni, Strunga;

- argile : Vlădiceni;

- nisipuri pentru construcții: Lespezi.

Bogăția solului este dată de existența a peste 380, 3 mii ha teren agricol; 67% teren arabil( 255,7 mii ha); 28,3% pășuni și fânețe( 107, 8 mii ha); 4,4% vii și livezi ( 16,8 mii ha). Pădurile și alte terenuri cu vegetație forestieră însumează cca. 99 mii ha, drumuri și clădiri 27,8 mii ha ( date statistice 2009, Direcția de Statistică Iași).

Din punct de vedere administrativ, județul Iași are in componența sa 2 municipii ( Iași și Paşcani), 3 oraşe ( Hârlău, Podu Iloaiei și Tg. Frumos), 93 de comune și 418 sate.

Zona metropolitană Iași a fost constituită în 2004. Este situată la Nord-estul țării, în partea central –estică a județului Iași, reprezentând jumătate din populația județului și 15% din teritoriul acestuia. Alături de municipiul Iași, din această zonă fac parte comunele: Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Lețcăieni, Miroslava, Valea Lupului și Victoria.



Populația județului Iași numără 825 773 locuitori (01.07.2010), fiind al doilea județ ca număr de locuitori din România, după București . Densitatea populației este de 150,8 locuitori/km2. Peste 98 la sută dintre locuitori sunt români, existând de asemenea și o comunitate de rromi. Majoritatea populației este de religie ortodoxă, însă există și mici grupuri de protestanți, precum și o comunitate apreciabilă de catolici (cca. 5 la sută).

Dată fiind alura sa culturală, sedimentată de-a lungul timpului, județul Iași  a servit drept centru de formare pentru numeroase personalități care au intrat în istoria României. Din punct de vedere economic, Iașiul se află pe pozițiile fruntașe în clasamentul județelor României, modelul economic adoptat avându-și bazele în agricultură și prelucrarea lemnului,  pe parcurs, dezvoltându-se și alte ramuri – industria chimică, metalurgică, textilă, turism și servicii.

Potențialul turistic ridicat îi este conferit de localitățile care au reușit să-și conserve tradițiile și obiceiurile, rezervațiile naturale, cât și de cadrul natural unic ce dezvăluie un ansamblu peisagistic pitoresc.

Supranumit „Județul muzeu” sau „Poarta culturală a României”, acesta își merită pe deplin numele. Numeroasele muzee, monumente, case memoriale, edificii religioase și monumente arhitecturale atrag, anual, un număr mare de turiști , curioși de parcursul istoric, cultural și social al județului Iași.

La finele anului 2010, județul Iași se compunea din două municipii (Iași și Pașcani), trei orașe, 93 comune și 418 sate. Orașul Iași este municipiu și reședință a județului cu același nume. Iașiul este recunoscut ca un oraș de cultură, cu cel mai vechi centru universitar, care datează din 1860. Orașul unde s-a inițiat Unirea de la 24 ianuarie 1859 este renumit pentru parfumul de tei (teiul lui Eminescu din parcul Copou) și oaza de verdeață și flori de la Grădina Botanică.

DATE ARHEOLOGIGE ȘI ISTORICE REFERITOARE LA

JUDEȚUL IAȘI

Istoria Iașului este marcată de numeroase monumente și vestigii arheologice.

În preistorie, pe teritoriul actualului județ Iași, înflorea bine-cunoscuta cultură Cucuteni, una dintre cele mai vechi și mai importante din ţară. Mai târziu, influența triburilor dacice, iar mai apoi a civilizațiilor greacă, romană și bizantină, au făcut din regiune un element important în dezvoltarea relațiilor comerciale dintre zona Mării Negre, pe deoparte, și Europa de nord si cea de est, pe de altă parte.

În secolul al XIV-lea, la momentul apariției istorice a Țării Moldovei (așa s-a numit la început – Iașul), acest județ era situat în centrul țării. Atestarea documentară a fost descoperită într-un act din timpul lui Alexandru cel Bun și pe o piatră aflată astăzi în incinta Bisericii Armene, datată 1396.

Județului Iași i s-a dat numele orașului care a fost capitală statornică a Moldovei, încă din timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu.

Pe cuprinsul județului, la Cotnari, principele Despot Vodă a fondat la 1562 prima Academie Domnească (Școala latină de la Cotnari) de pe pământul românesc. Această instituție a promovat studiile de latină nu numai în întreaga Țară Moldova, ci și în întreg spațiul românesc. Despot a instalat, în acest târg de vinuri renumite, un episcop luteran care avea misiunea de a răspândi noua credință, căreia i se închinase voievodul.

În 1641, la Iași se înființează "Academia Vasiliană" și prima tipografie din Moldova, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634 - 1653).

1646 este anul în care Mitropolitul Varlaam publică la Iași Cazania sau Carte românească de învățătură, și tot în acest an apare primul cod de legi în limba română. Dosoftei tipărește în 1679, la Iași, traducerea din limba greacă a Liturghierului.

Au pătruns influențe de arhitectură apuseană în Moldova medievală, prin intermediul slavilor apuseni (în special, Silezia, Boemia sau Polonia, mai ales). Aceste influențe occidentale au pătruns și la sud de Carpați, în mediul săsesc al secolelor XIII-XIV, din orașele de sub munte. În materie de simbolistică, întâlnim pe lespezile ce acoperă mormintele domnitorilor și pe stemele din heraldica românească, reprezentări din mitologia populară, cum ar fi arborele vieții sau diverse simboluri uraniene (zvastica) sau htoniene, indicând prezența unor puternice elemente păgâne în cultura medievală românească. Pe lângă aceste elemente populare, sunt prezente și câteva simboluri iudeo- creștine, care indică faptul că tradiția populară de esență păgână a supraviețuit paralel cu cea iudeo-creștină, în special, în mediul aristocratic.

Adesea, străbătut de armate străine aflate în drum spre capitală, teritoriul județului a participat intens la trecutul zbuciumat al Ţării Moldovei.

Există documente care atestă faptul că Mănăstirea Socola,  aflată pe teritoriul județului, este ctitorie a Sultanei, fiica lui Alexandru Lăpușneanu. În timp, construcția a fost transformată în azil de alienați.

Pe temeliile unui vechi schit, în mijlocul unei grădini superbe, a fost ridicată de Grigore Ghica, la 1792, Mănăstirea Frumoasa.  Aceasta a fost restaurată de Mihail Sturza, domnul Moldovei, și a păstrat în incintă fresce ale epocii sale de construcție.


Mănăstirea Cetățuia, ctitorie a lui Duca-Vodă, terminată în 1672. Frumoasă arhitectură, în arcuri gotice, o centură de ornamente delicate, fresce cu portretele ctitorului şi ale familiei sale, în costume quasi- occidentale. Ruinele palatului lui Duca: o vastă sală boltită, împodobită cu fresce. Există în județ Biserica Aron Vodă, care  a preluat numele contemporanului lui Mihai Viteazul, Aron Vodă. Se păstrează aici un frumos peristil, bogate ornamente exterioare de smalț verde.

Călătorii din prima jumătate a secolului al XIX-lea vorbesc despre Iași în termeni măgulitori. Comparându-l cu Bucureștiul, consulul englez Wilkinson, îl găsește mai bine așezat și construit și spune că are case mult mai moderne și mai elegante. Tot așa, consulul francez Billecocq descrie, într-o publicație din februarie 1848, completată de cunoscutele desene ale lui Rouquet, “aerul fin, inteligent și intelectual, al ieșenilor”.

Rolul strălucit pe care orașul Iași l-a jucat în formarea României contemporane, atestă însușirile deosebite ale mediului local. Nu e o întâmplare faptul că, timp de un secol, județul Iași a fost în fruntea mișcărilor culturale, politice și naționale; că în sânul său s-a dezvoltat Junimea; că școlile sale au fost mult timp cele mai bune și mai căutate din țară.
  Iașul, “Orașul celor șapte coline", a fost atestat, prima dată, într-un document din secolul al XV-lea, prin care se acordau privilegii comerciale negustorilor polonezi din Lvov, emis de către Alexandru cel Bun (1400-1432), Istoria orașului este, însă, mult mai veche. Numele orașului este strâns legat de așa numita "perioadă de aur" a culturii românești. Multe personalități au trăit, au studiat, au lucrat sau au creat în Iași, oraș considerat "capitala culturii și spiritualității românești". Orașul Iași devine capitală domnească în secolul al XVI-lea, și anume, în anul 1564.

În 1831, domnitorul Mihalache Sturdza înființează Spitalul Militar de Urgență, primul Spital Militar înființat în Principatele Române, unitate sanitară operativă care se poate mândri cu o funcționare neîntreruptă în toată această perioadă.

In anul 1835, este înființată la Iași Academia Mihăileană, iar din anul 1836 se pun bazele Conservatorului Filarmonic Dramatic din Iași. Din 1860, este atestată Universitatea „Al. I. Cuza”.

ZONA MUNICIPIULUI IAŞI

ISTORIC

180px-monumentul_unirii_din_1918_iasi

Cine vrea să descopere Iaşul  va intra aici ca pe o imensă poarta a istoriei noastre. La Iaşi "fiecare piatră vorbeşte de trecut", prin numărul mare de mânăstiri, muzee, case memoriale. De aceea, putem spune ca oraşul Iaşi este un veritabil muzeu naţional, prin comorile de istorie şi de artă pe care le are.

Astăzi Iaşul este cel mai important centru social, economic şi cultural al Moldovei, al treilea oraş ca mărime din ţară şi al doilea oraş ca număr de locuitori, remarcându-se prin trecutul lui care se amestecă remarcabil cu prezentul. Vechile clădiri, acoperite de patima timpurilor Monumentul Unirii din 1918

se îmbină armonios cu noile constructii, orasul cunoscând o dezvoltare puternica datorită învatamântului si economiei locale.

Multe din evenimentele importante din istoria românilor s-au petrecut la Iasi, capitala a Moldovei, timp de trei secole (1564-1862).

Oraşul Iaşi a fost menţionat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuşi, deoarece existau (şi încă mai există) clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu Biserica armeană costruită în 1395), se crede că oraşul este mult mai vechi.

În 1564, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. În 1640, Vasile Lupu a înfiinţat aici prima şcoală în limba română şi a înfiinţat o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iaşi.

Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină, sub numele de România, capitala ţării a fost stabilită la Bucureşti.

În timpul primului război mondial, pentru doi ani, Iaşi a fost capitala României neocupate, după ce Bucureşti a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. În noiembrie 1918, capitală a redevenit oraşul Bucureşti.

Desi a cunoscut multe momente de cumpană, Iaşul a renăscut de fiecare dată, devenind astăzi un oraş modern.

 Iaşul este şi oraşul marilor idei, al marii uniri, al celei mai vechi universităţi, al primului spectacol de teatru în limba româna, al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Ticău).

 Aici se află biserica Trei Ierarhi, ca mărturie a gusturilor estetice ale unor domnitori de-ai noştri, Catedrala Mitropolitană, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu "Masa Umbrelor", aleile Copoului cu mireasma de tei si cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu si Muzeul "Mihai Eminescu"), Casele memoriale "Mihail Sadoveanu", "George Toparceanu", "Mihail Codreanu", "Otilia Cazimir".

În Iaşi au trăit şi s-au format oameni ca Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Milescu Spătarul, Ion Neculce, savantul de renume european Dimitrie Cantemir. Tot de aici s-au ridicat de-a lungul vremurilor Gh. Asachi, Mihail Kogalniceanu, Al. Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, A. D. Xenopol, Vasile Conta, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, G. Ibrăileanu, M. Sadoveanu, N. Iorga, M. Râlea, dr. C. I. Parhon, Horia Hulubei, Gr. Cobalcescu, Petru Poni, Radu Cernăţescu, Otilia Cazimir, I. Teodoreanu, Costache Negruzzi, Al. Philippide, Emil Racoviţă. Singurul român care a primit premiul Nobel, George Emil Palade, s-a născut în Iaşi.

OBIECTIVE TURISTICE

Biserici si Mânăstiri

Iaşul are un mare potenţial turistic reprezentat printr-un bogat patrimoniu cultural având un numar impresionant de monumente religioase şi laice – biserici, mănăstiri, palate, statui, hoteluri şi pensiuni, numeroase restaurante, fiind situat la aproximativ 120 km faţă de Zona Bucovinei, renumită pentru Mânăstirile pictate şi locurile pitoreşti. Datorită acestui potenţial turistic tot mai multe personae vin să îşi petreacă timpul liber la Iaşi, vizitând obiectivele turistice din oraş şi din împrejurul acestuia, cum ar fi Mânăstirea Aroneanu, cu hramul Sf. Nicolae, ridicată de către Aron Voda la 1594 în satul Aroneanu, Rezervaţia palinologică Ion Inculet amplasată în satul Bârnova, unde se pot întalni diverse specii rare de arbori şi arbuşti şi multe altele.



Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi

100037

Pe o veche şi pitorească stradă ieşeană, nu departe de Curtea Domnească, în Uliţa Domnească (actualul Bulevard Ştefan cel Mare) bătrânul târg pastrează o adevarată comoară a arhitecturii româneşti. Se înalţă aici biserica Trei Ierarhi, o biserică ce "nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana", după cum o descria turcul Evlia Celebi.

Ctitorie a fericitului domnitor destoinic al Moldovei vreme de 20 ani, Vasile Lupu, a fost construită între anii 1635-1639. Finalizarea bisericii a notat-o ctitorul în placă de piatră, în limba slavonă, pe faţa sudică a bisericii:"Io Vasile voievod...am zidit aceasta rugă, în numele Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ion Gură de Aur.

Biserica "Treisfertitelor" împlineşte o dorinţă a ctitorului, "visul bizantin", reflectând aspiraţia spre lumea bizantină, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă.

Tot exteriorul bisericii fusese îmbrăcat în dantelărie din piatră sculptată, cu brâuri deosebite şi aurite ce uimeau pe toţi vizitatorii impresionaţi de migala sculpturilor şi strălucirea ce i-o dădeau razele de soare în zilele luminoase.

Pentru strane, sfeşnice şi alte mobile se folosise abanosul şi chiparoşul, unele mobile fiind încrustate cu fildeş din Orientul îndepartat şi din Turcia.

La finalizare pietrele ei de marmoră poleită străluceau şi scânteiau "de parcă ar fi frunzele de pe un pergament luminos.". Cel care le priveşte ramâne uimit de felul cum meşterul sculptor a cioplit marmura cu dalta sa.

Atinsă de năpastele bătăliilor, jefuită şi arsă, zguduită de cutremure prin lucrările de restaurare biserica şi-a văzut distrusă pictura interioară originală.

Timpul s-a făcut resimţit estompând din strălucirea decoraţiei de altădată dar i-a lăsat în schimb sobrietatea vârstei. Puţini sunt vizitatorii care bănuiesc dureroasele ei trăiri şi ale ctitorului, încrustate cu lacrimi de sânge în piatra pereţilor dantelaţi.

Aici şi-au găsit odihna alături de ctitori voievodul Dimitrie Cantemir şi primul domn al Ţării Românesti, Al. I. Cuza. Nişele sepulcrale în care se află osemintele se găsesc în pereţii laterali ai pronaosului.

Socotită catedrala mitropolitană pe vremuri aici au luat fiinţă colegiul Vasile Lupu, temelia viitoarei Academii Domneşti şi o tiparniţă unde se imprimă Mărturia ortodoxă şi Cazania mitropolitului Varlaam.

Timp de o vreme o importanță şi mai mare o capătă biserica prin aducerea moaştelor Sfintei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei.



Catedrala Mitropolitană

mitropolie

“Rare sunt târgurile din lumea creştină ortodoxă care au mai multe locaşuri de închinăciune decât Iaşul”.

"Socotind că ţara Moldovei nu era oarecare în lume, Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, şi-a propus să ridice spre proslăvirea Creatorului şi izbăvirea neamului o preafrumoasă catedrală în mijlocul cetăţtii, sugerând arhitectului să o zidească cu faţada spre stradă şi cu coloane şi capiteturi antice." La 8 august 1826 se semnează hrisovul de înălţare a Catedralei Mitropolitane.

Catedrala se ridică pe locul bisericii Strătenia, ctitorie a soţiei lui Gheorghe Duca, Nastasia. Lăcaşul a rămas mulţi ani în ruină deoarece acoperământul şi marea boltă din mijlocul clădirii s-au prăbuşit şi rămăsese "ca o masă cu picioarele în sus" sau ca o "zidire cu patru fesuri".

Pictura a fost realizată de renumitul pictor Gh. Tătăraşcu iar stilul arhitectonic e inspirat din formele târzii ale Renaşterii italiene, semănând într-o mare măsură cu vestita biserica "Trinita del Monte" din Roma. Picturile sugerează mişcare, viaţă, monumentalitate, având un colorit cald.

Atunci când era în întregime zidită şi acoperită, prin 1839 se descoperă apariţia unor crăpături. Pentru a evita dezastrul, arhitectul ieşean Singurov propunea ca în locul boltii din cărămida să se construiască una din lemn, ce se şi ridică în 1840.


Deteriorarea continuă însă, Mitropolitul Veniamin Costache se retrage din scaun iar la 23 mai 1857 se produce dezastrul, cupola prăbuşindu-se şi dărâmand în cădere şi coloanele din interior.

Ruinată, cu cele patru turle rămase stinghere, rămânea părăsită până în 1880 când mitropolitul Iosif Naniescu punea a doua piatră de temelie iar conducerea lucrărilor o lua arhitectul Al.Oraşcu.

La 23 aprilie/4 mai 1887 se auzea chemare de clopot de la Mitropolie. Se sfinţea frumoasa înzestrare a fostei capitale de pe malul Bahluiului, Iaşul trăind o mare sărbătoare. "Măreţul templu" a fost sfinţit în prezenţa Regelui Carol I şi a reginei Elisabeta. Regele Carol afirma atunci că la Iaşi, "răsare din ziduri surpate un sfânt locaş, vrednic de vechiul scaun arhiepiscopal al Moldovei şi Sucevei...".

În data de 14 octombrie, Iaşul împodobit de sărbătoare şi cu zâmbete de încurajare pe feţele oamenilor sărbătoreşte ziua Sfintei Paraschiva, sfânta venerată în biserica ortodoxă, ocrotitoare a Moldovei, ale cărei moaşte au fost aduse aici de domnitorul Vasile Lupu în 1889. Sfânta e scoasă afară pe un catalfac iar credincioşii vin să se roage.


http://www.primaria-iasi.ro/portal/uploads/cetatuia_2.jpg


Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə