Partea centrală a PNAEE 2016-2018 este lista de măsuri care să asigure reducerea consumului de energie primară şi finală. Lista include măsuri ce au o continuare din PNAEE precedent, precum şi măsuri nou-introduse. În conformitate cu modelele recomandate, au fost abordate atât obiectivul intermediar, cât şi cel final în vederea estimării volumului de economii obţinute sau aşteptate.
Această listă ar trebui să asigure că obiectivele calculate în conformitate cu Anexa I la DSE sunt realizabile prin:
măsuri care nu generează economii directe, dar care oferă condiţii pentru ca alte măsuri să fie eficace.
Până în anul 2013 nu a existat un format concret de raportare sau un sistem de raportare. De fapt, raportarea se făcea în funcţie de datele disponibile la momentul respectiv, având la bază reuniunile organizate de părţile vizate.
Principiul global director pentru programul de monitorizare şi evaluare (M&E) al AEE rezidă pe monitorizarea bazată pe rezultate (MBR), indicând faptul că orice proces de monitorizare ar trebui să se axeze mai degrabă pe rezultatele efective obţinute cu eforturile depuse, decât pe contribuţiile/intrările folosite de proiecte şi programe. Sistemul de raportare îşi propune să asigure produse/ieşiri pentru evaluarea rezultatelor finale şi a impactului în timp. Indicatorii de performanţă servesc pentru a capta în mod explicit realizarea activităţilor şi obţinerea produselor/ieşirilor. Pentru ca sistemul de monitorizare să devină un instrument util care să economisească timpul, aceşti indicatori ar trebui să fie specifici, măsurabili, realizabili, relevanţi şi prompţi (SMART).
Structura sistemului de raportare al AEE se bazează pe o combinare a raportării bottom-up şi top-down. Abordarea bottom-up implică:
raportarea din partea managerilor locali şi a organismelor de implementare cu privire la proiectele în derulare, precum şi
actualizări de la ministere şi alte entităţi despre progresul atins în punerea în aplicare a Tratatului şi a legislaţiei.
Pentru evaluarea top-down sunt utilizate date statistice referitoare la indicatorii de performanţă.
Cât priveşte raportarea bottom-up, baza de date gestionează datele primite despre acţiunile realizate şi proiectele implementate, structurându-le pentru compilarea şi raportarea ulterioară. Nu poate fi garantată completitudinea acestei baze de date. Ar putea exista anumite iniţiative în Republica Moldova care sunt finanţate în totalitate de proprietarii bunurilor imobile sau de industrii care nu raportează după cum se presupune.
Practic, Agenţia pentru Eficienţă Energetică încearcă să elaboreze un instrument cu ajutorul căruia managerii locali, industriile sau organismele de implementare să poată introduce sistematic şi de sine stătător informaţiile în baza de date. AEE îşi propune să asigure calitatea intrărilor de date. De exemplu, Agenţia dispune de programe de instruire şi chiar certifică auditori în anumite domenii.
Cea mai bună metodă de compilare a rapoartelor cu privire la proiectele în derulare în Republica Moldova la nivel naţional sau local, cu alte cuvinte, despre progresul activităţilor implementate, ar fi pe baza colectării datelor proiectelor la nivel naţional, după cum este specificat în registrul proiectelor coordonate. Metoda de compilare a datelor ar putea fi prin completarea formularelor pe suport de hârtie sau direct într-un sistem web.
Metoda top-down este utilizata de Agenţia pentru Eficienţă Energetică a Republicii Moldova pentru a raporta economiile de energie în raportul anual, iar calculele se bazează pe procedura internă a AEE.
Tabelul - Privire de ansamblu a indicatorilor TD utilizaţi pentru calcularea şi raportarea economilor de energie obţinute.
Rezultatele indică o variaţie semnificativă de la un an la altul, care ar putea introduce un nivel ridicat de volatilitate în evaluarea eficacităţii măsurilor de eficienţă energetică. Explicaţia rezidă pe faptul că indicatorii top-down nu întotdeauna ţin cont de tendinţele comportamentale, cum ar fi:
stocul în creştere de automobile individuale de la un an la altul,
debranşarea consumatorilor rezidenţiali de la sistemul de încălzire centralizată,
care sporeşte consumul chiar şi în condiţii de eficienţă energetică, fapt ce nu permite demonstrarea economiilor obţinute pe baza măsurilor de eficienţă energetică în viaţa reală. Prin urmare, în acest caz se va aplica metoda bottom-up.
Metoda bottom-up a fost utilizată pentru evaluarea măsurilor care au generat sau se preconizează să genereze rezultate. Dat fiind faptul că sursele de informaţii sunt diverse, a fost necesara verificarea incrucişată. Deşi accesul la datele primare a fost destul de limitat, calculul s-a bazat pe raportarea economiilor, iar informaţiile suplimentare au fost invocate pentru realizarea verificării. Pentru calcule au fost utilizate cele mai sigure date colectate de AEE prin intermediul sistemului de raportare existent şi în conformitate cu cerinţele legislative impuse operatorilor. Verificarea s-a realizat cu datele publicate de operatori, folosind canalele media proprii.
Atunci când sunt utilizate diferite surse de informaţii, metoda de calcul încearcă să evite potenţialul calcul dublu. În cazul în care datele despre economiile de energie nu sunt suficiente, sunt utilizate alte date despre consumul de energie, obiectivele individuale/naţionale, finanţarea proiectelor, etc. Calculul a relevat existenţa unor surse numeroase de finanţare ceea ce face credibilă previziunea unor economii adiţionale în conformitate cu măsurile relevante. Se poate presupune, totuşi, că nu toate sursele de finanţare identificate vor aloca integral sumele declarate de finanţare.
Atingerea reală a obiectivului de reducere a consumului de energie depinde de capacitatea autorităţilor de a elabora şi pune în aplicare legislaţia necesară, precum şi de capacitatea instituţională disponibilă pentru a începe în timp util şi gestiona adecvat proiectele ce ar genera economii reale de energie în viitor.
