Probleme şi controverse în studiul personalităţii Abordarea idiografică şi abordarea nomotetică O deosebire majoră între teoriile personalităţii este modalitatea
prin care se pune în evidenţă unicitatea individului - abordarera idiografică — comparativ cu evidenţierea similitudinilor dintre
personalităţile indivizilor — abordarea nomotetică. Teoreticienii de orientare idiografică încearcă alcătuirea unui
tablou detaliat al personalităţii individului, considerând că
similitudinile dintre indivizi în sfera personalităţii, prezintă o valoare
ştiinţifică limitată. Gordon Allport este unul din reprezentanţii de
seamă ai acestei abordări; deşi este mai bine cunoscut pentru studiul
trăsăturilor individuale (caracteristici unice personale), el ia în
considerare şi existenţa trăsăturilor comune (caracteristici primare,
care se reîntâlnesc la toţi membrii unui anumit grup social sau
cultural).
Psihologul umanist Carl Rogers este un alt reprezentant al
abordării idiografice ca şi George Kelly, autorul teoriei constructelor
personale. Vom discuta teoriile lui Allport, Rogers şi Kelly în
paragraful 2.4.
Abordarea nomotetică a personalităţii este susţinută de Cattell
şi Eysenck, ambii încercând să deceleze trăsăturile majore ale
personalităţii, prezente la alţi indivizi, dar cu unele specificităţi.
Teoriile acestor doi psihologi vor fi discutate în paragraful 2.2.
Teoria psihanalitică a lui Freud a fost dezvoltată pornind de la
studiile clinice de caz. De aceea, teoria lui Freud este considerată
idiografică. Pentru Freud, structura personalităţii constă în trei sisteme
interrelaţionate: id, ego şi superego. Un element cheie al acestei teorii
îl reprezintă noţiunea de inconştient, în care sunt depozitate amintirile
58 Diferenţe inter individuale reprimate („uitate") şi care influenţează gândirea şi comportamentul
conştient. în capitolul 3 vom prezenta atât teoria lui Freud, cât şi
teoria postfreudiană a lui Jung şi Erikson.