Psihologie pastorală

b. Replica interpretativă

Într-un anumit sens, acest răspuns are scopul de a ajuta persoana să devină conştientă de situaţia în care se află, fiind vorba despre o formă de diagnosticare spirituală a situaţiei credinciosului. Într-un mod mai mult sau mai puţin explicit preotul îi indică individului cum ar putea sau cum ar trebui să re-examineze situaţia.

În general credincioşii pun accent pe ceva anume, adică subliniază importanţa unui anumit aspect al dramei lor, acela care, potrivit judecăţii lor, este mai important. Acest accent se pune fie reflectând acel aspect, fie interpretând întreaga situaţie în lumina lui. Este clar, deci, că făcând astfel, preotul expune şi impune modul său personal de a vedea lucrurile.
c. Replica asigurativă

Recurgând la acest tip de intervenţie, preotul caută să infuzeze siguranţă în sufletul credinciosului, să-l ridice din anguoasă, să-l calmeze şi să-l consoleze. Indirect, preotul minimalizează reacţia credinciosului, prezentând-o ca disproporţionată la problemă şi poate chiar ca nejustificată. Cu acest tip de răspuns, preotul îşi propune să încurajeze subiectul, să-l susţină cu o proptea care, de fapt, constă într­o solidaritate emoţională (sau doar verbală, prin cuvinte generoase şi optimiste, dar adeseori pronunţate fără convingere interioară). El se forţează să-l asigure pe interlocutor, să-l consoleze, minimalizând drama expusă şi ignorând eventualele reacţii ale persoanei. Este evident că este vorba de o atitudine paternalistă care nu favorizează creşterea şi autonomia persoanei.