Raţionalitatea lumii şi misterul lui Dumnezeu- iubire

1.formularea “ontologică”: logoi şi Logos-ul

a) “părticele ale lui Dumnezeu”: multiplicitatea logoi-lor creaturilor şi unitatea lor în Cuvântul, care a participat la creaţie. Prezenţa logoi-lor în Logos prin preexistenţă şi participare.

b) “care am curs (alunecat) de sus” : unirea creaturii cu Dumnezeu este asigurată prin conformitatea cu logos-ul potrivit căruia a fost creată de Dumnezeu la timpul oportun Acest logos este în şi la (pros ) Dumnezeu.

1081C11-1085A6 - 2. formularea “ascetică”. Participarea la Hristos prin virtuţi, Mântuitorul fiind fiinţa tuturor virtuţilor (ICor. 1,30) şi “ în El viem, ne mişcăm şi suntem” (F.Ap.17,28). Deci orice om care participă la virtuţi, participă la Dumnezeu.

Prin virtute, adică prin orientarea libertăţii de a alege- proairesis şi a vointei deliberative-gnome potrivit Binelui, omul face să corespundă în sine începutul şi sfărşitul (finalitatea), chipul şi asemănarea, care formează împreună scopul- scopos pe care Dumnezeu îl are cu el. Triada einai, eu einai, aei einai :

a) Omul este “parte a lui Dumnezeu” sub un triplu aspect:

- în calitate de existent, prin logos-ul său de a fi care este în Dumnezeu

- ca fiind bun, prin logos-ul existenţei bune care este în Dumnezeu

- în calitate de Dumnezeu [prin har], prin logos-ul său de a fi pupurea care este în Dumnezeu

b) Omul “a căzut (alunecat) de la Dumnezeu “îndepărtându-se de propriul său logos prin voinţa sa

1085A7-C5 -3. formularea “iconomică”: logoi ca voiri dumnezeieşti

a) Reamintirea abisului care-l separă pe Dumnezeu de creatură. Nefiind creat, Dumnezeu nu cunoaşte creaturile după un mod creat (sensibil sau inteligibil), ci, fiind create după voia Sa, ca pe propriile Sale voiri

b) Fiecare om aderă la această voie a lui Dumnezeu în legătură cu el sau o respinge printr-o mişcare a liberului său arbitru- proairetike kinesis - Ibid., p.46,47

63 Ambigua 7,1077C; t.r.cit.p.80

64 Ambigua 7,1080AB; t.r. cit.,p.80-81

65 Ibid., p.55-56

66 Ambigua 7,1080BC, t.r.cit., p.81

67 Div.Nom.5,8; P.G.3,824C

68 Pseudo-Cyril, Despre Sfânta Treime; P.G.77,1145C; Sf.Ioan Damaschin, De fide orthodoxa I,9;P.G.94,837A

69 Răspunsuri către Talasie 13;P.G. 90,293-296

70 Sherwood, op.cit., p.176-177

71 Ibid., p.59-60

72 Sherwood, The EarlierAmbigua….pp.170-171,173; Balthasar, Liturgie cosmique…, p.100, 104

73 The EarlierAmbigua…, p.178

74 Ibid., p.60

75 Ambigua 22,1247A, 1257AB;35,1289A

76 J.C.Larchet, op.cit.p.23

77 Ambigua, t.r.cit.p.226-227

78 Joost van Rossum: The logoi of Creation and the Divine energies in Maximus the Confessor and Gregory Palamas , Studia Patristica, vol XXVII, ed.by Elisabeth A.Livingstone, Peeters Press, Leuven, 1993, p.213-217- se vor reda în continuare câteva pasaje concludente din acest studiu

79 Ambigua, 10,1128C : “ tes ktiseos… ten tou genesiourgou logou dynamin menyouses” ; Quest. Ad Thal., 296B: “ ek tes kata ten ktisin sophes theorias, ton peri tes agias Triados, Patros lego kai Yiou kai agiou Pnevmatos, logos lamvanontes ”.Cf. Walter Volker, Maximus Confessor als Meister des geistlichen Lebens, Wiesbaden, 1965, p.29-31, 301-314

80 Triada II, 3,16

81 J.van Rossum, op.cit., p.215

82 Triada III, 2,25: “ Theos … os ousiopoion echon dynamin te kai energian paradeigmatiken kai teliken ton panton.” Aşa cum s-a arătat conceptul despre energii şi logoi ca paradigmata porneşte de la Sf.Dionisie, Despre numele divine, V,8 PG3,824C

83 Ibid., p.16

84 E.Bartoş, op.cit., p.64.

85Pr.Prof.D.Srtăniloae, Dumnezeu este Iubire, Ortodoxia, nr.3, 1971, p.366

86 Dogmatica I, p.149,150; v. şi studiul al lui M.Edmund Hussey: “The Persons -Eenergy Structure in the Theology of St.Gregory Palamas” St Vladimir’s Theological Quarterly (SVTQ) 18 (1974), p.22-43 şi critica acestui studiu făcută de Reinhard Flogaus în : “Palamas and Barlaam Revised: A Reassessement of East and West in the Hesychast Controversy of 14th century” SVTQ 42 (1998), p.1-32 : “Such an assumption [ a “proper accomplishement” of each hypostasis and therefore a “personalised energy”] , first made by E.Hussey, is ultimately based on a false translation of Cap.112. Whereas in this passage Palamas had in fact written that, not as different creatures of the same kind accomplish similar things, a proper accomplishement of each hypostasis is also seen in the Father, the Son, and the Holy Spirit , but that instead the whole creation is the one work of the three, E. Hussey, misinterpreting the preceding negation, translated: “We see the proper accomplishement- apotelesma of the three persons, of the Father, the Son and the Holy Spirit; but all creation is the one work of the three”[E.Hussey, op.cit.p.31]. He was thus drawn to the conclusion that according to Palamas “the one divine energy belongs to all three persons, but belongs to each in an individual and personal way,” and that “ the three divine persons possess an identical and common energy”, although “each person can be said to possess the energy in a truly distinctive, but not divided, manner”, from which Hussey inferred: “We are presented with the kind of antinomy which is common in patristic literature”[Ibid.p.32 and 41]. Unfortunately without any further examination, this faulty translation has been taken over by various other scholars as evidence for Palamas’ personalistic concept of the divine energy.”(R.Flogous, op.cit.,p.30-31)

87 Op.cit.,p.45

88 Imn 6, t.r. Pr.Prof.Dumitru Stăniloae, Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Ed. Mitropoliei Olteniei Craiova, 1990, p.349

89 Pr.Prof.D.Stăniloae, Chipul…, op. cit., p.179

90 “Noţiunea de”logoi” devine la Sf.Maxim o adevărată doctrină.” Logoi”sunt o noţiune spirituală însemnând structura noumenală şi semnificaţia divină a Cosmosului. Există raţiuni pe care realităţile le au în Dumnezeu înainte de facerea lor, iar Dumnezeu e reprezentat nevăzut în cele văzute prin raţiuni. Ele constituie modul de a sta al lui Dumnezeu în lume şi lumea de a sta prin Dumnezeu. Prin ele toate au convergenţă spre Dumnezeu. De aceea, teologia Sf.Maxim e o laudă a perspectivei creaţiunii în lumina sensurilor divine din ea, în lumina acestor semnificaţii originare dumnezeieşti, prin care toate se restructurează pentru lumea de sus --- Magitrand Ion I.Bria, Cunoaşterea lui Dumnezeu după Sfântul Maxim Mărturisitorul, S.T., 5-6, 1957, p.316

91 Pr.Prof.D.Stăniloae, op.cit.,p.17

92 Întâiul Cuvânt teologic,cap.3

93 Ibid.,cap.4,5

94 Pr.Prof.D.Stăniloae, op.cit., p.17,18

95 Ibid.p.16-17

96 Idem, Studii de teologie…, p.315

97 Idem, Sfânta Treime sau La Început a fost Iubirea, p.223

98 Imn 13, trad.cit., p.370-373

99 Ibid. p.396

100 Dogmatica, I, p.282,288

101 Ibid.287

102 Pr.Prof.Dumitru Stăniloae, Dogmatica,I, p.300-303

103 v. şi cap.: “Râul de foc” din cartea lui Alexandros Kalomiros : Sfinţii Prinţi despre originile şi destinul omului şi cosmosului, t.r.Pr.Prof.Dr.Ioan Ică, Ed.Deisis, Sibiu,1998, p.61-114

104 Cuvântul 84; FR10, p.423

105 I.Zizioulas, op.cit.p.53