Raport privind starea factorilor de mediu

5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA

1. 
   Biodiversitatea României
   

Prin „biodiversitate” se înţelege variabilitatea organismelor vii, incluzând: diversitatea speciilor, diversitatea genetică, a sistemelor ecologice şi diversitatea etno-culturală, adică a organizării sociale a populaţiei umane.

Biodiversitatea trebuie conservată, deoarece generează pe de o parte bunuri - resurse ce alimentează sistemele socio-economice şi asigură servicii direct utilizabile sistemului socio-economic uman - epurarea apelor, calitatea aerului - prin reglarea compoziţiei chimice a atmosferei, procesarea deşeurilor, influenţează şi modulează clima, controlul circuitului hidrologic, ceea ce ar duce la reducerea amplitudinilor precipitaţilor, etc., iar pe de altă parte menţine procesele ecologice la nivel local, regional şi global.

Biodiversitatea are o valoare directă pentru că oferă resurse regenerabile (bunuri), dar şi valoare indirectă pentru că oferă servicii, prin valoarea etică, estetică, educaţională şi ştiintifică, economică, culturală şi recreativă.

5.1.1.Starea biodiversităţii în regiunea 8 Bucureşti-Ilfov
Regiunea 8 Bucureşti-Ilfov se distinge printr-o diversitate biologică ridicată, existând specii de floră şi faună protejate, precum şi diferite tipuri de habitate naturale. Printre habitatele naturale existente în judeţul Ilfov amintim:

• 
  întinderi de lotus indian aclimatizat (caracteristic Lacului Snagov);
  
• 
  lacuri distrofice şi iazuri (in apropierea localitaţilor Buftea, Mogoşoaia, Chitila, Cernica, Grădiştea, Snagov, Balta Neagră, Mânăstirea Ţigăneşti);
  
• 
  stuf, papură, nufărul indian aclimatizat (Nymphea lotus), alături de alte specii de nuferi: nufărul alb (Nymphea alba) şi nufărul galben (Nuphar luteum) (vegetaţie specifică lacurilor din judeţul Ilfov).
  

Din punct de vedere ornitologic, Regiunea 8 se remarcă prin existenţa următoarelor specii de păsări: raţa cârâitoare (Anas querquedula), raţa mare (Anas platyrhyncos), raţa mică (Anas crecca), gârliţa (Anser albifrons), găinuşa de baltă (Gallinula chloropus), lişiţa (Fulica atra), nagâţul (Vanellus vanellus), stârcul roşu (Ardea purpurea), cucul (Cucullus canorus), ciuful de pădure (Asio otus), striga (Tyto alba), cucuveaua (Athene noctua), ciuful de câmp (Asio flammeus), prigoria (Merops apiaster), drepneaua neagră (Apus apus), pupăza (Upupa epops), pescăruşul albastru (Alcedo atthis), gheonoaia sură (Picus canus), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), rândunica (Hirundo rustica), lăstunul de casă (Delichon urbica), lăstunul de mal (Riparia riparia), codobatura albă (Motacilla alba), sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio), cormoranul (Phalacrocorax carbo), egreta (Egretta garzetta), etc.

O zonă importantă din punct de vedere al biodiversităţii este zona Lacului Căldăruşani. Arealul acestei zone este un mediu ideal pentru dezvoltarea în condiţii optime a faunei şi în special a avifaunei, având în vedere că, pe lângă suprafaţa întinsă a lacului, apare şi habitatul de pădure. O dovadă certă în acest sens o reprezintă varietatea mare a speciilor de păsări care au fost observate în zonă. Aici cuibăresc sau tranzitează specii de avifaună comune, cât şi protejate sau strict protejate, cum ar fi: Cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus), Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), Egreta mare (Egretta alba), Egreta mică (Egretta garzetta), Barza albă (Ciconia alba), Barza neagră (Ciconia nigra), Raţa mare (Anas platyrhynchos), Şerpar (Circaetus gallicus), Şorecar comun (Buteo buteo), Uliu păsărar (Accipiter nisus), Vânturelul roşu (Falco tinnunculus), Găinuşa de baltă (Gallinula chloropus), Pupăza (Upupa epops), Dendrocopos major (ciocănitoare pestriţă mare), Cap întors (Jynx torquilla), Stârc roşu (Ardea purpurea), Stârc galben (Ardeola ralloides), etc.

Fig. 5.1.1.1 Motacilla alba Fig. 5.1.1.2 Apus Apus

(Codobatură albă) (Drepnea neagră)

Sursa imaginilor: Societatea Ornitologică Română

Fig. 5.1.1.3 Vespertilio murinus Fig. 5.1.1.4 Pipistrellus pipistrellus

Sursa: Internet Sursa: Internet
De asemenea există 19 specii de peşti identificaţi în lacurile locale, dintre care amintim: platica, babuşca, şalăul, roşioara, ţiparul (specie protejată), etc., precum şi 4 specii de lilieci - Myotis daubentonii (liliacul de apă), Vespertilio murinus (liliacul bicolor), Nyctalus noctula (liliacul de amurg), Pipistrellus pipistrellus (liliacul pitic) - protejaţi prin Legea nr. 13/1993 şi Legea nr. 90/2000. Se întâlnesc în parcurile cu arbori scorburoşi, podurile de case, biserici, fisuri de stânci etc.

Fauna salbatică existentă la nivelul regiunii este reprezentată de numeroase specii de mamifere, reptile, etc., dintre care amintim:

- Mustelidae - dihor (Putorius putorius) ,

- vidra (Lutra lutra),

- jder de copac (Martes martes),

- nevăstuica mică (Mustela nivalis),

- Muridae - bizam (Ondrata zibethica)

- Cervidae - căprior (Capreolus capreolus)

- Suidae - mistreţ (Sus scrofa)

- Canidae - vulpe (Vulpes vulpes)

- Lepuridae - iepure (Lepus europaeus)

- Emydidae - ţestoasa de apă (Emys orbicularis)

- Lacertidae - guşter (Lacerta viridis)

- şopârla cenuşie (Lacerta agilis)

- Colubridae - şarpele de casă

- şarpele de apă (Natrix tesselata)

În lipsa unui studiu ştiinţific privind flora şi fauna din Municipiul Bucureşti, nu se cunoaşte cu precizie numărul speciilor, dar plante sălbatice întâlnim în special la periferie, pe terenurile cu destinaţie agricolă. Printre plantele cultivate în jurul blocurilor se numără: frasinul, catalpa, teiul, nucul, salcia, plopul, piersicul, cireşul, corcoduşul, viţa de vie, caprifoiul, iasomia, forstiţia, lemnul câinesc, Spirea, Hibiscus, dracila, trandafirul etc., o parte dintre acestea constituindu-se în adevărate garduri vii. În spaţiile dens construite sunt plantate şi acoperişurile cu viţă de vie, dar mult mai frecventă este îmbrăcarea zidurilor exterioare cu viţă de cultură sau sălbatică. Câteva dintre aceste plante sunt declarate monumente ale naturii: Aesculus Hippocastanum (castanul roşu), Torreya nucifera (toreia) sau Sophora japonica (salcâm japonez), etc., fiind incluse pe lista arborilor ocrotiţi din Bucureşti.

Sub aspectul faunei, sunt întâlnite şi specii sălbatice care s-au adaptat mediului urban. Speciile de păsări sălbatice care pot fi admirate pe lacuri şi în parcuri sunt în număr de 89, din care 15 specii se regăsesc pe Anexa 3, 13 pe Anexa 4 B şi 5 pe Anexa 5 C (este permisă vânătoarea lor); din familia Picidae se întâlnesc 5 specii de ciocănitoare, din care 4 sunt protejate prin O.U.G. nr. 57/2007 – Anexa 3, iar Picus veridis se află şi pe anexa 4 B - specii care necesită o protecţie strictă.

Grădina zoologică a Municipiului Bucureşti are o suprafaţă totală de 67.057 mp; întreţine şi expune colecţii de animale vii, sălbatice, indigene şi exotice, deţinănd 196 specii de animale. Scopul Grădinii Zoologice Bucureşti este de a contribui la conservarea faunei şi instruirea, educarea şi recreerea publicului vizitator.
5..1.2.Impact
Preocupările actuale pentru stoparea distrugerii biodiversităţii sunt justificate de rata nemaiîntâlnită cu care aceasta este pierdută, fiind într-un real pericol de dispariţie categorii întregi de componente ale sale. Speciile care supravieţuiesc suferă o reducere a variabilităţii genetice. Distrugerea componentelor biodiversităţii reduce opţiunile viitoare ale umanităţii şi ameninţă însăşi posibilitatea continuităţii societăţii umane.

În afara factorilor naturali (secetă, inundaţii, mişcări seismice, etc.) asupra florei şi faunei se exercită presiuni şi prin: despăduriri, incendii, poluări industriale, testări necontrolate de OMG-uri, substanţe fitosanitare, recoltări şi capturări necontrolate, schimbarea destinaţiei terenurilor etc.

În perioada ce o parcurgem pădurile sunt supuse unei presiuni crescânde din partea populaţiei. Tăierile ilegale, cadrul legislativ nesigur şi în schimbare continuă au adus pagube anuale pădurilor. Menţinerea unui mediu sănătos şi stabil înseamnă menţinerea pădurilor în arealul lor natural, actual şi creşterea suprafeţelor acestora, aceasta însemnând şi pricipalul factor de stabilitate în natură. Schimbările climaterice pot fi stopate şi atenuate prin menţinerea suprafeţelor actuale ale fondului forestier şi prin extinderea acestora pe terenurile neproductive ce sunt situate pe suprafeţe mari la ora actuală.

2.