5.3.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului
Datorită multiplelor funcţii pozitive exercitate de pădure asupra mediului, implicit şi instituirea unui regim eficient de management forestier cu implementarea celor mai noi practici silviculturale, în concordanţă cu conţinutul amenajamentelor silvice, nu pot avea decât o influenţă net pozitivă asupra evoluţiei factorilor de mediu, atât de intim legaţi de acest component de mediu care îl reprezintă pădurea.
Ca bun social, destinat servirii unor scopuri social-economice tot mai diverse şi mai crescânde, ecosistemul forestier reprezentat de pădure, este subordonat şi se interacţionează tot mai mult cu mediul social uman.
Vegetaţia forestieră, constituie un obstacol care împiedică producerea eroziunilor şi alunecărilor de teren, modificând favorabil climatul din interiorul şi apropierea pădurii şi exercitând o influenţă primordială în geneza şi evoluţia solurilor de tip forestier.
Pădurea favorizează infiltrarea apei în sol, şi menţinerea unui regim hidric favorabil solului, împiedică sau reduce intensitatea fenomenelor torenţiale şi a avalanşelor, cu toate efectele negative asupra mediului şi economiei în ansamblu.
Prin aparatul foliar, vegetaţia forestieră contribuie la purificarea cu bun randament la purificarea atmosferei de praf, fum, gaze toxice şi microbi, consumă totodată, o mare cantitate de dioxid de carbon şi reface continuu stocul de oxigen.
Un fapt nu lipsit de interes este rolul peisagistic şi recreativ al pădurii, datorită esteticii sale, aceasta se constituie ca refugiu şi izvor de revigorare pentru populaţia umană, atât de influenţată şi afectată de efectele progresului tehnic şi a dezvoltării industriale.
Dostları ilə paylaş: |
