Raport săPTĂMÂnal sistem bancar, 5-11 Octombrie 2015

RAPORT SĂPTĂMÂNAL SISTEM BANCAR,

5-11 Octombrie 2015

5 octombrie, cursdeguvernare.ro: Grecia – proiectul de buget pe 2016. Alexis Tsipras speră să poată renegocia ”zonele gri” în acordul cu creditorii

Guvernul de la Atena prezintă luni draftul de buget pe 2016. Potrivit Reuters, documentul, despre care se afirmă că va satisface solicitările creditorilor internaţionali, arată că economia greacă va fi în recesiune anul viitor, o creştere fiind prognozată pentru 2017.

După o perioadă de 7 luni de negocieri tensionate cu UE şi cu FMI, Atena a acceptat în iulie să implementeze o serie de reforme dure menite să conducă la reducerea cheltuielilor statului în schimbul unui plan de salvare economică în valoare de 86 de miliarde de euro. Prevederile din noul acord de bailout se vor aplica sub stricta supraveghere a creditorilor internaţionali.

Optimism moderat la Atena

Oficialii greci sunt convinşi că recesiunea va afecta în 2015 econonomia mai puţin decât estimează creditorii deoarece se simte deja o creştere a veniturilor obţinute din turism.

Economia aflată sub presiunea datoriilor acumulate de stat se va contracta, potrivit datelor publicate de creditori, cu 2,3%  în 2015 şi cu 0,5% în 2016.

Nivelul datoriei externe ajunge anul acesta la 196% din PIB, crescând în 2016 până la 201% din PIB, inclusiv din cauza noilor împrumuturi.

“Principalele ţinte din draftul de buget pe 2016 nu vor diferi de estimările conţinute în planul de bailout”, a declarat Reuters un oficial din Ministerul grec de Finanţe.

“Estimările noastre indică un nivel mai scăzut al recesiunii în 2015 care ar putea să fie reflectat în varianta finală a bugetului pe 2016, care va fi trimisă în Parlament în noiembrie, după prima revizie a acordului de împrumut”, afirmă oficialul citat de Reuters.

Acordul de bailout prevede pentru 2015 un deficit bugetar primar înainte de serviciul datoriei de 0,25% şi un excedent primar de 0,5% pentru anul viitor.

Potrivit acordului semnat în august, Grecia ar trebui să atingă în 2018  un excedent primar de 3,5% din PIB.

Intenţiile guvernului de la Atena

Atena doreşte să încheie cu bine prima revizie a acordului şi să finalizeze cât mai rapid proiectul de recapitalizare a sistemului bancar pentru a lansa negocieri cu statele membre ale Zonei Euro pentru restructurarea datoriilor externe.

Planul a fost expus parlamentarilor sâmbătă, de către premierul Alexis Tsipras.

Diplomaţi şi oficiali greci au afirmat că premierul Tsipras şi partidul său, Syriza, au decis să nu mai lupte deocamdată cu creditorii internaţionali, adică să respecte condiţiile impuse prin acordul de bailout, în speranţa că aceştia vor accepta o restructurare a datoriilor externe ale Greciei şi o revenire treptată la independenţă economică.

Ministrul grec de Finanţe Euclid Tsakalotos se întâlneşte în Luxemburg, luni, cu omologii din Zona Euro, pentru a discuta setul de reforme pe care Atena trebuie să îl implementeze până la mijlocul lunii noiembrie pentru a putea accesa următoarea tranşă de fonduri.

Alexis Tsipras în faţa unui nou vot de încredere

Tot luni, Alexis Tsipras va prezenta Parlamentului un plan de acţiune guvernamentală pe 4 ani, urmând ca miercuri legislativul să dea guvernului un vot de încredere.

Alianţa de guvernare deţine 155 de portofolii din cele 300 din Parlamentul de la Atena.

Alexis Tsipras câştigat alegerile anticipate organizate în septembrie , cu mandatul să implementeze prevederile acordului de bailout şi să găsească soluţii de protecţie socială a păturilor sociale defavorizate.

Speranţe de renegociere a “zonelor gri” din acord

Oficiali guvernamentali au declarat pentru Reuters că Alexis Tsipras se va angaja în faţa Parlamentului să respecte prevederile acordului semnat cu creditorii internaţionali, să lupte împotriva corupţiei şi să reformeze statul elen.

Acelaşi surse afirmă că premierul va vorbi inclusiv despre anumite “zone gri” ale acestui acord- măsuri pentru care consideră că poate obţine condiţii mai bune, sau agrementul pentru soluţii alternative cu acelaşi impact fiscal.

Pe lângă o reeşalonare a datoriilor externe, zonele în care premierul Tsipras consideră că mai poate negocia chestiuni legate de legislaţia muncii, reforma sistemului de pensii, liberalizarea pieţei de energie şi controversata taxă de 23% impozit pe profit aplicată sistemului privat de educaţie.

5 octombrie, postare pe blog: Restantierii

Sursa: http://www.contributors.ro/economie/restantierii/

Astazi in Romania, multe voci, deopotriva ale oamenilor obisnuiti si publice, se ridica impotriva institutiilor financiare. Sau, pentru a fi foarte cinstiti, impotriva pretentiilor acestora de a-si si recupera datoriile de la imprumutatii lor.

Poate vine din trecutul nostru, o mentalitate comunista care nu vrea sa moara; poate este o lipsa de orice fel de educatia financiara; sau poate a venit vremea ca institutiile financiare sa plateasca pentru propriile greseli si pentru aroganta de care, uneori, au dat dovada.

Indiferent de cauze si de amestecul dintre ele, un lucru apare cu certitudine: bancile si institutiile financiare nebancare sunt tinta nemultumirii si uneori a razbunarii din partea parlamentarilor, a unor institutii, cum ar fi autoritatea pentru protectia consumatorilor, si chiar a avocatilor care devin peste noapte figuri publice, cavaleri in armuri stralucitoare, in cruciada debitorilor opresati.

De bine ce, fara indoiala, fiecare are dreptul sa promoveaza cauza in care crede, o minima cenzura personala si o pregatire initiala, ar imbunatati mult claritatea ideilor exprimate in spatial public, precum si igiena rezultatului. Altfel, sunt sanse mari ca si micul progres facut in industria financiara dupa 2000 sa fie ruinat.

Un rezultat trist pentru un profesionist care a crescut si a luat parte la dezvoltarea pietei financiare, cand fiecare an aducea o evolutie noua si promitatoare, cand romanii, clienti si salariati in serviciile financiare fara distinctie, incepeau sa invete, sa se deschida si sa beneficieze de existenta creditului. Credit disponibil si pentru ei. O raritate in Romania la granita dintre secole.

Contribuind umil la temelia unor piete cu adevarat libere, voi face in cele ce urmeaza un sumar ale initiativelor legislative si curentelor existente, menite sa distorsioneze si pedepseasca o piata care abia s-a format in ultimii 15 ani. O piata care s-a creat de la zero; care a angajat si a specializat zeci de mii de oameni; care a stat in picioare in timpul crizei financiare si de bine sau de rau si-a servit clientii. Merita mai mult decat sa fie trunchiata de viziunile ignorante ale unora dintre parlamentari ori de catre birocrati care exploateza politic curentele populare de moment.

Asadar, aceasta este lista de proiecte avand ca obiect creditul discutate zilele acestea in Parlament:

(1)Conversia creditului din valuta in care a fost acordat intr-o alta valuta, la alegerea imprumutatului, fara costuri suplimentare (inregistrata la Camera Deputatilor sub numarul PL-x 345/2014, accesibila pe site-ul Camerei) – o initiativa foarte populara inainte de alegerile prezidentiale de anul trecut, apoi uitata in comisii, acum din nou pe agenda.

Idea unei optiuni a imprumutatului de a converti creditul in moneda in care castiga, nu are nimic gresit in sine, este chiar o idee buna, dar ea trebuie aplicata in temeiul unui mecanism agreat de partile contractului respectiv. In lipsa unui acord contractual, desfiintarea de drept, prin lege, a mii de contracte de credit, este o intruziune uriasa a statului in afaceri si raporturi contractuale private. Sa zicem, de dragul rationamentului, ca lasam aceste principii deoparte. Dar se urmareste macar in mod genuin interesul imprumutatilor, de exemplu al celor care s-au imprumutat in trecut in franci elevetieni? Raspunsul este dat de chiar continutul proiectului legislativ discutat, si este un scurt nu. Avand ca scop sa protejeze debitorii de riscul deprecierii monedei in care castiga fata de moneda in care trebuie sa-si achite imprumutul, senatorii au votat proiectul adaugand dreptul debitorilor de a schimba o valuta cu alta, la libera lor alegere, fara nicio legatura cu cea in care isi castiga veniturile. Cu alte cuvinte, un fel de joc la bursa pe cursul de schimb valutar.

Banca Centrala Europeana, care ar fi trebuit consultata in astfel de proiecte legislative, a emis cateva opinii in cazul Ungariei, Poloniei si recent Croatiei care au luat sau si-au propus masuri similare. In toate aceste opinii, pe langa invitatia la precautie si la o analiza riguroasa a interesului tuturor partilor implicate, se subliniaza extrem de gros ca orice astfel de masuri de conversie trebuie luate doar pentru viitoare contracte, in litera si spiritul Directivei EU a creditului imobiliar nr. 17/2014 si in baza unor mecanisme agreate contractual. Cu titlu de exemplu, se poate consulta opinia Bancii Centrale Europene, CON/2015/32, publicata pe site-ul acesteia.

(2)Darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite (inregistrata la Senat, Pl nr. L450/2015), care, asa cum anunta si titlul are in vedere diminuarea automata, prin lege, a creditului la valoarea bunului imobil adus in garantie, masura care ar urma sa se aplice, atat creditelor aflate in derulare, cat si creditelor care urmeaza a se contracta. Aceasta propunere exotica, care ignora cu nonsalanta elementare principii ale dreptului civil, numara peste 100 de autori si a primit avizul favorabil de la Comisia pentru Buget, Finante, Activitate Bancara si Piata de Capital din Senat.

(3)Abrogarea articolul 120 din OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, articol care confera caracterul de titlu executoriu contractelor de credit si celor de garantii accesorii acestuia. Unul din primele si printre cele mai importante motoare care au pornit creditarea in Romania. Senatul a votat aceasta initiativa, impotriva opiniei negative pertinente a Guvernului, care arata ca insusi Codul Civil (neabrogat inca de senatori) prevede acelasi caracter de titlu executoriu contractelor de credit. Iar eu as adauga ca si Legea 93/2009 privind institutiile financiare nebacare, prevede acelasi lucru pentru contractele incheiate de IFN-uri. Ce putem intelege de aici? Ca este doar un mod al senatorilor de a petrece timpul si nu legifereaza cu intentia de a legifera?

Presupunand ca o asemenea ciudatenie juridica va deveni lege, o simpla autentificare a contractului de credit la notar, va reconferi acestuia caracterul executoriu de care va fi fost privat. Cu costurile suplimentare aferente care vor fi suportate de catre imprumutati.

(4)Limitarea recuperarii creantei la dublul valorii platite, cu titlu de pret al cesiunii, de catre cumparatorii imprumutului respectiv (inregistrata la Senat, Pl nr. L270/2015).

Este stiut ca bancile au trecut si inca mai trec printr-un proces de curatare a balantei de datoriile restante, proces care le ajuta la indeplinirea cerintelor de capitalizare, la repararea ranilor trecute si, in final, la crestere. Acest proces presupune vanzarea datoriilor neperformante (cesionarea lor) catre structuri nebacare care isi permit sa le recupereze in timp de la datornicii in cauza, in majoritatea cazurilor prin tranzactionare cu acestia. Un pachet notoriu de astfel de creante neperformante este cel al BCR.

Dupa o prima incercare esuata a legiuitorului roman de a pune oprelisti acestui fenomen, prin introducerea unei taxari majorate, ne aflam acum la cea de a doua incercare: entitatea care cumpara creantele neperformante, nu le poate recupera decat in limita a de doua ori pretul platit pentru ele. Din nou, aceasta intruziune complet needucata si sfidatoare in raporturi private, motivata aparent de protejarea interesului debitorilor. De ce spun aparent? Pentru ca societati de colectare a creantelor exista de cel putin 10 ani in Romania fara ca apetitul parlamentarilor de planificare si control al raporturilor private sa fie starnit.

Comisia Euopeana a alertat si atras atentia in raportul sau de tara asupra imbalansurilor macroeconomice (“Macroeconomic Imbalances Country Report – Romania 2015” care poate fi gasit pe site-ul Comisiei Europene) ca unele din vulnerabilitatile sistemului bancar nerezolvate inca sunt initiativele legislative care pot avea un impact negativ asupra stabilitatii sectorului financiar. ¹

Ceea ce este insa si mai dramatic este ca raspunsul industriei afectate de aceste multiple initiative este aproape inexistent. Fenomenul este opac.

Ca sa inchei in aceasta nota a opacitatii, dau un ultim exemplu, care nu este nici macar proiect inregistrat la Parlament. Este proiectul redactat de autoritatea nationala de protectia consumatorilor – ANPC, de transpunere a Directivei EU a creditului imobiliar. Acest proiect care va afecta din temelii toata industria, nu mai este publicat pe site-ul ANPC, nu mai este discutat de luni de zile in niciun forum, si in ciuda deficientelor grave pe care le are, este posibil sa treaca ca si OUG, pana la sfarsitul anului. Proiectul infaptuieste, prin altele, noua ambitie a ANPC de a deveni supraveghetor pe un segment al pietei financiare, de a sta la aceeasi masa cu BNR, dar fara a oferi aceeasi garantie de independenta fata de influentele politice ale zilei.

Ar trebui sa fie dezbateri, explicatii, argumente si comparatii, articole si interviuri care sa promoveze si apere principiile de baza ale dreptului civil, si in cadrul regulilor privind protectia consumatorilor, libertatea contractuala a partilor. Contractul inca este legea partilor. Economia inca este libera si este dirijata de piata, nu de parlamentari sau ANPC.

NOTE ______

1. “The main vulnerabilities and challenges faced by the banking sector have been mitigated so far, but pockets of vulnerability remain. The main challenges regard: (i) the still significant level of non-performing loans; (ii) ongoing but orderly deleveraging; (iii) substantial share of foreign-currency-denominated loans; (iv) legislative initiatives which may have an adverse impact on financial sector stability; and (v) geopolitical risks potentially impacting the parent banks of the Romanian affiliates (see section 3.3).

5 octombrie, capital.ro: BNR a lansat o nouă monedă dedicată împlinirii a 70 de ani de la înfiinţarea Universităţii de Medicină din Târgu-Mureş

Banca Naţională a României lansează în circuitul numismatic, începând cu data de 5 octombrie 2015, o monedă din argint dedicată împlinirii a 70 de ani de la înfiinţarea Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, informează BNR.

Moneda are valoarea nominală de 10 lei, formă rotundă, diametrul de 37 milimetri, greutatea de 31,103 grame, cantul zimţat şi este din argint cu titlu 999?, calitate proof.

'Aversul monedei prezintă sediul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, o reprezentare parţială a unui laborator din universitate, valoarea nominală '10 LEI', stema României, anul de emisiune '2015' şi inscripţia 'România'. Reversul monedei redă holul intrării principale în sediul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, siluetele unor absolvenţi, o reprezentare simbolică a ştiinţei medicale, inscripţiile '70 ANI', 'Universitate de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş' şi '1945' - anul evenimentului aniversat', se menţionează în comunicat.

Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central, se precizează în comunicat.

Tirajul emisiunii este de 250 monede, iar preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broşura de prezentare, este de 320 de lei.

Monedele au putere circulatorie pe teritoriul României, iar vânzarea lor se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

6 octombrie, postare pe blog, Moise Guran: Ce e bun și ce e inacceptabil în refinanțarea creditelor în valută…

Sursa: http://www.biziday.ro/2015/10/06/ce-e-bun-si-ce-e-inacceptabil-in-refinantarea-creditelor-in-valuta/

Trebuie să fi aflat cu toţii până acum de la ştiri, guvernul vine cu o soluţie opţională pentru băncile care au clienţi cu credite în valută, prin care le propune acestora să le garanteze jumătate din sumele împrumutate, cu condiţia reducerii datoriei cu 15%, dar şi a refinanţării în lei a creditelor respective. Haideţi să-l întoarcem pe toate feţele şi să-l înţelegem cu bunele şi cu relele sale. Deşi proiectul mi se pare unul bun, cred că este, o dată, cam tardiv şi, a doua oară, incomplet. Este tardiv pentru că deja, la această oră cele mai vrednice bănci deja au propus clienţilor lor refinanţarea pe lei, cu reduceri chiar mai consistente de 15%. Altele s-au prefăcut doar că propun soluţii şi acelea probabil că îşi freacă acum mâinile de bucurie.

Mai importantă însă decât problema băncilor este cea a cetăţenilor, a celor care fie nu au credite deloc, fie au credite în lei. Acei oameni nu s-au întins mai mult decât le permitea plapuma, ba chiar au plătit dobânzi şi rate substanţial mai mari decât colegii lor împrumutaţi în valută şi, totuşi… pentru ei statul nu prevede nimic.

În continuare sunt oameni care plătesc dobânzi reale de peste 10% la credite de consum sau de peste 7% la credite ipotecare în lei, oameni cu rate chiar mai mari decât cei care au credite în valută, dar pentru că ei nu reprezintă un risc pentru nimeni, pentru că nu ies în stradă să ţipe că n-au vrut decât un apartament pentru copilaşi şi nu se încadrau decât la franci, acei oameni sunt uitaţi în mod injust şi de către bănci şi de către proiectul de lege al statului român.

Ba, mai mult, există riscul ca un român care a contractat un credit în lei prin 2008 să plătească azi o dobândă încă mai mare decât unul care s-a împrumutat în valută şi se refinanţează acum şi cu 15% mai puţin din sold, şi cu o dobândă mai mică.

Pentru acest motiv, cineva ar putea ataca la Curtea Constituţională această lege, căci ea încalcă principiile echităţii şi egalităţii. De aceea cred că în parlament proiectul ar putea fi amendat, astfel încât băncile care vor dori să intre în acest program de refinanţare cu garanţii guvernamentale să fie obligate cel puţin să facă ceva şi cu creditele mai vechi în lei. Să le scadă dobânzile, de exemplu.

Pe de altă parte, ţineţi cont că dacă mâine vor dori toţi românii cu credite în valută să refinanţeze, şi eu nu văd de ce n-ar vrea, atunci statul ar trebui să emită titluri de garanţie în valoare de peste 25 de miliarde de euro. O sumă uriaşă. Riscul real de neplată este însă undeva pe la vreo 5 miliarde de euro, o sumă care tot e mare şi care atenţie, va fi acoperită din bani publici, din banii tuturor românilor, inclusiv, sau mai ales, ai celor care s-au împrumutat în lei sau care nu s-au împrumutat deloc.

De aia spun, e bine că Guvernul face astfel de artificii pe banii lor, dar să nu-i menţioneze deloc în proiect, e chiar jignitor. Măcar un mersi, acolo, să le fi spus.

8 octombrie, postare pe blog, Florin Citu: BNR ignora cel mai mare risc la adresa stabilitatii financiare

Sursa: https://florincitu.wordpress.com/2015/10/08/bnr-ignora-cel-mai-mare-risc-la-adresa-stabilitatii-financiare/

Raportul asupra stabilitatii financiare publicat de BNR include foarte multe informatii. Unele relevante altele mai putin. Am prezentat pe pagina de facebook cateva din graficele care mi s-au parut mie importante.

Totusi in raport este prezentat foarte sumar o evolutie care din punctul meu de vedere prezinta riscuri majore pentru perioada urmatoare dar mai ales explica o parte din evolutia economiei din ultimii ani. Expunerea bancilor la riscul de stat a crescut in perioada 2008-2015 de la 5% din active la 21% din active. Aceasta evolutie a avut loc in timp ce activele sistemului bancar au scazut. Cand comparam cu restul tarilor din UE vedem ca acest grad de expunere este cel mai mare.

Doua concluzii asupra carora o sa revin cu o analiza in detaliu:

1) Creditarea statului s-a facut in dauna creditarii sectorului privat

2) Exista dovezi clare ca in Romania a existat o relaxare cantitativa si implicit o finantare (in)directa a deficitului bugetar. Finantarea directa este interzisa prin lege printre altele pentru ca duce la infatie pe termen lung si taxe mai mari. Dar modul finantarea (in)directa practicata de banca centrala din Romania?

Este curios ca BNR nu analizeaza in detaliu acest risc mai ales avand in vedere eforturile depuse pentru a avertiza pericolelor unei relaxarea – deficit si datorie publica mai mari. In scenariul BNR statul devine mai riscant iar sistemul bancar este expus la pierderi majore. De aceea este bizar cat de usor trece BNR peste expunerea sistemului bancar la riscul de stat.

Un fel de P.S: Mi-a atras atentia o concluzie exagerata din RSF mai ales ca vine de la BNR unde sunt sigur ca exista si econometristi. Raportul prezinta graficul de mai jos si spune : “Rata dobânzii în scădere la creditele ipotecare a avut un efect stimulativ asupra volumului de credite noi acordate în ultimi ani (Grafice 2.22). Coeficientul de corelație dintre volumul creditelor ipotecare noi acordate în lei și rata dobânzii la creditele ipotecare în lei a fost de aproximativ -0,881 în perioada 2007 – 2015. ”

BNR gaseste o corelatie si spune ca explica dinamica creditarii in lei. Totusi expertii BNR nu vad legatura dintre momentul in care creditarea in lei explodeaza si trecerea programului prima casa DOAR la creditare in lei? Un economist bun, nu neaparat rational, s-ar fi uitat la relatia de cauzalitate (Granger sau Tado – Yammamoto). Eu cred ca impactul este mult mai puternic cand analizam evolutia creditului in lei versus schimbare legislativa. Dupa ce intelegem cine a influentat creditul in lei (dobanda sau legislatia) putem sa mergem mai departe si sa intelegem mecanismul de transmisie al politicii monetare.



8 octombrie, zf.ro: BNR: Falimentul Astra nu prezintă risc de contagiune în sectorul bancar

Falimentul Astra Asigurări nu va avea efecte semnificative asupra sistemului bancar local, riscul de contagiune prin intermediul expunerilor directe în sistemul bancar fiind scăzut. Cea mai mare parte a conturilor şi depozitele Astra sunt plasate la o singură bancă, însă valoarea acestora este redusă.

„Deşi conturile curente şi depozitele companiei sunt deţinute în cea mai mare parte la o singură instituţie de credit, au o pondere redusă în activul societăţii de asigurare, riscul de contagiune fiind scăzut“, spun reprezentanţii BNR în raportul privind stabilitatea financiară.

Autoritatea de Supraveghere Financiară a decis retragerea autorizaţie de funcţionare a Astra Asigurări, companie deţinută de omul de afacri Dan Adamescu, la finalul lunii august, după ce procedura de majorare de capital cu 425 mil. lei a eşuat. 

9 octombrie, postare pe blog, Bogdan Glăvan: Averea românilor, egală cu cea de acum un deceniu

Sursa:

https://logec.ro/averea-romanilor-egala-cu-cea-de-acum-un-deceniu/

Cam așa a evoluat averea românilor, conform BNR.

Dacă ajustăm cu rata inflației valorile nominale, vedem că revenirea din ultimii ani este mai mult pe hârtie. Practic, românii au cam aceeași avere pe care o aveau în anul 2005. Motivul? Din 2008 încoace dinamica avuției a fost în fiecare an surclasată de dinamica inflației. Noroc cu deflația din acest an, următoarele date o să arate probabil mai bine.

La cum arată compoziția averii, cu activele financiare crescând în importantă, am fi avut probabil o avere mai mare dacă BNR nu ar fi scăzut atât de mult rata dobânzii, nu credeți?

 

9 octombrie, cursdeguvernare.ro: Acord / Băncile elvețiene vor oferi și SUA secretele pentru găsirea averilor ascunse de fisc

Cândva bastion al confidențialității, băncile elvețiene continuă semnarea acordurilor de amnistiere cu departamentul de Justiție al SUA, înțelegere ce le permite să scape doar cu amendă dacă dezvăluie secretele prin care i-au ajutat pe clienții americani să-și ascundă averile de fisc, scrie Bloomberg.

Datele pe care aceste instituții le livrează anchetatorilor cuprind numeroase detalii importante pentru fiscul din SUA: numele bancherilor care au ajutat cetățeni sau companii americane să ascundă fonduri, tehnicile folosite, dar mai ales circuitul acestor bani netaxați.

Ele vor face posibilă deschiderea unor noi dosare împotriva unor persoane fizice și juridice din alte state, a declarat Caroline Ciraolo, procuror în divizia fiscalitate din cadrul Departamentului de Justiție.

Printre viitoarele ținte s-ar număra instituții financiare din Singapore și Israel.

“Banii se mișcă spre diverse jurisdicții”, a explicat Caroline Ciraolo, iar investigatorii vor urma traseul banilor, oriunde ar duce informațiile obținute de la elvețieni.

Până acum, agenții americani au audiat mai mulți plătitori de taxe care au folosit o firmă din Singapore pentru a ascunde banii de IRS (fiscul), de exemplu.

De asemenea, filiala elvețiană a Societe Generale SA a recunoscut că a a făcut transferuri ale clienților americani în alte bănci din Elveția, Hong Kong, Israel, Liban, Liechtenstein și Cipru. A plătit o amendă de 17,8 milioane de dolari.

Așa s-a ajuns, de exemplu, la Bank Leumi Le-Israel Ltd, din Israel, care a plătit 400 de milioane de dolari pentru a scăpa de inculpare.

Informațiile obținute direct de la băncile elvețiene vor suplimenta suma de 7 miliarde de dolari colectată de IRS din taxele, amenzile și penalitățile plătite de circa 50.000 de contribuabili, după 2009, ca urmare a noii strategii de combatere a evaziunii fiscale.



Programul

Programul elvețian de amnistiere face parte din strategia americană de a combate evaziunea fiscală și se aplică din 2013 tuturor băncilor, cu excepția a 14 instituții, printre care și credit Suisse Group, care sunt investigate penal.

41 de bănci s-au înscris anul acesta în program, iar alte aproximativ 40 de bănci vor semna acordurile până la sfârșitul anului.

Cele 41 de bănci au plătit o amendă totală de 354,5 milioane de dolari, cei mai mulți aparținând BSI SA (211 milioane de dolari).

Martin Naville, șef al Camerei de Comerț Americano – Elvețiană, a declarat că negocierile au fost dificile pentru multe dintre firme, dar, în cele din urmă amenzile s-au dovedit a fi mai mici decât sumele bugetate de respectivele bănci în acest scop.

Mecanismul de stabilire a sancțiunilor

Valoarea sancțiunilor se stabilește astfel încât băncile să fie încurajate să dezvăluie cât mai multe informații.

Cu cât sunt oferite mai multe conturi de clienți – persoane și firme, cu atât mai mică este amenda ce trebuie plătită.

Reamintim că UBS Group AG a plătit, în 2009, 780 de milioane de dolari pentru a evita răspunderea penală.

9 octombrie, postare pe blog, Florin Citu: Sistemul bancar vulnerabil la un soc de pierdere a increderii?

Sursa: https://florincitu.wordpress.com/2015/10/09/sistemul-bancar-vulnerabil-la-un-soc-de-pierdere-a-increderii/

In analiza precedenta am aratat o vulnerabilitate a sistemului bancar ignorata de BNR – expunerea sistemului bancar la riscul statului ca procent din active. Dar crizele bancare au legatura in special cu pasivele, finantarea bancilor.Sistemul bancar atrage depozite si finanteaza cu credite. Depozitele sunt din mai multe surse: populatie, companii, piata interbancara. In acelasi timp sistemul bancar poate sa atraga finantare prin emitere de actiuni sau obligatiuni. Si acest risc, structura finantarii, este ignorat de BNR. Mai bine spus, sistemul bancar nu este testat fata de riscul de pierdere a increderii care depinde foarte mult de structura pasivelor.

Criza din Grecia a aratat cat de importanta este structura pasivelor. Pierderea increderii in sistemul financiar bancar a dus la transferul depozitelor din sistemul bancar din Grecia catre alte sisteme bancare. Au fost transferate atat depozitele persoanelor fizice cat si cele ale companiilor.

Ce s-a intamplat in Grecia nu este un secret pentru nimeni. De aceea este surpinzator sa nu gasim in raportul asupra stabilitatii financiare al BNR niciun scenariu advers in care sa se simuleze pierderea increderii in sistemul bancar. Asa cum arata structura pasivelor in acest moment nu cred ca sistemul financiar bancar din Romania ar rezista unui astfel de soc. In acest moment 55% din pasive sunt atrase de la companii si populatie – 44% in 2008. Majoritatea acestor depozite, 93%, au o scadenta mai mica de un an. Depozitele (finantarea) atrasa din exterior a scazut de la 30% in 2008 la 16%. Iar capitalul propriu reprezinta 18% din pasive, 10% in 2008.

Riscul,din punctul meu de vedere, este dat de importanta din ce in ce mai mare acordata finantarii de la persoane fizice si companii. In cazul pierderii increderii in sistemul bancar aceste depozite sunt cele care vor pleca – run on banks. Cea mai stabila parte a finantarii o prezinta capitalurile proprii care sunt la un nivel scazut din punctul meu de vedere.

Partea buna, totusi, este ca BNR intelege riscul in sistemul bancar de la aceasta structura a finantarii. Din pacate alege sa -l ignore uitandu-se la evolutia din trecut (replication scenarios) care arata ca o pare semnificativa (cat?) din clienti isi mentin depozitele si dupa scadenta. Important este de vazut cum reactioneaza in cazul unei crize de incredere in sistemul bancar iar acest scenariu lipseste dintr-un raport de 180 de pagini.

“După maturitate, depozitele cu scadenţă sub un an au continuat să fie preponderente (93 la sută din volumul depozitelor atrase de la clientela nebancară, respectiv circa 53 la sută din totalul pasivelor bancare, în iunie 2015). Această potenţială vulnerabilitate este atenuată, în mare măsură, de predominanţa în stoc a depozitelor populaţiei, care sunt caracterizate, în general, printr-o bună stabilitate din punct de vedere al gradului de permanenţă.” (RSF, BNR, 2015)

Este clar ca solutia o reprezinta un transfer al finantarii de la populatie si companii catre capitaluri proprii.* In acest moment structura finantarii sistemului bancar alaturi de expunerea la riscul de stat nu ofera, din punctul meu de vedere, imaginea unui sistem bancar solid in fata unor socuri adverse.

9 octombrie, economica.net: Profiturile băncilor de economii din Germania s-ar putea reduce cu 20% până în 2019

Băncile de economii din Germania, principala sursă de credit a ţării, ar putea asista la o scădere de până la 20% a profiturilor în următorii cinci ani, ca urmare a presiunilor venite de pe urma creşterii competiţiei şi a dobânzilor scăzute, a declarat preşedintele Asociaţiei Băncilor de Economii din Germania, Georg Fahrenschon, transmite Bloomberg, potrivit Agerpres.

Potrivit lui Georg Fahrenschon, profitul operaţional la nivel de sector va fi cu 2,3 miliarde de euro mai mic în 2019 decât în 2014. 'Dacă ne uităm numai la medie atunci situaţia pare mai bună decât este în realitate. Însă, dacă un număr semnificativ de instituţii vor întâmpina dificultăţi financiare serioase nu ne va ajuta faptul că majoritatea pot face faţă situaţiei', a avertizat Georg Fahrenschon.

Pentru a evita pierderile, băncile de economii trebuie să închidă unele sucursale, să reducă numărul produselor pe care le oferă şi să-şi standardizeze procedurile, a apreciat Fahrenschon. 'Situaţia este serioasă şi necesită acţiune antreprenorială', a spus Georg Fahrenschon.

În ultimii ani, băncile germane s-au confruntat cu o scădere a veniturilor în condiţiile în care Banca Centrală Europeană a redus dobânda de politică monetară la un minim istoric în ideea de a stimula creşterea economică. În plus, competiţia este în creştere pe piaţa bancară din Germania pe măsură ce alte bănci europene vor să facă mai multe afaceri cu firmele mici şi mijlocii care formează coloana vertebrală a economiei germane.

Deşi majoritatea micilor bănci germane au suficiente rezerve pentru a face faţă scăderii dobânzilor, ele trebuie totuşi să reducă costurile şi să crească soliditatea financiară, au declarat luna trecută reprezentanţii Autorităţii de supraveghere bancară din Germania (BaFin) şi ai Băncii centrale a Germaniei (Bundesbank).

11 octombrie, agerpres.ro: Adrian Mitroi (expert): Românii ar trebui să investească banii în dezvoltarea de noi abilități profesionale

Populația ar trebui să investească în plata creditului sau dezvoltarea de noi competențe care pot aduce câștiguri, având în vedere că dobânzile la depozite sunt mici, a declarat, pentru AGERPRES, Adrian Mitroi, profesor la Academia de Studii Economice.

"Regula unul a investiției este dezinvestiția. Dacă tu plătești 11% creditul tău și dobânda ta e 1% la depozitul tău, primul lucru pe care ai putea să îl faci este să îți reduci creditul și să îl plătești în avans. În al doilea rând, dacă ești nemulțumit de dobânzile astea — lucru adevărat că este un produs secundar al politicilor băncilor centrale care au ținut mai ales să susțină finanțarea de deficite mai ales pan-europene — un alt plasament investițional ar fi să investești într-o nouă abilitate profesională, să dezvolți, să te duci să faci un curs, să faci altceva. Nu trebuie să plasezi banii ăștia doar financiar", a spus Mitroi.

El a precizat că dezvoltarea unei noi abilități sau a urmăririi unei pasiuni poate aduce bani.

"Poți să îți dezvolți o abilitate profesională nouă sau să îți urmărești o pasiune pe care n-ai avut-o altă dată și care te poate poziționa în viitor la o idee antreprenorială. Poți să faci bani vânzând, plătind un credit. Paradigma financiară curentă nu mai este cea cumpărare speculativă, de a cumpăra și de a aștepta să găsești un fraier mai mare peste timp să-i vinzi această oportunitate, ci este mai nuanțată și se referă la plata creditului, dezvoltarea de alte abilități, investiția în sănătate, în dantură, de exemplu, ca să ai o aparență publică mai bună, o școală pe care ai fi dorit-o, un curs de calificare, să iei un calculator nou cu care să ai o conexiune la internet rapidă, să înveți un limbaj de programare, să dezvolți un site",a mai afirmat profesorul ASE.

Potrivit acestuia, următoarea paradigmă în care intrăm este că dobânzile și cursul valutar vor începe să fie din ce în ce mai puțin importante.

"Cred că ieșim din decada în care a cotat foarte mult dobânda de politică monetară și, deci, dobânzile la credite și cursul valutar. Intrăm într-o zonă în care aceste avantaje monetare competitive nu mai sunt la modă. Adică avantajul unei dobânzi mici poate fi pulverizat imediat de deprecierea monedei în care tu plătești sau de aprecierea monedei care oferea dobânzi mici. Într-o piață foarte competitivă arbitrajarea și lipsa oricărei poziții, niciunul dintre noi nu poate s stea într-o poziție certă de câștigător sau de învingător pentru că trăiești într-o lume foarte competitivă și într-un fel sau altul pariurile acestea de gen investițional se întorc împotriva ta", a mai afirmat Adrian Mitroi.

Sfatul pe care îl dă consumatorului de servicii financiare este ca în general să nu-și asume genul acesta de pariuri investiționale pentru că la asta se pricep instituțiile pentru că au tehnici de management al riscului și așa mai departe.

"La nivel individual nici pe partea de credite și nici pe depozite să nu faci genul acesta de pariuri: ar fi fost bine să cumpăr franci elvețieni sau dolari că s-ar fi apreciat. Pariurile astea sunt rare, norocoase, dificil de repetat, și recomandarea mea este să stai în interiorul la ceea ce cunoști și a riscurilor pe care le poți administra", a explicat Mitroi.

11 octombrie, capital.ro: Bancarizarea României așteaptă expansiunea online și mobile

Chiar dacă sistemul bancar este foarte slab reprezentat în zona rurală, nu sunt prea multe șanse pentru o creştere, în viitor, a numărului de agenții și sucursale bancare.

Gradul de bancarizare al României este de aproximativ 52% în prezent, cifră la care stagnează de mai mulți ani. La fiecare nouă intrare de bancă din trecut se pomenea de potențialul pe care îl are țara noastră în acest domeniu, la nevoie de educație și intermediere financiară etc. Desigur, sistemul bancar nu era singurul domeniu cu „potențial“, la fel sunt și asigurările și microcreditele și leasingul și altele.

Criza însă a modificat aproape integral discursul celor din sectorul financiar. Deja se spune că nu mai este nevoie de bănci noi pe piață și, chiar mai mult, poate că ar fi bine să mai reducem numărul acestora. Inclusiv oficiali ai Băncii Naționale a României fac astfel de aprecieri, chiar dacă se feresc să dea nume ori cifre. De altfel, băncile au trecut prin propria restructurare, cu reduceri semnificative de personal și închideri de agenții și sucursale. De asemenea, câteva bănci au ieșit deja din sistem, iar creditele neperformante au redus valoarea activelor totale. Restructurarea s-a realizat în principal între 2009 și 2014, băncile fiind acum la un nivel care va rămâne, cel mai probabil, constant în perioada următoare.

În 2009, numărul sucursalelor și agențiilor bancare se ridica la aproape 6.500, iar la sfârșitul anului trecut numărul a coborât sub 5.000. În același timp, numărul angajaților s-a redus de la peste 67.000 până la mai puțin de 58.000.

Pe lângă obligativitatea restrângerii numărului de agenții și de angajați, sistemul bancar trece și printr-o perioadă de digitalizare, de expansiune a tranzacțiilor în afara ghișeelor (online, mobile, automate inteligente), care micșorează la rândul lor numărul necesar de angajați.

Conform ultimelor date disponibile, gradul de bancarizare din România se ridică la 56%, adică jumătate față de cel din statele dezvoltate, unde este 100%, și mai mic și față de media din Europa Centrală și de Est, de 80%.

Băncile nu vor la ţară

Numărul cardurilor în circulație, în prezent, se ridică la circa 14 milioane, nivel la care stagnează de câţiva ani ani. Problema, identificată și de Cosmin Vladimirescu, director general al MasterCard România, este că nu mai există prea mult spațiu de extindere atâta timp cât sistemul este concentrat pe zona urbană. „Din păcate, nu am ajuns în zona rurală cu niciun fel de servicii financiare“, spune Vladimirescu. Dar problemele nu se opresc la oferirea de servicii, ci și la utilizarea lor. La nivel național, ponderea plăților cu cardul este de 4,4% din total, de trei ori mai mică decât media UE. Procentul celor care folosesc zilnic cardul pentru achitarea cumpărăturilor în zona urbană este de 26%, în timp ce pentru rural ponderea este de 13%. Anul trecut, plățile cu cardul la comercianți a crescut cu 16%, iar retragerile de numerar cu 7%. În volum însă, reatragerile de numerar au fost de patru ori mai mari decât plățile cu cardul, conform BNR, date care nu confirmă intenţia guvernului de a limita plățile cash. De altfel, deciziile autorităților au ajutat masiv băncile prin forțarea plății salariilor și pensiilor prin cont bancar. Iar oamenii fac ce știu mai bine: în ziua de încasare a veniturilor se duc la bancomat și retrag toți banii.

Aceasta este situația care a dus inclusiv la declarații ale oficialilor din sistem, potrivit cărora are loc o consolidare de care era, oricum, nevoie. Numărul total al băncilor comerciale care activează în țara noastră este de 39 în prezent și se așteaptă ieșirea prin vânzare sau preluare a trei-patru instituţii, în special a celor grecești. Cum nimeni nu se îngrijorează că vor mai dispărea câteva bănci, dimpotrivă, putem spune că România nu are nevoie de mai multe bănci. Cu alte cuvinte, potențialul a cam dispărut.

A rămas însă loc pentru digitalizare. Pe măsură ce clienții bancari se conving că este suficient de sigur să plătești online facturile sau alte cheltuieli, bankingul „digital“ va crește. Fără a cere mai multe agenții sau casiere de la bănci. În acest ontext, băncile vor fi nevoite să atragă noi clienți doar oferind taxe și comisioane mai mici. Și în prezent există beneficii pentru cei care utilizează „bankingul online“, însă mai este suficient loc pentru alte reduceri.

11 octombrie, zf.ro: OPINIE CRISTIAN HOSTIUC, DIRECTOR EDITORIAL ZF

Cuvântul pe care îl veţi urî cel mai mult în următorul deceniu

În ultimii 7 ani cuvântul pe care l-am urât cel mai mult a fost criză.  Acum că această criză care a lovit în întreaga lume îşi pierde din putere, economia românească se va confrunta cu un nou cuvânt - consolidare, o operaţiune prin care se ascunde următoarea etapă de după criză, continuarea restructurării companiilor, dar într-o formă mai fină: stoparea de noi angajări, reduceri de personal prin unirea unor operaţiuni sau a unor departamente, înlocuirea elegantă a angajaţilor cu vechime şi cu salarii mari cu cei din poziţiile de middle pentru a se reduce costul salarial total al firmei, externalizarea unor servicii cu tot ce implică acest lucru, mutarea în alte sedii cu o chirie mai redusă etc.

Multă lume realizează acum că veniturile nu vor creşte conform proiecţiilor din buget, având în vedere că cererea stagnează sau a devenit mai pretenţioasă, nu mai există inflaţie şi nici depreciere de curs, iar singura modalitate de a obţine marjă de profit este de a reduce costurile.

În criză am auzit acest cuvânt, consolidare, la discuţiile dintre autorităţile române şi FMI. Toată lumea vorbea despre consolidarea bugetului, care nu însemna altceva decât reducerea aparatului administrativ prin pensionare şi stoparea înlocuirilor, blocarea majorărilor de cheltuieli, reducerea agenţiilor guvernamentale, încadrarea în celebrul deficit bugetar etc.

De câţiva ani cuvântul consolidare s-a transferat în sectorul companiilor, nu că el nu ar fi fost. Dar de acum acesta va fi mult mai prezent în viaţa firmelor şi a angajaţilor.

Când vrei să creşti nu te uţi la costuri, plăteşti oricât, iar profitul nu contează. Când vrei să te consolidezi, te uiţi atent la costuri, iar profitul chiar contează. Economia românească nu este atât de puternică şi nu există afaceri suficiente încât să acomodeze atât de multe companii, bănci, case de avocatură sau consultanţi. De fapt, nu există business pentru toţi.

Criza a scos la iveală slăbiciunile din sistemul bancar: prea multe bănci pentru cât business se poate face, prea multe sucursale pentru câţi oameni vor şi pot să ia un credit, prea mulţi bancheri care fac operaţiuni manuale şi nu numai, prea puţini clienţi în condiţiile în care jumătate din ţară este în zona rurală. BNR şi bancherii vorbesc despre operaţiunea de consolidare a sistemului bancar, care se traduce de fapt în necesitatea tăierilor de costuri pentru că veniturile nu vor creşte. Tăierea înseamnă reducerea numărului de sucursale, al oamenilor, introducerea noilor tehnologii, reducerea chiriilor prin toate formele, unirea operaţiunilor dintr-un oraş într-un singur sediu, tăierea numărului de departamente. Pentru a mări veniturile şi a obţine business, băncile trebuie să se cumpere între ele: aşa cum face Banca Transilvania cu Volksbank. După preluare, banca din Cluj trebuie să extragă din Volksbank businessul acesteia, dar la un cost mai redus. Din două sucursale pe aceeaşi stradă sau din acelaşi oraş va rămâne una, cu un business mai mare, dar care va opera la un cost mult mai redus, pentru că o bună parte din angajaţii Volksbank au plecat sau vor pleca. Asta se cheamă consolidare, în termeni de marketing.

În 10 ani România trebuie să ajungă la 10 bănci, din 40 câte sunt acum, cu un număr de personal şi de sucursale mult mai redus. Nici nu se pune problema intrării unor alţi investitori pe piaţă decât prin preluări şi achiziţii ulterioare.

În industria petrolieră locală consolidarea se petrece prin preluări: MOL a cumpărat anul trecut benzinăriile Agip, iar în spatele uşilor se mai discută de alte preluări. Businessul devine mai mare pentru un jucător, dar la costuri mai mici.

Pe piaţa de retail, în perioada de boom a fost un adevărat desant de mari jucători internaţionali. Criza a revizuit planurile tuturor, iar cei mai slabi, care nu au reuşit să se extindă şi să atragă clienţi suficienţi ca să facă masă,  încearcă să se vândă. Auchan a cumpărat magazinele Real, Carrefour discută cu Billa, magazinele  Cora încearcă să-şi găsească un drum, iar Profi de abia aşteaptă să găsească un cumpărător. Asta înseamnă că pe tot lanţul puterea marilor jucători se va întări în faţa furnizorilor, iar presiunea pe preţ va fi mult mai puternică. Din păcate, firmele româneşti care vând în marile reţele vor gâfâi din ce în ce mai mult. Pentru a face faţă volumelor în creştere cerute de retaileri, dar la preţuri mai mici, antreprenorii locali va trebui să investească în afacerea lor şi nu ştiu câţi vor mai avea curaj să se îndatoreze din nou. România are prea mulţi jucători în retail.

Pe piaţa telecom sunt prea mulţi jucători (Orange, Telekom, Vodafone, UPC, Akta, plus încă mulţi cablişti mici), iar RCS calcă tot în picioare. Din acest motiv preţurile scad, ceea ce nu convine niciunuia. În ciuda orelor petrecute în negocieri, nicio tranzacţie nu a avut loc, care să implice reducerea operatorilor şi consolidarea pieţei. Fuziunea Romtelecom-Cosmote a fost făcută în familia Deutsche Telekom. Nimeni nu poate creşte organic decât prin achiziţia de clienţi de la competitori. Piaţa creşte lent şi marjele se reduc de la lună la lună. Până la urmă cineva va face primul pas, de achiziţie sau de ieşire, ceea ce va însemna reduceri de costuri pe tot lanţul: furnizori, magazine, oameni etc.

Acestea sunt doar câteva pieţe mari în care acest proces de consolidare se întâmplă, de fapt este următoarea etapă de tăiere de costuri, nu aşa abrupt ca în criză şi dintr-o dată, ci mult mai fin şi mai lent, dar mai periculos.

Acum 16 ani, sub presiunea FMI guvernul a închis Bancorex- cea mai mare bancă de la acea vreme, folosind în acordul cu FMI cuvântul „Sunset” şi nu faliment, cum era operaţiunea efectivă. Dacă ar fi folosit public şi în acte cuvântul faliment, ar fi fost dezastru, aşa „apus de soare” era chiar o sintagmă frumoasă. Dar Bancorex a fost închisă, partea bună a fost preluată de BCR, iar partea rea  a fost trimisă la neperformante.

Dacă în criză am urât cuvântul criză, de acum vorm urî cuvântul consolidare, iar această operaţiune de tăiere de costuri se va întâmpla la nivelul tuturor sectoarelor în următorii 10 ani. România nu creşte suficient pentru ca toată lumea să poată să aibă business, să obţină marje, să facă investiţii, angajări şi să reziste în piaţă.

Pagina din