„În timpul primei jumătăţi a secolului al V-lea î. H., transformarea produsă la nivelul ideilor şi instituţiilor politice ale grecilor şi romanilor poate fi comparată, din punctul de vedere al importanţei istorice, cu inventarea roţii sau descoperirea Lumii Noi. Schimbarea a reflectat o nouă înţelegere a lumii şi a posibilităţilor ei. În esenţă, iată ce s-a întâmplat: câteva state-cetăţi care, din vremuri imemoriale, fuseseră conduse de diferiţi conducători nedemocraţi, fie ei aristocraţi, oligarhi, monarhi sau tirani, au fost transformate în sisteme unde un număr substanţial de adulţi liberi erau îndreptăţiţi, în calitate de cetăţeni, să participe direct la guvernare. Din această experienţă, ca şi din ideile asociate ei, a apărut o nouă viziune asupra unui sistem politic posibil în care un popor suveran nu numai că este îndreptăţit să se guverneze singur, dar şi dispune de toate resursele şi instituţiile necesare acestui demers.”
„În timpul primei jumătăţi a secolului al V-lea î. H., transformarea produsă la nivelul ideilor şi instituţiilor politice ale grecilor şi romanilor poate fi comparată, din punctul de vedere al importanţei istorice, cu inventarea roţii sau descoperirea Lumii Noi. Schimbarea a reflectat o nouă înţelegere a lumii şi a posibilităţilor ei. În esenţă, iată ce s-a întâmplat: câteva state-cetăţi care, din vremuri imemoriale, fuseseră conduse de diferiţi conducători nedemocraţi, fie ei aristocraţi, oligarhi, monarhi sau tirani, au fost transformate în sisteme unde un număr substanţial de adulţi liberi erau îndreptăţiţi, în calitate de cetăţeni, să participe direct la guvernare. Din această experienţă, ca şi din ideile asociate ei, a apărut o nouă viziune asupra unui sistem politic posibil în care un popor suveran nu numai că este îndreptăţit să se guverneze singur, dar şi dispune de toate resursele şi instituţiile necesare acestui demers.”
(Robert A. Dahl - Democratia si criticii ei)
Democratie
Etimologic: gr. demos + kratos = putere sau autoritate a poporului
G. Pasquino: noţiunea desemnează conducerea de către majoritate, sau o formă de guvernare în care autoritatea statului este derivată direct sau indirect de la popor
J. Schumpeter: „metoda democratică este acea ordine instituţională prin care se ajunge la decizii politice, ordine în care unele persoane obţin dreptul de a decide în urma unei înfruntări concurenţiale pentru obţinerea votului popular”
Suveranitatea poporului (acesta reprezintă singura sursă a autorităţii politice a instituţiilor statului) şi supremaţia legii (statul de drept). Relaţia autoritate / legitimitate.
Apelul la popor
G. Sartori: Ce se înţelege prin popor?
Totalitatea membrilor unei naţiuni
Masele (sensul aristotelic al noţiunii de demos – cei mulţi şi săraci)
Poporul ca entitate indivizibilă, ca întreg organic (concepţia romantică a „spiritului popoarelor”)
Cetăţenii - cei care deţin anumite drepturi civile şi politice (cine compunea clasa cetăţenilor - de la democraţia ateniană la democraţiile liberale contemporane)
Cetătenie
Presupune drepturi (garantarea dreptului la proprietate, dreptul la vot, protecţie consulară etc.) şi obligaţii (respectarea legilor, implicare politică şi comunitară)
obligaţii legale / morale
Extindere a conceptului la entităţi multinaţionale (the Commonwealth, UE)
Condiţii:
Originea etnică (statul-naţiune)
Locul naşterii
Naturalizare (perioada rezidenţei, cunoaşterea limbii etc.)
Căsătoria cu o persoană care deţine cetăţenia respectivă
Dreptul la vot
Legat de cetăţenie, vârstă, cazier şi uneori rezidenţă (ex. Australia – rezidenţă de peste un an)
UE: concept extins de cetăţenie, fiecare cetăţean poate vota în cadrul alegerilor locale sau europarlamentare, indiferent de ţara sa de rezidenţă
Obligaţia de a vota? Prevederi legale care stabilesc o obligaţie (Belgia, Franţa – Senat, India, Mexic, Turcia), iar în unele cazuri şi pedepse pentru nerespectare (Australia, Brazilia, Liechtenstein, Peru, Singapore)
Ce tip de majoritate?
Principiul majorităţii absolute: majorităţile au dreptul de a decide în numele tuturor; astfel se poate ajunge la dezavantajarea minorităţilor şi la subminarea principiului democratic al convertibilităţii majorităţii în minoritate şi invers (nu există majorităţi şi minorităţi constante),
Principiul majorităţii limitate: exercitarea autorităţii majorităţii sub constrângeri (drepturi garantate ale minorităţilor); nici un drept al vreunei majorităţi nu poate fi absolut (nelimitat).
Caracteristici ale puterii politice într-un regim democratic
Este divizată (putere executivă, legislativă şi judecătorească),
Are un caracter dispersat (mai multe centre de putere),
Are un caracter descentralizat,
Este deschisă negocierii şi compromisului politic,
Acceptă contestarea şi critica (din partea unor partide, lideri politici sau de opinie, organizaţii ale societăţii civile).
Criterii de evaluare si departajare aplicabile sistemelor democratice
Libertatea de organizare / afiliere
Libertate de expresie
Dreptul de vot
Dreptul de a candida şi de a fi ales în funcţii publice
Dreptul liderilor politici de a intra în competiţie pentru a câştiga sprijin electoral
Schimbarea politică se produce paşnic
Surse alternative de informare; acces la informaţii imparţiale
Alegeri libere şi corecte
Agenda politică poate fi influenţată de preferinţele electoratului
“Teoria filosofică a anarhismului pretinde că, întrucât statele sunt coercitive iar coerciţia este, prin definiţie, nefastă, statele sunt şi ele în mod inerent nefaste; mai mult, statele – ca orice rău inutil – ar trebui eliminate prin înlocuirea lor cu asociaţii voluntare.”
“O alternativă perenă la democraţie este guvernarea prin protectori. Aici, ideea că oamenii obişnuiţi îşi pot înţelege şi apăra propriile interese – cu atât mai puţin interesele întregii societăţi – este absurdă. /.../ Conducerea trebuie încredinţată unei minorităţi special pregătite să guverneze în virtutea cunoştinţelor şi virtuţii lor superioare.”
(vezi argumentarea lui Platon în Republica)
Robert Dahl: poliarhiile
“Poliarhia este o ordine politică ce se distinge, la nivelul ei cel mai general, prin două caracteristici: calitatea de cetăţean este extinsă la un număr relativ mare de adulţi, iar drepturile cetăţeneşti includ posibilitatea de a te opune celor mai înalţi demnitari ai statului şi de a-i îndepărta, prin vot, de la guvernare.”
Democraţia ca sistem ideal, ale cărui caracteristici pot fi aproximate în diferite grade de poliarhiile moderne.
Robert Dahl: poliarhiile
Conducători aleşi: controlul asupra deciziilor guvernamentale este acordat prin constituţie unor reprezentanţi aleşi.
Alegeri libere şi corecte: scrutine frecvente şi organizate corect, în care coerciţia nu e ceva obişnuit.
Sufragiu cuprinzător: practic toţi adulţii au dreptul să voteze.
Dreptul de a candida: practic toţi adulţii au dreptul să candideze pentru funcţiile elective ale guvernării, deşi limitele de vârstă pot fi mai mari pentru deţinerea unei funcţii decât pentru dreptul la vot.
Libertatea exprimării: cetăţenii au dreptul să se exprime, fără a se teme de pedepse severe, în chestiuni politice definite la modul general, inclusiv să critice autorităţile, guvernarea, regimul, ordinea socio-economică şi ideologia preponderentă.
Informaţii alternative: cetăţenii au dreptul să caute surse alternative de informaţii. Mai mult, aceste surse există şi sunt protejate de lege.
Autonomie asociaţională: pentru a-şi exercita drepturile, cetăţenii au dreptul de a forma partide politice şi grupuri de interese independente.
Robert Dahl: condiţii ale democraţiei
Egalitatea la vot
Participare efectivă
Înţelegere luminată
Control asupra agendei
Cuprinderea
Poliarhiile oferă condiţiile necesare, dar nu şi suficiente, ale evoluţiei spre democraţie. Element esenţial: crearea unor centre de putere multiple, ceea ce minimizează probabilitatea concentrării puterii şi controlării agendei publice de către un număr restrâns de persoane.
Giovanni Sartori – tipuri de democratii
electorală/participativă
directă/reprezentativă
Democratie electorala
presupoziţia de bază este că poporul îşi exercită puterea ca electorat, prin alegerea reprezentanţilor, şi nu prin intervenţia directă în deciziile politice,
postulează existenţa unei opinii publice autonome, care susţine, prin alegeri, guverne bazate pe consimţământul electorilor, care, la rândul lor, răspund la opiniile publicului,
prin alegeri nu se decide asupra politicilor concrete, ci asupra reprezentanţilor, a celor care vor decide în legatură cu aceste politici; ca atare, alegerile decid modul de guvernare doar într-un sens vag şi irelevant – în primul rând, ele stabilesc cine va guverna,
Dificultăţi:
autonomia opiniei publice
este participarea electorală o participare politică autentică?
Democratie participativa
deşi împărtăşeşte idealul unei democraţii directe, nu respinge total ideea de reprezentare, ci doar transformarea alegerii reprezentanţilor în forma dominantă (sau exclusivă) de participare a demos-ului,
participarea electorală nu este nici o participare reală şi nici nu constituie contextul potrivit pentru participare; ea nu se reduce la „a fi parte din”, ci presupune o contribuţie voluntară la procesul decizional,
o încercare de reconstruire a teoriei democraţiei participative trebuie să exploreze modelul democraţiei prin referendum, dat fiind că celelalte nu par să poată oferi o soluţie participativă rezonabilă în cadrul unor grupuri de dimensiuni mari.
Democratie directa
exercitarea directă a guvernării (nu există reprezentanţi care să intermedieze luarea deciziilor sau interpretarea lor):
lipsa intermediarilor,
caracterul direct al interacţiunilor,
Cum a doua condiţie poate fi îndeplinită doar în cadrul unor grupuri relativ reduse, până la mărimea unei adunări parlamentare, sensul sintagmei este dat – în cadrul sistemelor politice moderne - de prima condiţie.
democraţie prin referendum: electorii decid în mod direct asupra problemelor, însă nu prin interacţiune directă, ci prin mecanisme indirecte de agregare a opţiunilor individuale; datorită mijloacelor tehnologice, ea oferă posibilitatea depăşirii limitelor implicite ale democraţiei directe (numărul celor implicaţi, extinderea spaţială etc.)
Democratie reprezentativa
democraţie indirectă în care poporul nu guvernează el însuşi, ci îşi alege reprezentanţii care să-l guverneze; toate democraţiile moderne sunt reprezentative, însă ele pot include, la nivel local sau regional, forme de democraţie directă
reprezentanţii au un mandat fix şi responsabilităţi generale fixate prin mandat, însă şi o doză importantă de autonomie de decizie
Elvetia
activitatea legislativă se desfăşoară la nivel de comună, canton şi federaţie
Nivel federal:
Parlament - Adunarea Federală:
Consiliul Naţional – camera inferioară
Consiliul Statelor – reprezentanţii cantoanelor, camera superioară);
Consiliul Federal – guvern ales de către Adunarea Federală
Convocarea unui referendum pentru respingerea unei legi trecute prin parlament: pe baza unei petiţii semnate de 50000 de cetăţeni sau a unei iniţiative a cel puţin 8 cantoane. Respingerea sau acceptarea legii se face prin vot naţional, pe bază de majoritate simplă.
Iniţiativa constituţională: propunerea unui amendament constituţional, pe baza unei petiţii semnate de 100000 de cetăţeni. Este nevoie de o dublă majoritate – a voturilor la nivel naţional şi a voturilor cantoanelor.
Democratia directă
Elemente de democraţie directă în sistemele reprezentative: referendumul şi iniţiativa legislativă.
RO: iniţiativă legislativă din partea a cel puţin 100000 de cetăţeni cu drept de vot, reprezentând cel puţin un sfert din judeţele ţării (500000 în cazul revizuirii Constituţiei)
Dificultăţi:
Tehnologice (acces la reţea, posibilitatea fraudelor etc.)
cine stabileşte agenda şi formulează problemele?
stabileşte un mecanism cu sumă zero al luării deciziilor (majoritatea câştigă totul, minoritatea pierde totul)
Arendt Lijphard: Modele ale democratiei
Democratii prezidentiale si parlamentare
Prezidenţială:
Sistem în cadrul căruia puterea executivă este aleasă separat de cea legislativă,
Divizare clară între executiv şi parlament,
Preşedintele este simultan şef al statului şi şef al guvernului,
El nu poate dizolva Congresul, iar Congresul nu-i poate retrage încrederea şi nu-l poate înlocui, însă poate obţine suspendarea lui, în măsura în care un impeachment process are câştig de cauză,
Preşedintele are un mandat fix, el nu poate fi demis asemenea unui prim-ministru într-un sistem parlamentar,
Cabinetul este alcătuit din persoane care reprezintă preşedintele şi promovează politica acestuia; ele pot fi demise de către Preşedinte.
Democratii prezidentiale si parlamentare
Parlamentară:
Sistem în care şeful guvernului depinde de sprijinul direct sau indirect al parlamentului, exprimat de cele mai multe ori prin votul de încredere sau retras prin moţiunea de cenzură,
Primul-ministru este numit pe baza rezultatelor parlamentare obţinute de partide şi trebuie să obţină votul de învestitură în Parlament
De cele mai multe ori, primul-ministru şi membrii executivului provin din parlament şi pot chiar rămâne membrii ai acestuia în timpul mandatului guvernamental,
Executivul, sau anumiţi membri ai săi, pot fi demişi în urma votului de neîncredere al parlamentului,
În anumite condiţii, executivul poate dizolva parlamentul şi poate organiza alegeri anticipate,
Preşedintele are un rol preponderent ceremonial, neavând atribuţii executive importante; în schimb, rolul său în formarea noului guvern este substanţial,
Ţările care folosesc un sistem electoral majoritar (first past the post) au de obicei guverne formate dintr-un singur partid, în timp ce ţările care folosesc un sistem proporţional sunt de multe ori guvernate de coaliţii.
Samuel P. Huntington: trei valuri de democratizare si două de reflux
Primul val: 1828-1926 – la sfârşitul lui existau 29 state democratice
Primul reflux: 1922-1942 – 12 state democratice
Al doilea val: 1943-1960 – 36 state democratice
Al doilea reflux: 1960-1974 – 30 state democratice
Al treilea val: început în 1974 – 58 state democratice (45% din totalul statelor, la fel ca şi la sfârşitul primului val)
Putem vorbi de un al patrulea val iniţiat la sfârşitul anilor ’80? Şi unde putem încadra recentele mişcări de democratizare din lumea arabă?
Conditiile care au stat la baza aparitiei celor trei valuri:
Industrializarea, urbanizarea, dezvoltarea burgheziei şi a clasei medii, apariţia şi organizarea clasei muncitoare, reducerea treptată a inegalităţilor economice,
Factori politici şi militari: victoria aliaţilor în al doilea război mondial, începutul procesului de decolonizare,
Criza de legitimare a regimurilor autoritare, creşterea economică, impactul Uniunii Europene asupra regimurilor nedemocratice din Europa de sud-est, noul rol al Bisericii Catolice după Conciliul Vatican 2, efectul de contaminare al proceselor de democratizare.
