Regional state aid

30.Evaluarea compatibilității ajutoarelor regionale

31.Atunci când evaluează dacă o măsură de ajutor notificată poate fi considerată compatibilă cu piața internă, Comisia analizează dacă prin structura măsurii se garantează că impactul pozitiv al măsurii de ajutor asupra atingerii unui obiectiv de interes comun este mai mare decât eventualele efecte negative ale măsurii de ajutor asupra schimburilor comerciale și a concurenței. În acest sens, Comisia va analiza dacă este îndeplinit fiecare dintre criteriile următoare:

1. 
   contribuția la atingerea unui obiectiv de interes comun bine definit: obiectivul principal al ajutoarelor regionale îl reprezintă în special considerentele de echitate, respectiv promovarea coeziunii economice în UE prin contribuția la reducerea diferențelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni ale UE.
   
2. 
   incapacitatea pieței de a atinge obiectivul de echitate: pentru a fi eficace, ajutorul ar trebui să vizeze un eșec al pieței sau o preocupare în materie de echitate bine definită. În contextul prezentelor orientări, acest element din testul de evaluare a compatibilității este îndeplinit în cazul în care regiunile în cauză sunt incluse în hărțile aprobate ale ajutoarelor regionale care indică zonele eligibile pentru a primi ajutor în temeiul derogărilor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) literele (a) și (c) din TFUE (a se vedea secțiunea 5).
   
3. 
   gradul de adecvare al măsurii de ajutor: o măsură de ajutor nu va fi considerată compatibilă dacă alte instrumente de politică sau de ajutoare care produc efecte de denaturare mai reduse permit obținerea unei contribuții la fel de pozitive pentru dezvoltarea regională.
   
4. 
   efectul de stimulare al ajutoarelor: ajutorul trebuie să modifice comportamentul unei întreprinderi astfel încât aceasta să desfășoare activități suplimentare care să contribuie la dezvoltarea unei regiuni, pe care nu le-ar iniția în absența ajutorului sau le-ar desfășura prin mijloace sau în locații limitate sau diferite.
   
5. 
   limitarea la minimum a ajutoarelor: ajutorul trebuie să fie limitat la minimul necesar pentru a determina investiții sau activități suplimentare în regiunea în cauză.
   
6. 
   evitarea efectelor negative excesive: efectele negative de denaturare a concurenței și impactul asupra schimburilor comerciale produse de măsura de ajutor trebuie să fie limitate; în practică, acest lucru duce la excluderea anumitor tipuri de măsuri sau de beneficiari (a se vedea subsecțiunea 9.1) și la identificarea cazurilor în care este probabil ca efectele negative să depășească orice efecte pozitive (a se vedea punctele 125 și 126 de mai jos).
   
7. 
   transparența: ajutorul se acordă în mod transparent; în special, trebuie asigurat faptul că statele membre, operatorii economici, opinia publică interesată și Comisia au acces ușor la toate actele relevante și la toate informațiile pertinente cu privire la ajutorul acordat.
   

32.Dacă cel puțin unul dintre criteriile de mai sus nu este îndeplinit, măsura va fi considerată incompatibilă cu piața internă. În toate celelalte cazuri, Comisia va efectua un test de evaluare a efectelor pozitive privind contribuția la dezvoltarea regiunii comparativ cu eventualele denaturări identificate ale concurenței și ale comerțului.

33.În plus, dacă o măsură de ajutor de stat sau condițiile aferente acesteia (inclusiv metoda de finanțare a acesteia atunci când face parte integrală din aceasta) duce la o încălcare nedisociabilă a dreptului UE, ajutorul nu poate fi declarat compatibil cu piața internă ^{REF _Ref339473986 \r \h \* MERGEFORMAT} .

34.În această secțiune, Comisia prezintă condițiile în care va fi evaluat modul în care ajutoarele regionale notificate îndeplinesc criteriile de mai sus. Atunci când este cazul, se vor menționa condițiile specifice aplicabile ajutoarelor individuale pentru investiții și ajutoarelor de exploatare.

34.1.Contribuția la atingerea unui obiectiv comun

35.Obiectivul ajutoarelor regionale este reducerea diferențelor dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor Uniunii Europene. Prin obiectivul lor de echitate sau de coeziune, ajutoarele regionale pot contribui la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, prin obținerea unei creșteri durabile și incluzive.

35.1.1.Condiții generale

36.Schemele de ajutoare regionale ar trebui integrate într-o strategie de dezvoltare regională cu obiective clar definite la care să contribuie și pe care să le respecte.

37.Acest lucru ar fi valabil în special în cazul măsurilor implementate în conformitate cu strategiile de dezvoltare regională definite în contextul Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), al Fondului social european, al Fondului de coeziune, al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală sau al Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime pentru a contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

38.În cazul schemelor de ajutoare care nu fac parte dintr-un program operațional finanțat din fondurile politicii de coeziune, statele membre ar trebui să demonstreze că măsura este consecventă și contribuie la strategia de dezvoltare a zonei respective. În acest sens, statele membre se pot baza pe evaluări ale schemelor anterioare de ajutoare de stat, pe evaluări ale impactului efectuate de autoritățile care au acordat ajutoarele sau pe opiniile experților.

39.Pentru ca schema de ajutoare să contribuie la această strategie de dezvoltare, trebuie să includă un sistem care să le permită autorităților responsabile să stabilească o ordine a priorităților și să selecteze proiectele de investiții în funcție de obiectivele schemei (de exemplu, pe baza unui sistem oficial de punctare). În cazul schemelor care pun în aplicare obiective prioritare identificate într-un program operațional finanțat în temeiul cadrului strategic comun, statul membru poate să stabilească ordinea priorităților și să selecteze proiectele pe baza rezultatelor procedurilor similare utilizate pentru operațiuni sprijinite din aceste fonduri ^{REF _Ref339473986 \r \h \* MERGEFORMAT} .

40.Atunci când acordă ajutoare pe baza unei scheme pentru proiecte individuale de investiții, autoritatea care acordă ajutorul trebuie să verifice și să confirme faptul că proiectul selectat contribuie la atingerea obiectivului schemei și, astfel, la strategia de dezvoltare a zonei respective.

41.Pentru a garanta că investiția va avea o contribuție efectivă și durabilă la dezvoltarea regiunii respective, investiția trebuie menținută după finalizare în regiune pentru cel puțin cinci ani sau, în cazul IMM-urilor, pentru cel puțin trei ani ^{REF _Ref339473986 \r \h \* MERGEFORMAT} .

42.Dacă ajutoarele sunt calculate pe baza costurilor salariale, locurile de muncă trebuie să fie ocupate în termen de trei ani de la finalizarea lucrărilor. Fiecare loc de muncă creat ca urmare a investiției trebuie menținut în regiunea respectivă timp de cinci ani de la data la care locul de muncă a fost ocupat inițial. Pentru investițiile efectuate de toate IMM-urile, statele membre pot reduce la minimum trei ani această perioadă de cinci ani de menținere a unei investiții sau a locurilor de muncă create.

43.Pentru ca investiția să fie viabilă, statul membru trebuie să se asigure că beneficiarul contribuie financiar cu minimum 25% din costurile eligibile din surse proprii sau prin finanțare externă, sub o formă care nu include niciun sprijin financiar din surse publice ^{REF _Ref339473986 \r \h \* MERGEFORMAT} .

44.Pentru a evita ca măsurile de ajutor de stat să aducă daune mediului, statele membre trebuie să se asigure, de asemenea, că se realizează o evaluare a impactului asupra mediului atunci când această măsură este cerută de dreptul național sau al UE.

45.În cazul ajutoarelor ad hoc, statul membru trebuie să demonstreze că proiectul este conform cu strategia de dezvoltare a regiunii respective și contribuie la aceasta și că ajutoarele îndeplinesc aceleași condiții ca ajutoarele pentru investiții acordate în temeiul unei scheme, cu excepția cazului în care se menționează altfel.

45.1.1.Ajutoarele individuale pentru investiții

46.Pentru a demonstra contribuția în regiune a ajutoarelor pentru investiții, statele membre pot utiliza indicatorii următori, care pot fi direcți (de exemplu, locurile de muncă direct create) și indirecți (de exemplu, inovația la nivel local):

1. 
   numărul de locuri de muncă create direct în urma investiției este un indicator important al contribuției la dezvoltarea regiunii. Calitatea locurilor de muncă create și nivelul de calificare solicitat trebuie, de asemenea, luate în considerare;
   

1. 
   s-ar putea crea un număr și mai mare de locuri noi de muncă în rețeaua locală de (sub)furnizori, contribuind la o mai bună integrare a investiției în regiunea respectivă și asigurând o propagare mai largă a efectelor. Prin urmare, se va lua în considerare și numărul de locuri de muncă create indirect;
   
2. 
   angajamentul beneficiarului de a participa la activități de formare de anvergură pentru a îmbunătăți calificările (generale și specifice) ale personalului său angajat va fi considerat un factor care contribuie la dezvoltarea regională. Se va pune accentul și pe oferirea de stagii, în special pentru tineri, și pe activitățile de formare care îmbunătățesc cunoștințele personalului și capacitatea acestora de inserție profesională în afara întreprinderii. Pentru a evita dubla contabilizare, formarea generală sau specifică pentru care a fost aprobat un ajutor de stat pentru formare nu va fi considerată drept un efect pozitiv al ajutoarelor regionale;
   
3. 
   ca urmare a proximității (efectul de grupare), pot rezulta economii externe de scară sau alte beneficii din perspectiva dezvoltării regionale. Gruparea întreprinderilor care fac parte din același sector de activitate permite fiecărei unități să se specializeze într-o măsură mai mare, fapt care duce la îmbunătățirea eficienței. Cu toate acestea, importanța acestui indicator în stabilirea contribuției la dezvoltarea regională depinde de cât de dezvoltată este gruparea respectivă;
   
4. 
   investițiile aduc un aport de cunoștințe tehnice și pot genera un transfer important de tehnologie (diseminarea cunoștințelor). Investițiile în sectoarele cu utilizare intensivă a tehnologiei sunt mai susceptibile să implice un transfer de tehnologie către regiunea beneficiară. Din acest punct de vedere, sunt importante și nivelul și gradul de specificitate al diseminării cunoștințelor;
   
5. 
   de asemenea, se poate lua în considerare contribuția proiectelor la capacitatea regiunii de a genera tehnologii noi prin inovație la nivel local. Cooperarea dintre noua unitate de producție și instituțiile locale de învățământ superior poate fi apreciată în mod pozitiv în acest sens;
   
6. 
   durata investiției și eventualele investiții ulterioare pot indica un angajament de durată al întreprinderii în regiune.
   

47.Statele membre pot, de asemenea, să consulte planul de afaceri al beneficiarului ajutorului, care poate oferi informații despre numărul de locuri de muncă care vor fi create, salariile care vor fi plătite (creșterea nivelului de bunăstare al gospodăriilor ca efect de diseminare), volumul de vânzări al producătorilor locali, cifra de afaceri generată de investiție și de care beneficiază regiunea eventual prin venituri fiscale suplimentare.

47.1.1.Schemele de ajutoare de exploatare

48.Ajutoarele de exploatare pot fi considerate compatibile cu piața internă dacă sunt acordate pentru următoarele obiective:

1. 
   pentru a reduce anumite dificultăți specifice cu care se confruntă IMM-urile în zonele „a”;
   

1. 
   pentru a compensa anumite cheltuieli suplimentare (altele decât cheltuielile de transport) suportate în regiunile ultraperiferice ca efect direct al unuia sau mai multora dintre handicapurile permanente specificate la articolul 349 din TFUE ^{REF _Ref339473986 \r \h \* MERGEFORMAT} ;
   
2. 
   pentru a preveni sau a reduce depopularea în zonele cu o densitate foarte scăzută a populației ^{REF _Ref339473986 \r \h \* MERGEFORMAT} .
   

49.Prin urmare, Comisia va considera că ajutorul destinat soluționării problemelor menționate mai sus contribuie la dezvoltarea regională.

50.Statul membru trebuie să demonstreze existența și importanța problemelor în cauză în zona respectivă.