Republica Moldova manual operaţional privind combaterea pestei porcine clasice și pestei porcine africane la porcii mistreți ediția I

Capitolul 4. Date privind etiologia, simptomatologia şi diagnosticul bolii

4.a. Pesta porcină clasică

4.a.1. Date generale

Boala este produsă de un virus din familia Flaviviridae, genul Pestivirus. Rezervoarele naturale ale virusului le constituie porcii domestici şi mistreţi, în cazul în care aceştia intră în contact. Transmiterea bolii este facilitată şi prin:

1. 
   contactul direct dintre animale, prin secreţii, excreţii, material seminal, sânge;
   
2. 
   circulaţia în habitatul natural a vânătorilor, paznicilor de vânătoare, pădurarilor și a altor persoane care pot vehicula virusul;
   
3. 
   carnasierele domestice și sălbatice, păsări sălbatice;
   
4. 
   deşeuri alimentare, masa gastro-intestinală sau cadavre abandonate sau alte materii și materiale ce pot fi contaminate;
   
5. 
   infecţii transplacentare;
   

Sursa virusului o constituie:

1. 
   sângele şi ţesuturile, secreţiile şi excreţiile animalelor bolnave şi moarte;
   
2. 
   purceii infectaţi congenital cu viremie persistentă şi care pot împrăştia virusul perioade foarte lungi de timp (luni);
   

Căile de infecție sunt:

1. 
   ingestia;
   
2. 
   contactul cu mucoasa oro-nazală;
   
3. 
   leziuni ale pielii;
   
4. 
   inseminările (însămânțare pe cale artificială);
   
5. 
   contactul cu sângele animalelor bolnave.
   

4.a.2. Elemente de diagnostic

Perioada de incubație a virusului PPC este de 2-14 zile.

Semne clinice în forma acuta:

• 
  febra (41ºC), anorexie, letargie, hiperemie multifocală și leziuni hemoragice ale pielii,
  
• 
  conjunctivite, cianoza pielii, în special a extremităților;
  
• 
  constipație, diaree, vomitări ocazionale, dispnee, tuse;
  
• 
  ataxie, pareze și convulsii;
  
• 
  moarte, după 5-15 zile de la apariția semnelor clinice;
  
• 
  mortalitatea la mistreții tineri poate atinge 100%;
  

Semne clinice în forma cronica:

• 
  apatie, apetit capricios, pirexie (stare febrilă cauzată de o infecție);
  
• 
  diaree prelungită;
  
• 
  refacere aparentă cu eventuale recăderi și moarte, în final.
  

Semne clinice în forma congenitală:

• 
  tremor congenital, slăbiciune, dezvoltare greoaie pe parcursul câtorva săptamâni sau luni, urmată de moarte;
  
• 
  purceii afectaţi sunt normali din punct de vedere clinic, dar rămaşi în urmă cu creşterea, prezintă viremie persistentă, fără răspuns imun.
  

Forma moderată la scroafe:

• 
  pirexie trecătoare şi inapetenţă;
  
• 
  moartea fetuşilor, resorbţie, mumificare, naştere prematură;
  
• 
  avort (rar)
  

4.a.3. Leziuni morfopatologice

În forma acută:

• 
  peteşii şi echimoze răspândite neuniform, în ganglionii limfatici, laringe, vezică, rinichi, conexiunea ileo-cecală;
  
• 
  infarcte multifocale marginale pe splină, caracteristice, deşi nu sunt întotdeauna prezente, însoţite de leucopenie si trombocitopenie;
  
• 
  ganglionii limfatici sunt măriţi în volum şi hemoragici;
  
• 
  encefalomielite cu îngroşări perivasculare.
  

În forma cronica:

• 
  butoni ulceroși în cecum și în intestinal gros;
  
• 
  modificări ale țesutului limfoid;
  
• 
  adesea, lipsesc leziunile hemoragice si inflamatorii.
  
• 
  
  

În forma congenitală:

• 
  erori în formarea mielinei din SNC;
  
• 
  hipoplazie cerebelară, microencefalie;
  
• 
  hipoplazie pulmonara, hidropizie și alte malformații;
  

4.a.4. Diagnostic diferenţial

Se realizează fată de:

• 
  pesta porcină africană care nu se poate distinge numai pe baza semnelor clinice si anatomopatologice. Este esențială trimiterea probelor pentru examinarea de laborator;
  
• 
  infecţii cu virusul diareei virale bovine, este produsă de un Pestivirus din familia Flaviviridae, înrudit cu virusul pestei porcine clasice;
  
• 
  salmoneloza;
  
• 
  erizipel;
  
• 
  pasteureloza acuta;
  
• 
  alte encefalomielite virale;
  
• 
  streptococie;
  
• 
  leptospiroza;
  
• 
  intoxicațiile cu substanţe cumarinice, sare;