Energia mareelor (cărbunele verde). Repartiţia neuniformă a resurselor energetice pe suprafaţa pământului, caracterul lor limitat, a impus căutarea unor noi posibilităţi de transformare a forţei hidraulice în energie electrică. Astfel, în balanţa energetică a apărut un nou furnizor, al cărui potenţial s-a impus atenţiei: mareele, respectiv folosirea mişcărilor diurne de înaintare şi retragere a apelor mării de la ţărm (flux şi reflux).
Energia mareelor prezintă avantajul de a fi inepuizabilă, dar fenomenul care se produce este discontinuu, iar posibilităţile de utilizare limitată.
O primă etapă în folosirea acestui potenţial a reprezentat-o darea în exploatare în 1966, la Rance (golful Saint - Malo), a primei uzine mareomotrice producătoare de energie electrică din lume (240 MW). Noi uzine au fost construite în golful Mont Saint – Michel.
Centrale electrice mareomotrice mult mai mici s-au construit în C.S.I. (în golful Kislaia din peninsula Kola), China, R.D.P. Coreeană, Canada, Marea Britanie, India, Australia.
O importantă sursă de energie o constituie resursele termice marine obţinute din diferenţa de temperatură dintre stratele de apă marină de suprafaţă (0 - 100 m) şi cele de profunzime (900 - 1 000 m) care trebuie să fie de minimum 18 C. Prima centrală de acest tip a funcţionat la Matanzas (Cuba), încă din 1930, cu o putere de 22 kW, urmată de o alta la Abidjan (Côte d’Ivoire).
Dostları ilə paylaş: |