Robert Coravu Ministerul Culturii şi Cultelor

BIBLIOTECĂ AUTOMATIZATĂ, BIBLIOTECĂ DIGITALĂ, BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ, BIBLIOTECĂ HIBRIDĂ. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Robert Coravu

Ministerul Culturii şi Cultelor
The wind of change in the information and communication technology that affect also the librarianship and information science imposes the need to define and to distinguish between new concepts like „automated library”, „digital library”, „virtual library”, and “hybrid library”.
Vântul tranformărilor din domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicării a adus în spaţiul teoriei şi practicii biblioteconomice concepte noi, în definirea cărora noţiuni validate de tradiţia structurilor infodocumentare se îmbină cu elemente noţionale provenind din zona informaticii.

Unul dintre aceste concepte, cu o frecvenţă din ce în ce mai mare în limbajul de specialitate românesc, este acela de bibliotecă digitală (en. digital library), care circulă în paralel cu corespondentul său intrat în limbă pe filieră franceză - bibliotecă numerică (fr. bibliotheque numérique) şi cu variantele bibliotecă virtuală şi bibliotecă electronică.

Biblioteca digitală reprezintă, alături de cartea electronică, atât una dintre temele favorite ale literaturii biblioteconomice româneşti din ultimii ani, cât şi, mai ales, exemplul folosit cu predilecţie, în mod mai mult sau mai puţin adecvat şi mai mult sau mai puţin formal, pentru a ilustra evoluţiile din domeniu. Referirile la ea s-au făcut, însă, fără a se încerca o delimitare riguroasă a sensurilor, unii autori văzând în biblioteca digitală o bibliotecă tradiţională care furnizează accesul la informaţii şi documente pe suport digital, iar alţii utilizând acest termen pentru a denumi „biblioteca fără ziduri”, depozitul de informaţii şi documente stocate exclusiv pe suport digital, accesibil prin intermediul reţelelor electronice. Această incertitudine terminologică nu este, însă, întâlnită numai în literatura biblioteconomică românească, unii autori străini, precum William Saffady, înţelegând prin bibliotecă digitală atât „o colecţie de informaţii procesabile de către calculator sau un depozit pentru aceste informaţii” (1), cât şi „o bibliotecă care îşi păstrează întreaga colecţie sau o parte substanţială a ei într-o formă procesabilă de către calculator, ca o alternativă, ca un supliment sau un complement pentru materialele tradiţionale imprimate şi microfilmate care domină în prezent colecţiile de bibliotecă” (2).

Dicţionarul explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa informării oferă definiţii diferite pentru biblioteca digitală şi biblioteca virtuală. Biblioteca digitală este considerată o „bibliotecă care din punctul de vedere al conţinutului este asemănătoare bibliotecii cu publicaţii pe hârtie, dar în care documentele au fost stocate în format digital putând fi accesate prin reţea de la distanţă” (3), în vreme ce pentru biblioteca virtuală sunt oferite trei accepţiuni: „bibliotecă care îşi are resursele în documente existente în format electronic [...]”, „mediu coordonat de materiale multimedia în format digital, astfel structurat încât să permită accesul rapid al utilizatorilor la aceste materiale, şi echipat cu instrumente de navigare în reţeaua globală” şi „termen generic pentru desemnarea bibliotecii pe suport electronic” (4).

La rândul său, Dicţionarul online de biblioteconomie şi ştiinţa informării defineşte biblioteca digitală drept „o bibliotecă în care o proporţie semnificativă a resurselor este disponibilă în format citibil de către maşină [...]” (5). Biblioteca virtuală este considerată “o , în care colecţiile nu sunt accesibile pe hârtie, microformate sau în orice altă formă tangibilă, ci în format digital. Asemenea biblioteci există pe o scară foarte mică, însă în multe biblioteci tradiţionale cataloagele şi indexurile sunt disponibile online, iar textul integral al anumitor publicaţii periodice şi lucrări de referinţe este, de asemenea, disponibil în format electronic. Anumite biblioteci se autointitulează <virtuale> deoarece oferă servicii online” (6). În continuare, o precizare: „Termenul este mult mai adecvat, deoarece termenul (împrumutat din ) sugerează că experienţa utilizării unei asemenea biblioteci nu este acelaşi lucru cu aceea , când, de fapt, experienţa citirii sau vizualizării unui document pe un ecran de calculator poate fi diferită din punct de vedere calitativ de citirea aceleiaşi publicaţii în formă tipărită, dar conţinutul informaţional este acelaşi, indiferent de format” (7). Pe aceeaşi linie se situează autorii unei comunicări ştiinţifice în care sunt prezentate acţiunile şi proiectele derulate de Biblioteca Publică de Informare din Paris în vederea integrării resurselor pe suport digital, când afirmă că ar fi absurd să pretindă că resursele electronice pe care biblioteca le pune la dispoziţie o transformă într-o bibliotecă virtuală, cel puţin în sensul în care se vorbeşte, de obicei, de “realitate virtuală”: “Preferăm conceptului de bibliotecă virtuală, care se reclamă prea exclusiv de la ideologia tehnologică, un program de bibliotecă online şi de ofertă la distanţă care plasează utilizatorul şi practicile sale în inima problematicii bibliotecii” (8).

În ultimii ani, specialiştii au conştientizat necesitatea impunerii unor concepte care să diferenţieze structurile „virtuale”, care pun la dispoziţie exclusiv colecţii de informaţii pe suport digital, accesibile de la distanţă, de bibliotecile tradiţionale care pun la dispoziţie accesul la asemenea colecţii, precum şi la alte resurse şi servicii care utilizează mediul digital. Astfel, Sutton operează necesare distincţii între biblioteca automatizată, biblioteca hibridă şi biblioteca digitală (9). El consideră că biblioteca automatizată este biblioteca în care poate fi întâlnit un amestec de resurse pe suport hârtie (documente tradiţionale), resurse pe suport digital (ex. CD-ROM) şi metainformaţii care trimit la medii non-digitale (ex. informaţiile bibliografice dintr-un catalog online). Într-o bibliotecă hibridă, sursele primare tipărite coexistă cu cele digitale, iar sursele digitale de metainformaţii sunt folosite în paralel cu cele tipărite; acest tip de bibliotecă permite accesul la distanţă la un subset al colecţiei digitale a bibliotecii (ex. colecţii digitizate) sau la resurse digitale externe (ex. surse de informare disponibile în Internet) (10). Biblioteca digitală este definită drept “o entitate logică. Este biblioteca fără ziduri - biblioteca nu colecţionează entităţi tangibile, purtătoare de informaţii, dar furnizează în schimb un acces mediat, lipsit de constrângeri geografice, la informaţii distribuite prezente în reţea” (11).

Conform acestei tipologii propuse de Sutton, prin bibliotecă digitală se înţelege doar o structură nelocalizată fizic, care furnizează servicii specifice folosind tehnologiile informaţiei şi comunicării şi apelând în exclusivitate la informaţiile disponibile în reţea, în vreme ce bibliotecile tradiţionale care integrează utilizarea reţelei şi a surselor de informare disponibile în Internet în serviciile proprii se încadrează, în funcţie de nivelul la care se realizează această integrare, fie în categoria bibliotecilor automatizate, fie în cea a bibliotecilor hibride, structuri intermediare între biblioteca tradiţională şi cea digitală. Această abordare diferă în mod fundamental de viziunile „generoase”, dar mai puţin riguroase ştiinţific, ale unor autori care consideră că orice bibliotecă tradiţională din orice tip de organizaţie care trece de la furnizarea de descrieri bibliografice la furnizarea online de conţinut pentru utilizatorii săi a început să-şi construiască o bibliotecă digitală (12); este, de altfel, tendinţa care poate fi sesizată şi în literatura noastră de specialitate, unde abundă exemplele de biblioteci care, chiar din momentul apariţiei în bibliotecă a primului calculator, afirmă că au făcut un pas important către a deveni o bibliotecă digitală sau, de ce nu, una virtuală, cu tot arsenalul gongoric care însoţeşte, de cele mai multe ori, consideraţiile de acest gen.

Incursiunea prin hăţişul încercărilor de a defini concepte nou intrate în atenţia specialiştilor în biblioteconomie reprezintă un demers arid, dar necesar, dacă se doreşte utilizarea adecvată şi nu aproximativă a acestora.





NOTE
1. Apud B. Sloan, Service perspective for the digital library remote reference services, în Library Trends, nr.1/1998, p.117-143

2. Apud L.D. Matson, D.J. Bonski, Do digital libraries need librarians? An experiential dialog, în Online, nr.6/1997, p.87-92

3. M. Regneală, Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi de ştiinţa informării, vol.1, p.73

4. Ibidem, p.75

5. http://www.wcsu.ctstateu.edu/library/odlis.html#digitallibrary

6. http://www.wcsu.ctstateu.edu/library/odlis.html#virtuallibrary

7. Ibidem

8. Bibliotheque Publique d’Information, Babel ou le choix du caviste: la bibliotheque a l’heure du numérique, http://www.text-e.org/conf/ index.cfm?ConfText_ID= 17

9. Termenii bibliotecă automatizată şi bibliotecă hibridă nu sunt definiţi nici în Dicţionarul explicativ... al lui Mircea Regneală, nici în Dicţionarul online...

10. Aşa cum arată şi Catherine Lupovici, “biblioteca hibridă este un model foarte răspândit: el este practicat de orice bibliotecă care adaugă resurselor sale tradiţionale, în mod firesc, resurse electronice pe suport fizic, precum şi accesul la resurse existente în Web şi care gestionează toate aceste tipuri de achiziţii într-o aceeaşi politică documentară” (C. Lupovici, De la bibliotheque classique a la bibliotheque numerique: continuité et rupture, în Documentaliste-Sciences de l’information, nr.5-6/2000, p.295)

11. Apud B.Sloan, Op.cit.

12. L.D. Matson, D.J. Bonski, Op.cit.


BIBLIOGRAFIE
*** ODLIS: Online Dictionary of Library and Information Science. http://www.wcsu.ctstateu.edu/library/odlis.html. Ultima actualizare: 1 septembrie 2002. (Accesat: 20 martie 2003)

BARBER, David. Building a digital library: concepts and issues. Part 1: introduction, definitions, strategic issues, general issues. În: Library Technology Reports, vol.32, nr.5 (September-October 1996), p.573-618

BIBLIOTHEQUE PUBLIQUE D’INFORMATION. Babel ou le choix du caviste: la bibliotheque a l’heure du numérique. 14-31 ianuarie 2002. http://www.text-e.org/conf/ index.cfm?ConfText_ID= 17 (Accesat: 25 martie 2003)

ERSHOVA, Tatiana V.; HOHLOV, Yuri E. Migrating from the library of today to the library of tomorrow: re- or e-volution? http://www.ifla.org/IV/ifla66/papers/063-110e.htm. (Accesat: 10 martie 2003). Comunicare prezentatã în cadrul Conferinţei IFLA (Israel, 2000).

LUPOVICI, Catherine. De la bibliotheque classique a la bibliotheque numerique: continuité et rupture. În: Documentaliste-Sciences de l’information, vol.37, nr.5-6 (2000), p.286-297

MATSON, Lisa Dallape; BONSKI, David J. Do digital libraries need librarians? An experiential dialog. În: Online, vol.21, nr.6 (November-December 1997), p.87-92

REGNEALĂ, Mircea. Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa informării. Ed. a 2-a, revăzută şi adăugită. Bucureşti: FABR, 2001. Vol. 1

RUSBRIDGE, Chris. Towards the hybrid library. În: D-Lib Magazine, July/August 1998. http:// www.dlib.org/dlib/july98/rusbridge/07rusbridge.html. (Accesat: 10 martie 2003)

SLOAN, Bernie. Service perspective for the digital library remote reference services. În: Library Trends, vol.47, nr.1 (Summer 1998), p.117-143