Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate

partida în Occident ceea ce astăzi s-ar numi „tabăra păcii”, care a recurs la
formula „justiție 50%”, bazată pe împărțirea victimelor cataclismului european
din prima jumătate a sec. XX (în URSS şi Germania nazistă măcelul a început
înainte de 1939) în două categorii, în funcție de cine au fost criminalii. Victimelor
comunismului li s-au refuzat justiția şi dreptatea, ceea ce a generat un enorm
„schelet în dulapul” Occidentului, pe care elitele occidentale, în principal cele
intelectuale, academice şi mass media, dar şi o parte a celor politice, s-au
străduit din răsputeri să-i țină închis până când iureșul de nestăvilit din 1989 le-
a obligat la o politică de ajustare a cursului.
Problema este că ceea ce s-a obținut în 1945 nu a fost o „pace” decât în mediul
aseptic închis al unei mici extremități occidentale a peninsulei europene a
Eurasiei (la vest de linia Lübeck – Trieste şi în Scandinavia, mai puțin de o
treime din Europa geografică şi geopolitică), şi a fost posibilă acolo doar prin
menținerea unor forțe armate convenționale masive ale SUA şi UK, şi a
unei descurajări nucleare credibile. În URSS şi Europa centrală şi de est
intrată sub cizma Moscovei, „pacea” din 1945 a însemnat doar absenţa
confruntărilor militare între state, pentru că războiul intern al regimurilor
comuniste cu proprii cetățeni, cărora le-au fost masiv şi brutal încălcate toate

---

1/2/23, 9(47 PM
Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate | Contributors
Page 36 of 47
https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/
drepturile elementare, pentru a nu vorbi de cele politice, a continuat fără oprire
până în 1989. Iar în restul lumii, „războiul rece” a fost mai degrabă un