Răzvan alexandru petre

DESPRE CONŞTIINŢĂ ŞI SUFLET

GEORGE:

Am un sentiment interesant în ceea ce vă priveşte. Am citit două din cărţile dumneavoastră şi, în ciuda faptului că nu am înţeles tot, foarte multe lucruri FAC SENS pentru mine.

Din observarea directă a oamenilor din jurul meu (familie, prieteni, cunoştinţe...) pe o perioadă îndelungată de timp, am impresia că:

1. Pentru fiecare tip de mediu social în care se află la un moment dat, apar manifestări diferite (fără a fi conştienţi), ca şi cum ar avea un anumit program pentru fiecare situaţie. 

2. Întrebare: Aceste programe se află toate în preconştiinţă (sau în minte), sau sunt mai multe preconştiinţe care nu ştiu una de existenţa celorlalte?

Presupun că CONŞTIINŢA este UNA singură şi ar trebui să ştie TOT ce se află în acea fiinţă umană.

3. Întrebare: Presupun că aceste programe sunt necesare la un moment dat, din moment ce au fost create. De ce nu sunt distruse de către CONŞTIINŢĂ sau SPIRIT când nu mai sunt utile?

Am observat că aceste programe continuă să creeze situaţii de viaţă DOAR pentru a-şi justifica existenţa. Exact ca nişte CĂPUŞE. 

Şi se mai şi transmit prin „educaţie”, de către părinţi şi bunici, copiilor şi nepoţilor. Iar asta se poate observa la toată umanitatea, indiferent de rasă, religie, zonă...

4. Întrebare: Care sunt şansele unui SPIRIT, sau CONŞTIINŢE, să evolueze în aceste condiţii, când din start pleacă în viaţa îndobitocit de programe seculare?

 

RĂZVAN:

Am impresia că deja v-aţi răspuns la întrebări.

1. Psihologii au numit aceste programe „subpersonalităţi”. De exemplu, psihologul Ovidiu Brăzdau mărturisea într-o conferinţă că el personal şi-a descoperit, prin autoanaliză, peste 70 de subpersonalităţi. Ele sunt create de rolurile şi contextele sociale ori de alţi factori.

2. După cum spuneam în cartea mea “Conştiinţa umană, între minte şi spirit”, mintea este 100% inconştientă, deşi este inteligentă, precum computerele. Conştiinţa nu are habar de foarte multe lucruri care există în inconştient (minte), create de viaţa însăşi sau venite din trecut.

3. Pentru distrugerea lor este nevoie de angrenarea voinţei şi atenţiei. Aceasta necesită autocunoaştere şi autoeducare.

4. Şansele de evoluţie ale unui spirit?! Spiritul are oricum de câştigat câte ceva prin simpla vieţuire a omului. Spiritul nu are nevoie neapărat de un om perfect (nici nu există aşa ceva). El lucrează cu „materialul clientului”, obstacolele sunt prilejuri de exersare a voinţei spirituale.

Totuşi karma negativă îl apăsă pe orice om şi ar putea fi considerată „păcatul originar”, de care nimeni nu e responsabil, dar fiecare îl suportă.

 

GEORGE:

Înainte de a vă mai deranja cu alte întrebări. mă văd pus în faţa faptului evident că trebuie să studiez mai mult, mai atent, mai conştient cărţile dumneavoastră, precum şi autori recomandaţi de dvs. în cărţile dumneavoastră. De aceea vă rog să-mi permiteţi să vă deranjez şi altădată (peste ceva timp) cu întrebări mult mai pertinente. Vă asigur de toată consideraţia mea şi vă sunt foarte recunoscător pentru munca dvs. şi a colaboratorilor dvs.

Două întrebări, momentan :)

Am citit puţin din cartea „Călătoria sufletelor”¹⁸ şi am avut impresia că spiritul ESTE CEEA CE ESTE, iar sufletul este cel ce trebuie să evolueze prin încarnări, lecţii, alegeri, îndrumare, grup, etc. Am înţeles din cartea dumneavoastră cum sunt create spiritele. 

Întrebarea este: Nu înţeleg cum, cine şi de ce creează sufletul?

(Am căutat un pic pe internet şi despre Dl. Gurdjieff şi am văzut că dânsul spune că: NIMENI NU SE NAŞTE CU UN SUFLET, CI ACESTA TREBUIE CREAT.)

Din observările mele asupra vieţii şi a istoriei pot să fiu oarecum de acord că unii oameni NU AU SUFLET, NU AU CONŞTIINŢĂ, având în vedere atrocităţile comise. Dar chiar NIMENI ??? Nu am o problemă în a accepta ADEVĂRUL aşa cum este el, numai că vreau să îl şi înţeleg.

 

RĂZVAN:

Spiritul ESTE CEEA CE ESTE? În accepţia mea, doar nucleul central al spiritului este aşa, o parte pură din Dumnezeire. Restul, marea majoritate a sa, este o creaţie perfectibilă.

În viziunea mea, sufletul este o creaţie temporară – omul psihic – realizat de spirit din materiile prime oferite de Creaţie, care au legile lor de alcătuire (corp eteric-energetic, corp astral-emoţional, corp mental-ideatic şi altele)

Am mai scris despre noţiunea de „suflet”, care este foarte laxă, chiar ambiguă. Sufletul este considerat de unii vitalitatea animală, fără de care omul e considerat mort. Alţii consideră sufletul drept calitatea pur umană, omenia, sensibilitatea afectivă. Eu am definit sufletul ca fiind mintea (inconştientă) plus conştiinţa umană (desprinsă din conştiinţa spiritului). Se mai pot găsi şi alte interpretări ale acestui cuvânt.

Gurdjieff e un autor ceva mai dificil de înţeles. Totuşi, în afirmaţia sa se poate regăsi parţial sensul dat şi de mine, şi de alţii. Adică, omul (sufletul) trebuie să se străduiască pentru a se apropia de Spiritul său, altfel va rămâne la stadiul de animăluţ deştept.

16 august 2014