Din seria de emisiuni de la TV Mundo Maior „Conversaţii cu Divaldo Franco”...
Ceea ce în ortodoxie se numeşte posedare demonică sau îndrăcire poartă denumirea de „obsedare spirituală” în doctrina spiritistă. Metodele spiritiste braziliene de exorcizare, numite „dezobsedare”, sunt mai blânde pentru pacient, beneficiind uneori şi de asistenţă psihiatrică în spitalele spiritiste din Brazilia.
5 februarie 2014
OPT HAMLEŢI ŞI UN PRINŢ (2016)
- scenetă umoristică BBC -
În acest scheci savuros, o constelaţie de îndrăgiţi actori britanici ne demonstrează didactic cum se intonează celebra replică scrisă de Shakespeare: „A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea”. Intră în scenă, în ordine: Paapa Essiedu (actualul titular al rolului Hamlet la Royal Shakespeare Company), Tim Minchin (comediant şi muzician, gafeurul serii), Benedict Cumberbatch, Harriet Walter, David Tennant, Rory Kinnear, Sir Ian McKellen, Dame Judi Dench – cu toţii nişte iluştri actori, dar având păreri diferite. Umorul ţâşneşte din replicile specifice genului, dar şi din faptul că actorii îşi joacă propriul rol, iar poantele îl ţintesc pe fiecare. Tensiunea şi amuzamentul creşte cu fiecare intrare, iar după ultimii veniţi – adevărate legende vii – te întrebi ce somitate a teatrului va fi invitată să clarifice dilema. Ei bine, însuşi ASR Prinţul de Wales are ultimul cuvânt, devenind şi „prinţul Danemarcei” în seara de 23 aprilie 2016 – numai la BBC. Prin extravaganta urcare la rampă, moştenitorul Coroanei britanice admite public că, în ţara în care se vând mai multe bilete la teatru decât la meciurile de fotbal, Casa Regală este cea mai aplaudată trupă.
Anul acesta s-au omagiat 400 de ani de la căderea cortinei peste Marele Will. În localitatea sa natală, Stratford-upon-Avon, Royal Shakespeare Company (prezidată de Prinţul Charles) a organizat mai multe spectacole şi o gală, ce a conţinut şi acest scheci.
„Lumea-ntreagă e o scenă, iar noi toţi, ai ei actori”, spunea Shakespeare. Umorul e un dar divin, iar Dumnezeu este cel mai fin umorist. Dacă putem percepe comedia vieţii în care jucăm, atunci înseamnă că ne-am apropiat de Marele Regizor. Autoironia este semnul că ne putem detaşa de propriul ego – un personaj din pielea căruia ieşim cu greu de obicei. Detaşarea este o virtute rară, dar care poate fi deprinsă spontan în sala de teatru. Iar comedia este, poate, cel mai potrivit gen pentru acest scop.
29 aprilie 2016
d) Prezentări la alte documentare şi mărturii-interviuri -
Dostları ilə paylaş: |
