Saac V. Urlaţi

Stykkishólmur. (stichis holmur). Localitate în V insulei Islanda.

Styków. (stichof). Localitate în SE Poloniei, la S de oraşul Radom şi la NE de oraşul Kielce.

Styria. v. Stiria.

Suabia (germ. Schwaben). (şvaben). Regiune istorică ce a cuprins părţi din teritoriile actualelor state Germania (landurile Baden-Württermberg, Hessen şi V Bavariei), Elveţia (teritoriile din E) şi Franţa (Alsacia).

Suagar. Oraş situat aproximativ în centrul Indiei, la NE de oraşul Bhopal. I se mai spune Saugor.

Suahili. v. Swahili.

Suakin. 1. Localitate în NE Sudanului, pe ţărmul Mării Roşii, la SSE de oraşul Port Sudan. 2. Insule sudaneze situate în Marea Roşie, la SE de oraşul Port Sudan şi la E de oraşul Saukin.

Suances. (suansez). Localitate în N Spaniei, pe ţărmul golfului Biscaya, la V de oraşul Santander.

Suancseng. (suancenge). Oraş situat în NE Chinei, la SV de oraşul Harbin.

Suangcsengpau. (suang ceng pau). Localitate în NE Chinei, la NV de oraşul Csangcsun.

Suangjang. (suang giang). Localitate în NE Chinei, la SV de oraşul Csilin (Kirin).

Suangkou. Localitate în E Chinei, la SE de oraşul Hszucsou.

Suangliao. Oraş în NE Chinei, la SV de oraşul Csangcsun, pe râul Liauho.

Suangsanci. (suangsanţii). Localitate în NE Chinei, pe râul Luanho, la SV de oraşul Csinou.

Süanhwa. (siunhua). Localitate aşezată în NE Chinei, la N de oraşul Beijing. Este centru siderurgic.

Suanjasan. (suan giasan). Oraş situat în extremitatea NE a Chinei, la NE de Harbin.

Suarce. (sors). Localitate în E Franţei, la SE de oraşul Belfort.

Suárez. (suareş). Localitate în S Uruguay-ului, la NNE de capitala Montevideo.

Suatu. Comună în jud. Cluj, în Podişul Transilvaniei, în Câmpia Fizeşului, pe râul Suatu. La Suatu se află o biserică din sec. XIV-XV. Pe teritoriul comunei se găseşte rezervaţia floristică „Fânaţele de la Suatu”, cu suprafaţa de 11,3 ha, cu vegetaţie stepică: colilie (Stipa), rogoz stepic (Carex humilis), muşcata dracului (Cephalaria uralensis), salvia (Salvia nutans). Un endemism strict local este lintea pratului (Astragalus peterfii). Are aproape 2 000 loc. Satele componente: Suatu (atestat în anul 1213), Aruncuta, Dâmburile.

Subang. Localitate în NV insulei Java (Indonezia), la NE de oraşul Bandung.

Subcarpaţi. Unitate de relief de altitudine mijlocie (în medie de 500 m), care se desfpşoară la exteriorul arcului carpatic, între văile Moldovei şi Motrului, şi în interiorul acestuia, în sectoarele Bistriţa-Homoroade, Hârtibaciu-Ocna Mureşului şi Turda-Beclean. În ansamblu au aspectul unei trepte de relief mai coborâte decât Carpaţii, care se interpune între aceştia şi Podişul Moldovei, Câmpia Română, Piemontul Getic şi, respectiv, Podişul Transilvaniei. Această importantă treaptă de relief, pe alocuri strâns lipită de Carpaţi, este de cele mai multe ori separată de aceştia printr-un uluc depresionar. Subcarpaţii sunt alcătuiţi dintr-o asociere de culmi deluroase (puţine culmi depăşesc altitudinea de 700 m), despărţite între ele prin văi, a căror adâncime oscilează între 200 şi 300 m, sau prin depresiuni. Culmile deluroase, văile şi depresiunile sunt sculptate în formaţii neogene cutate (cute simple, cute-solzi, cute diapire), în general moi (argile, nisipuri, marne, gresii, conglomerate), iar pe alocuri în cele ale flişului. Întreaga regiune subcarpatică este caracterizată printr-o mare mobilitate tectonică, pusă în evidenţă, în prezent, printr-o accentuată sensibilitate seismică. În funcţie de poziţia faţă de arcul carpatic şi, respectiv de particularităţile geomorfologice, se deosebesc: A) Subcarpaţii Orientali, care, după caracteristica peisajului geografic, se împart în sectoarele: a) Subcarpaţii Moldovei, cuprinşi între văile Moldova şi Trotuş, caracterizaţi prin existenţa unui singur uluc depresionar compartimentat de o serie de înşeuări largi în mai multe depresiuni (Neamţ, Cracău-Bistriţa, Tazlău-Caşin) mărginit la exterior de un şir de dealuri (Pleşul-911 m, Şerbeşti, Pietricica, Bacăului etc.) şi de cueste, care aparţin unor piemonturi (Boiştea-579 m, Corni-603 m, Mărgineni etc.); b) Subcarpaţii de la Curbură, cuprinşi între văile Trotuş şi Slănicul Buzăului, este cea mai sensibilă regiune seismică din ţară şi se caracterizează prin existenţa a două şiruri de depresiuni, unul submontan, de origine tectono-erozivă, modelat în formaţiuni miocene cutate (Crimineţ, Soveja, Vrancea, Neculele), şi altul intradeluros, de origine erozivă, modelat în formaţiuni pliocene monoclinale (Câmpuri, Vidra, Mera, Dumitreşti); între aceste două şiruri de depresiuni se află un şir de muscele înalte de 800-900 m (Răchitaşul Mare-927 m, Teiş, Răiuţ-967 m, Alunul, Gârbova, Gurbăneasa), care corespunde unor sinclinale miocene cu roci dure; în exteriorul depresiunilor intradeluroase se dezvoltă un şir de măguri şi dealuri sculptate în piemontul alcătuit din pietrişuri de Cândeşti, cu altitudini cuprinse între 600 şi 1 000 m (dealul Momâia, Măgura Odobeştilor, Deleanul, Gurguiata), pe pantele cărora au mare dezvoltare procesele de eroziune torenţială şi alunecările de teren; c) Subcarpaţii Prahovei, cuprinşi între văile Slănicul Buzăului şi Dâmboviţa, sunt caracterizaţi prin cea mai mare altitudine medie şi cea mai adâncă fragmentare din Subcarpaţi, prin prezenţa unor muncele alcătuite din fliş (Văleni şi Homorâciu), prin prezenţa cutelor diapire şi a formelor carstice legate de apariţia la zi a masivelor de sare, prin prezenţa celor mai mari vulcani noroioşi de ţară (Pâclele Mari şi Mici) şi prin alternarea unor depresiuni sinclinale (Slănic-Bezdead, Drajna-Chiojd, Cislău, Nişcov, Mislea-Măgurele, Pucioasa-Câmpina), cu culmi deluroase ce corespund unor anticlinale (Berca-Arbănaşi, Istriţa-754 m, Seciul-Hârsa etc.). B) Subcarpaţii Meridionali (sau Getici), în cadrul cărora se pot deosebi, după caracteristica peisajului geografic, sectoarele: a) Muscelele Getice, cuprinse între văile Dâmboviţa şi Cerna Olteţului, au altitudini între 600-1 000 m, despărţite de văi adânci, sculptate în formaţiuni miocene şi paleogene slab cutate; un şir de depresiuni, în cea mai mare parte sinclinale (Câmpulung, Nucşoara, Arefu, Sălătruc, Horezu), sunt dominate de muscele înalte şi de dealuri (Măţăul-1 018 m, apoi Burdimanul, Măgura Slătioarei-767 m etc.); la contactul cu Piemontul Getic apare un alt şir de depresiuni, de eroziune, dominate de cueste; b) Subcarpaţii Jiului, cuprinşi între văile Cerna Olteţului şi Motru, se caracterizează prin cea mai redusă altitudine din Subcarpaţi, prin prezenţa unor depresiuni largi cu corespund în general unor sinclinale cu depozite pliocene, dominate de culmi axate pe anticlinale miocene (Sporeşti, Brădăţel, Bran, Sârbeşti); se disting clar două şiruri de depresiuni: unul submontan (depresiunea subcarpatică olteană) şi altul intradeluros (Târgu Jiu şi Târgu Cărbuneşti). C) Subcarpaţii Interni sunt situaţi în interiorul arcului carpatic, în sectoarele: a) Bistriţa-Homoroade, cu culmi deluroase înalte (750-1 100 m), în structura cărora apar cute diapire în parte acoperite cu aglomerate vulcanice (dealurile Homat, Firtuş, Şiclod, Bichiş etc.), care domină o serie de depresiuni (Odorhei, Praid, Şieu-Bistriţa); b) Hârtibaciu-Ocna Mureşului, cu o fragmentare a reliefului accentuată; c) Turda-Beclean, unde nota caracteristică este dată de prezenţa depresiunilor formate pe brahianticlinale ("butoniere") şi de existenţa unor văi largi cu terase. Clima este temperată, cu ierni mai blânde şi veri mai răcoroase; precipitaţiile atmosferice ating 700-900 mm anual. În V Subcarpaţilor Meridionali se simt slabe influenţe mediteraneene. Reţeaua hidrografică este deasă. Principalele râuri: Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuşul, Buzăul, Ialomiţa şi Argeşul (cu afluenţii lor), Oltul şi Jiul (cu afluenţii lor), toate travesând Subcarpaţii. Predomină pădurile de fag în amestec cu gorunul, care spre poale trec în păduri de stejar.

Subcetate. Comună în jud. Harghita, în N depresiunii Giurgeu, la poalele NE ale munţilor Gurghiu, pe râul Mureş, cu aproape 2 050 loc. Satul principal are o moară de apă din 1837 şi are şi un muzeu etnografic. Satele componente: Subcetate (atestat în 1750), Călnaci, Duda, Filpea.

Suben. (şuben). Localitate în Austria, pe râul Inn, la V de oraşul Linz.

Subiaco. Localitate în partea central-vestică a peninsulei Italia, la E de oraşul Roma.

Sublima Poartă. Denumirea pentru Poarta Otomană.

Submarini Imperiali, Munţii. Dorsală oceanică în Oceanul Pacific, la SE de peninsula Kamceatka.

Subotica. (subotiţa). Oraş în Serbia, în regiunea autonomă Vojvodina, aproape de graniţa cu Ungaria. Are aproximativ 100 000 loc. Are o termocentrală şi este centru industrial dar şi agricol. A fost atestat în 1391. Între anii 1941-1945 a aparţinut Ungariei.

Sucean. Localitate în extremitatea SE a Siberiei (Rusia), aflată la ENE de oraşul Vladivostok. Este centru minier (huilă).

Suceava. 1. Podişul Sucevei. Complex deluros în NV podişului Moldovei. Se află între graniţa cu Ucraina (la N), Câmpia Moldovei (la E, pe care o domină cu un abrupt de circa 300 m), Podişul Central Moldovenesc (la S), Subcarpaţii Moldovei (la SV) şi Obcina Mare (la NV). Este alcătuit din gresii oolitice, marne, conglomerate calcaroase, calcare oolitice, lehmuri şi pietrişuri sarmaţiene. Altitudinile oscilează între 200-600 m, văi largi, cu aspect de culoar (Siretului şi Sucevei), depresiuni intracolinare (Rădăuţi, Liteni), şei largi (Dersca-260 m, Lozna-300 m, Bucecea-264 m, Vorona-260 m, Ruginoasa-290 m, Heleşteni-290 m, Strunga-280 m etc). În acest podiş se găsesc cele mai mari înălţimi din Podişul Moldovei: Ibăneşti-339 m, Lozna-360 m, Bour-472 m, Cerviceşti-356 m, Corni-367 m, Dealu Mare-587 m (în dealul Tudora), Holm-500 m, Ruginoasa-373 m etc. Altitudinea medie este de 400 m iar cea maximă de 692 m în dealul Ciungi. Prezenţa rocilor mai dure (gresiile oolitice) şi structura monoclinală a acestora (dispunerea rocilor în strate groase, cu înclinare uşoară către SE) au determinat dezvoltarea unor platouri structurale largi (Sângeap, Laiu etc.), precum şi a unor fronturi de cueste întinse pe care se produc alunecări de teren profunde, de mari dimensiuni. Majoritatea culmilor deluroase sunt acoperite cu păduri de stejar, gorun şi fag. Podişul Sucevei se împarte în: Podişul Dragomirnei (la N de valea Sucevei), pod. Fălticenilor (la S de valea Sucevei), ambele la V de Siret, şi culmea Siretului (la E de valea Siretului). 2. Municipiu situat în jud. Suceava, reşedinţa judeţului omonim. Are circa 107 000 loc. Afost capitala Moldovei pe timpul lui Ştefan cel Mare. Este renumit prin cetatea sa. Are în subordine comunele: Ipoteşti (v.), Mitocu Dragomirnei (v.), Şcheia (v.). 3. Afluent de dreapta al Siretului (173 km). Izvorăşte din Obcinele Bucovinei (N obcinei Mestecăniş), de sub vf. Lucina, de la altitudinea de 1 250 m şi drenează partea de N a Podişului Sucevei. Apele râului trec prin municipiul Suceava. Afluenţii principali: Brodina, Putna, Pozen, Suceviţa, Soloneţ, Rud, Horaiţ, Hătnuţa. 4. Judeţ în NE ţării, cu reşedinţa la Suceava. Are suprafaţa de 8 553 kmp, peste 705 000 loc.

Suceveni. Comună în jud. Galaţi, în E podişului Covurlui, pe Prut, cu peste 2 100 loc. Aici se practică viticultura. Este ocrotit lacul Pochina (75 ha). Pe teritoriul satului principal au fost descoperite vestigiile unei aşezări neoltice. Până în 1968 s-a numit Tudor Vladimirescu. Satele componente: Suceveni, Rogojeni.

Suceviţa. 1. Comună în jud. Suceava, la baza E a Obcinei Mari, cu circa 2 700 loc. Se exploatează lemnul. Satele componente sunt: Suceviţa, Voievodeasa. 2. Mănăstire din satul Suceviţa (1), construită în 1585 de către Ieremia Gheorghe şi Simion Movilă. Biserica mănăstirii (din 1581) se află în evidenţa U.N.E.S.C.O. ca monument de arhitectură medievală.

Sucha. (sucia). Localitate în S Poloniei, pe râul Skawa, la SV de oraşul Katowice.

Suchá Hora. (sucia hora). ). Localitate în S Poloniei, la graniţa cu Slovacia, la NV de oraşul Zakopane.

Suchań. (sucian). Localitate în NV Poloniei, pe râul Ina, la SE de oraşul Szczecin.

Suchaň. (suciani). Localitate în S Slovaciei, la SE de oraşul Krupina.

Sucha Woda. (sucia voda). Râu în S Poloniei, afluent al râului Dunajec. Îşi are izvorul din Munţii Tatra (Carpaţi).

Suchdol. (suci dol). Localitate în S Cehiei, la ESE de oraşul České Budějovice.

Suché Brezovo. (suce brezovo). Localitate în S Slovaciei, la V de oraşul Lučenec şi la E de oraşul Krupina.

Suchedniów. (sucedniof). Localitate în ESE Poloniei, la NE de oraşul Kielce.

Suchil. (sucil). Localitate în Mexic, la SE de oraşul Durango.

Suchow. (suciou). v. Xuzhou.

Suchorze. (suciorze). Localitate aflată în NNV Poloniei, la SSE de oraşul Słupsk.

Suchowola. (suciovola). Localitate în E Poloniei, pe râul Tysmienica (afluent al râului Wieprz), la SE de oraşul Siedlce.

Süchteln. (ziucteln). Cartier al oraşului Berlin (Germania).

Suchý Hrádok. (sucii hradoc). Vârf (1 203 m) în masivul Tatra (Slovacia).

Sucidava. Aşezare dacă, apoi romană (cu un castru), pe malul stâng al Dunării, la V de Olt, pe locul actual al satului Celei (aproape de Corabia).

Suciu de Sus. Comună în jud. Maramureş, în E depresiunii Lăpuş, la poalele culmii Breaza, pe râul Suciu. Are peste 2 900 loc. Se practică pomicultura. În satul principal au fost descoperite urme din epocile bronzului şi fierului. Satul Larga are o biserică de lemn din 1771. Satele sale componente: Suciu de Sus (reşedinţa), atestat în anul 1325, Groşii Ţibleşului, Larga, Suciu de Jos.

Suckling. Vârf (3 676 m) situat în SE statului Papua-Noua Guinee, la SE de oraşul Port Moresby.

Sucre. (sucrî). 1. Oraş în S Boliviei, la ESE de lacul Poopó. 2. Stat al Venezuelei, situat în NE ţării, cu centrul la Cumaná.

Sucseng. (suceng). Localitate în E Chinei, la SV de oraşul Hofej.

Suçuapara. (susuapara). Localitate situată în Brazilia, la SE de oraşul Goiânia.

Sucuaro. Localitate în E Columbiei, pe râul Vichada, la E de localitatea Barabaca.

Sućuarac. (suciuarac). Localitate în V Croaţiei, pe ţărmul Mării Adriatice, la NV de oraşul Split.

Sućuraj. (suciurai). Localitate în E insulei Hvar (Croaţia).

Sucuriú. Râu în Brazilia, afluent al fluviului Paraná.

Sucy-en-Brie. (susii ăn brii). Cartier al Parisului (Franţa).

Sud, Capul. Cap în S insulei Tasmania (Australia).

Sudan, Republica (Al-Jumhuriyat as-Sudan). 1. Stat în Africa de NE, cu ieşire la Marea Roşie. Are suprafaţa de 2 503 890 kmp, peste 40 milioane loc., capitalele la Al-Khartum (Khartoum)-executivă şi Umm Durman (Omdurman)-legislativă. 2. Regiune geografică în Africa, la S şi SE de Sahara, ce se întinde pe 6 436 km lungime pe direcţia V-E, de la Atlantic la podişul Abisiniei (Etiopiei), iar în S pe 1 000 km până în bazinul fluviului Congo. Are suprafaţa de 5 200 000 kmp. Relieful este de câmpii şi depresiuni care alternează cu podişuri vechi şi masive muntoase. Clima este tropicală iar în S ecuatorial-musonică. În N, sahelul are vegetaţie de semideşert şi savană deşertică, dar vegetaţia caracteristică este savana. Denumirea vine din arabă: Bilad as-Sudan („pământul oamenilor arabi”).

Sud Atlantică, Dorsala. Dorsală medio-oceanică aflată în S Oceanului Atlantic, în centru. Pe această dorsală se găsesc insule precum Ascension, Tristan da Cunha.

Sudbury. (sadbarii). 1. Localitate în Anglia (Marea Britanie), lângă oraşul Birmingham. 2. Localitate în SE Angliei (Marea Britanie), la SV de oraşul Ipswich. 3. Cartier al Londrei (Anglia-Marea Britanie). 4. Oraş în S Canadei (Ontario), la N de lacul Huron.

Suddie. (sadii). Localitate în N Guyanei, pe ţărmul Oceanului Atlantic, la V de oraşul Georgetown.

Sude. (zude). Râu în N Germaniei, afluent al fluviului Elba.

Suderbruch. (zuderbruc). Centru minier (petrol) situat în N Germaniei, la N de oraşul Empelde.

Suderlügum. (zuderliugum). Localitate în NV Germaniei, în peninsula Iutlanda, la graniţa cu Danemarca.

Sudeţi (Sudety), Munţii. Lanţ muntos în Europa Centrală, în NNE Cehiei şi SV Poloniei, de 300 km lungime şi 32-48 km lăţime, între valea Elbei şi Porţile Moravei. Are altitudinea maximă de 1 602 m (vf. Sněžka din masivul Krkonoše). Cuprinde masivele Lužicke Hory, Jizerské Hory, Krknoše, Bobrawa-Kaczawa, Góry Stołowe, Orličké Hory, Králický-Sněžnik, Rychleské Hory, Gory Sowie, Jesenšky Hory şi Moravské Pohoři, alcătuit din granite, gnaisuri şi roci sedimentare paleozoice. Au păduri de foioase şi de conifere. Deţin zăcăminte de cărbuni. De aici izvorăsc Oderul, Elba şi unii afluenţi ai Dunării.

Sudiţi. Comună în jud. Ialomiţa, în E Bărăganului, pe râul Ialomiţa, cu peste 2 300 loc. Satul principal are o biserică din 1856. Satele componente: Sudiţi, Gura Văii.

Südkirchen. (ziud chirchen). Localitate în Germania, la NE de oraşul Dortmund.

Sudovec. (sudoveţ). Localitate în Croaţia, la SSE de oraşul Varaždin.

Sudr. (sudrî). Localitate în V peninsulei Sinai (Egipt), la SE de oraşul Suez. Este centru de extracţie a petrolului.

Sud-Vest, Capul. Cap în SV insulei Stewart (Noua Zeelandă).

Sueca. Oraş în E Spaniei, pe ţărmul Mării Mediterane, la S de oraşul Valencia.

Suedia, Regatul Suediei (Konungariket Sverige). Stat în N Europei, în Peninsula Scandinavia, cu ieşire la Marea Baltică. Are suprafaţa de 449 964 kmp, 9,1 milioane loc., capitala la Stockholm.

Suez. 1. Istm în NV peninsulei Sinai, în NE Egiptului, mărginit de Marea Mediterană la N şi golful Suez la S, care face legătura între continentele Africa (la V) şi Asia (la E). Are 116 km lăţime. Este o formaţiune de uscat de vârstă geologică recentă. În Terţiar, în această zonă a avut loc o ruptură a scoarţei terestre, formându-se Marea Roşie şi Golful Aqaba, iar în Cuaternar, oscilaţiile nivelului Oceanului Planetar au determinat exondarea istmului, care este alcătuit din roci sedimentare, nisipuri şi aluviuni. Acest istm este traversat de canalul Suez. 2. Golf în NV Mării Roşii, mărginit de peninsula Sinai (la E) şi ţărmul NE al Africii, legat de Marea Mediterană prin intermediul canalului Suez. Are 302 km lungime, 23-30 km lăţime. Aici se exploatează petrolul. 3. Canalul (Qanat as-Suways). Canal antropic ce traversează istmul Suez pe direcţia N-Se, făcând legătura dintre Marea Mediterană (Port Said) şi Golful Suez (As-Suways). Are 163 km lungime (cel mai lung canal antropic din lume), 70-125 m lăţime, 12 m adâncimea minimă şi 19,5 m cea maximă). A fost construită de Ferdinand de Lesseps (între anii 1859-1869). Aparţine Egiptului. 4. (As-Suways). (as sueis). Oraş în NE Egiptului situat la capătul de S al canalului Suez, la 130 km E de Cairo. Are circa 420 000 loc. Este port de tranzit, centru comercial şi industrial. A fost întemeiat în sec. al XV-lea.

Sufeina. Localitate în V Arabiei Saudite, la E de oraşul Mastura de pe coasta Mării Roşii.

Suffolk. (safălc). 1. East Suffolk. Regiune administrativă în SE Angliei (Marea Britanie), cu centrul la Ipswich. 2. West Suffolk. Regiune administrativă în SE Angliei (Marea Britanie), cu centrul la Bury St. Edmunds. 3. Localitate în S.U.A. (Virginia), la SV de oraşul Norfolk.

Sufian. Localitate în NV Iranului, la NV de oraşul Tabriz şi la NE de lacul Urmia.

Sugarloaf. (şugherloaf). Cap situat în SE australiei, la NE de oraşul Newcastle.

Sugat. Pas în V Chinei, spre oraşul Jarkand.

Sugden Gompa. Localitate în China, pe râul Zajal Cshu, la V de oraşul Jencsing.

Sugi. Insulă indoneziană situată în cadrul insulelor Riau.

Sugnou. Localitate în Tadjikistan, la graniţa cu Afganistan, la e de oraşul Nurek.

Sugny. (suni). Localitate în SE Belgiei, la graniţa cu Franţa (la E de oraşul Charleville Méziéres).

Sugorovo. Centru minier (petrol) în Rusia europeană, la N de oraşul Buguruszlan.

Suha. Râu în Moldova, afluent al râului Moldoviţa, în Carpaţii Orientali. Îşi are izvorul din munţii Stânişoarei.

Suhaia. 1. Comună în jud. Teleorman, în Se Câmpiei Boian, pe Dunăre şi pe râul Călmăţui. Are peste 2 800 loc. Aici se practică pomicultura şi viticultura, respectiv piscicultura. Satele componente: Suhaia, Fântânele. 2. Liman fluviatil în Lunca Dunării (10,94 kmp, volum 18 milioane mc, 5 km lungime şi 2 km lăţime maximă), situat în apropiere de Zimnicea. Are adâncimea maximă de 1,30 m (la ape normale de vară). În acest lac se varsă Călmăţuiul. Are importanţă piscicolă.

Suha Mare. Râu în Moldova, afluent al râului râului Moldova la Mălint. Izvorăşte în munţii Stânişoarei.

Suharău. Comună în jud. Botoşani, în N Câmpiei Jijiei, pe râul Başeu, la graniţa cu Ucraina. Are aproape 5 400 loc. Aici se află un parc dendrologic. În Oroftiana se află o cetate de pământ (sec. VIII-X) şi biserici din 1797-1803, 1848. Satul principal are o biserică de lemn (1792) dar Lişna are o biserică de zid (1814). Pe teritoriul comunei se găseşte pădurea Stuhoasa, cu fagi seculari, declarată rezervaţie forestieră. Satele componente: Suharău, Izvoare, Lişna, Oroftiana, Plevna, Smârdan.

Suhard. 1. Munţii. Masiv muntos în N Carpaţilor Orientali, alcătuit din şisturi cristaline şi dolomit, situat între râurile Bistriţa Aurie (la N şi E), Dorna (la S), Coşna (la V) şi pasul Rodna, respectiv izvorul Someşul Mare (la NV). Are aspectul unei culmi prelungi, cu direcţa NV-SE, cu o creastă principală care coboară altimetric de la 1 932 m în NV (vf. Omu) la 1 639 m în SE (vf. Ouşoru) şi care domină spre S depresiunea Dornelor cu un abrupt de 500-600 m. Este acoperit cu păduri de molid iar la peste 1 500 m pajişti naturale folosite pentru păşunat. 2. Masiv muntos în SE munţilor Giurgeu (Carpaţii Orientali), alcătuit din calcare tithonice, care domină spre S valea superioară a Bicazului, pasul Bicaz şi Lacu Roşu. Are altitudinea maximă de 1 589 m. La poalele masivului se află lacul de baraj natural Lacu Roşu. Turismul este important (pârtie de schi de 2 400 m lungime şi 600 m diferenţă de nivel).

Suhbaatar. Localitate în N Mongoliei, la graniţa cu Rusia siberiană, la N de oraşul Darhan, pe râul Selenga.

Suheli Par. (suhelii par). Insulă situată în arhipelagul Laccadive (India) din Oceanului Indian.

Suhi vrh. (suhii vihorlat). Vârf (1 313 m) în muntele Hrušica dinb Slovenia.

Suhl. (zul). Oraş în partea central-estică a Germaniei (Thuringia), la poalele munţilor Thuringer Wald, pe râul Lauter, la SV de oraşul Erfurt. Are circa 45 000 loc. Este centru minier (cărbune, fier) şi industrial siderurgic. A fost menţionat documentar în anul 1239 şi a devenit oraş în 1527.

Suho. Râu în ENE Chinei, afluent al râului Hszinjiho.

Suhona. Râu în N Rusiei europene, afluent al râului Dvina de Nord. Traversează oraşele Totma şi Veliki Ustiug.

Suhopolje. (suhopolie). Localitate aşezată în Croaţia, la graniţa cu Ungaria, la SE de oraşul Virovitica.

Suhopoljska Borova. (suhopoli sca borova). Localitate în Croaţia, la SE de oraşul Virovitica.

Suhovei. Vânt cald şi uscat care bate în special vara în S părţii europene a Rusiei şi în Kazahstan.

Suhr. (zur). 1. Râu în N Elveţiei, afluent al râului Aare aval de oraşul Aarau. 2. Localitate în N Elveţiei, la SE de oraşul Aarau.

Suhumi (Sukhumi). (suhumii, sucumii). Oraş în NV Georgiei, capitala Republicii Autonome Abhazia, pe ţărmul E al Mării Negre. Are circa 115 000 loc. Este staţiune balneoclimaterică. A fost întemeiat de greci cu numele de Dioscurias. Romanii îi spuneau Sebastopolis. Georgienii i-au spus Thum.

Suhurlui. Râu în Podişul Covurlui (Podişul Moldovei), afluent al râului Prut.

Sui. Localitate în ESE Pakistanului, la NNE de oraşul Sukhur. Este centru de extracţie a gazelor naturale.

Suifenhe. Oraş în NE Chinei, la graniţa cu Rusia siberiană, la SE de oraşele Harbin şi Mudanjiang.

Suihua. Oraş în NE Chinei, la N de oraşul Harbin.

Suikerbosrand. (saicher bosrend). Râu în Republica Africa de Sud, afluent al fluviului Vaal.

Suindara. Deal lângă oraşul São Paulo (Brasilia).

Suipacha. (suii pacia). Localitate aşezată în E Argentinei, poziţionată la SV de oraşul Mercedes.

Suippes. (suiip). Localitate în NNE Franţei, la SE de oraşul St. Quentin.

Suir. (saier). Râu în SE Irlandei, cu vărsare în canalul Sf. Gheorghe (Oceanul Atlantic) printr-un scurt estuar. Traversează oraşul Waterford.

Suisse, Confédération. (suis confedera sion). v. Elveţia.

Suita. Oraş în insula Honshu (Japonia), la N de oraşul Osaka.

Suja. (suia). Localitate în Rusia europeană, la SE de oraşul Ivanovo.

Sujan. (sugian). Localitate în ESE Chinei, la V de oraşul Hangcsou.

Sujang. (sugiang). Localitate situată în ENE Chinei, pe râul Haszinjiho, la E de oraşul Hszucsou.

Sujangarh. (sugiangarh). Oraş aşezat în VNV Indiei, la NV de oraşul Jaipur.

Sujcseng. (sugi ceng). Localitate în S Chinei, la V de oraşul Kujjang.

Sujcsüan. (sugi ciuan). Localitate în NE Chinei, pe râul Talingho, la VNV de oraşul Csincsou.

Sujcsung. (sugi ciung). Oraş în NE Chinei, pe ţărmul V al golfului Liaotung, la SV de oraşul Hulitao.

Šujica. (şuiiţa). Localitate în V Bosnia-Herţegovinei, la E de oraşul Livno.

Sujning. (sugi ning). Localitate în ENE Chinei, la SE de oraşul Hszucsou.

Sujtö. (sugi teo). Localitate în NNE Chinei, aşezată pe fluviul Haunghe, la NV de oraşul Lojang.

Sukabumi. (sucabumii). Oraş situat în VSV insulei Java (Indonezia), la V de oraşul Bandung.

Sukadana. 1. Oraş în NE insulei Sumatra (Indonezia), la ESE de oraşul Kotabumi. 2. Localitate situată în V insulei Kalimantan (Indonezia), în dreptul insulei Maya.

Sukarno. v. Jaya.

Sukarnopura. v. Jayapura.

Sukeva. Localitate în centrul Finlandei, la N de oraşul Sonkajärvi.

Sukhne. Localitate în Siria, la SV de oraşul Deir ez-Zor.

Sukhotai. Regat medieval (1257-1438) în Asia de SE, ce cuprindea V Thailandei actuale şi S Myanmar-ului.

Sukhumi. v. Suhumi.

Sukkertoppen. Localitate poziţionată în SV Groenlandei, pe ţărmul Strâmtorii Davis.

Sukkur. (sucur). Oraş în ESE Pakistanului, pe fluviul Indus, cu circa 340 000 loc. Este centru industrial. Aici se află un baraj (1,6 km lungime şi 58 m înălţime) cu un lac de acumulare pentru irigaţii şi alimentare cu apă (2 400 000 ha).

Sukoró. (şucoro). Localitate aşezată în Ungaria (Fejér), la N de lacul Velence, la NE de oraşul Székesfehérvár.

Sükösd. (şiucheoşd). Localitate în Ungaria (Bács-Kiskun), pe canalul Duna-völgyi-főcsatorna, la NNE de oraşul Baja.

Sukthi. (suctii). Localitate în V Albaniei, la NV de oraşul Tirana, pe râul Erzeni.

Sukumo. Port pescăresc situat în S insulei Shikoku (Japonia).

Sula, Insulele. Insule indoneziene situate la E de insula Celebes (Sulawesi) şi la V de insula Noua Guinee.

Šula. (şula). Localitate în S Slovaciei, la E de oraşul Krupina.

Sulaiman (Suleiman, Szulejman). (suleiman). Sistem muntos situat în centrul Pakistanului, la V de Industrial, orientat N-S, format din roci sedimentare. Are 600 km lungime, 300 km lăţime şi altitudinea maximă de 3 441 m (vf. Takht-i-Sulaiman = „tronul lui Sulaiman”). Acest vârf a fost inclus în Patrimoniul natural universal. Zona este seismică. Versanţii vestici au o climă mai secetoasă şi sunt acoperiţi cu vegetaţie de stepă şi de semideşert, iar cei de E sunt mai umezi şi ca atare sunt acoperiţi cu vegetaţie de savană şi păduri rare de stejar.

Sulaimaniya. (sulaimannii ia). Oraş în NE Irakului, la E de oraşul Kirkuk.

Sulaimiya. (sulaimii ia). Localitate în Arabia Saudită, la SE de capitala regatului, Riyadh.

Sulaiyil. (sulaiiil). Localitate în SV Arabiei Saudite, pe uedul Wadi ad Dawasir, la E de localitatea Tamra.

Sulak. Râu în Gruzia şi Rusia, cu vărsare în Marea Caspică la N de oraşul Mahacikala.

Sulan. Localitate în NE Chinei, la SSE de oraşul Harbin.

Sulanheer. (sulanher). Localitate aflată în SE Mongoliei, la graniţa cu China, la SSV de oraşul Sainsand.

Sulawesi (Celebes). (sulauesii, selebes). 1. Insulă indoneziană sub forma literei K situată în Arhipelagul Malaez (Sondele Mari), la E de insula Borneo de care este separată prin strâmtoarea Makassar, fiind scăldată de apele Mării Sulawesi la N, Marea Molucelor la E, Marea Banda la SE şi Marea Flores la S. Are suprafaţa de 188 500 kmp. Oraşul principal este Ujung Pandang (fost Makassar). Relieful este muntos, cu vulcani activi, cu altitudinea maximă de 3 455 m (vf. Rantekombola). Clima este ecuatorială, cu precipitaţii abundente (peste 4 000 mm/an) şi care determină păduri ecuatoriale. Din 1950 aparţine Indoneziei. 2. Marea. Mare în Oceanul Pacific, între insulele Kalimantan (Borneo), Sulawesi şi arhipelagul Filipine. Are suprafaţa de 435 000 kmp, ad, maximă 8 547 m. Are numeroase insule.

Sule. 1. (sale). Banc de nisip situat în N arhipelagului Marea Britanie, la V de insula Pomona (insulele Orkney). 2. (sule). Localitate în NV insulei Noua Britanie (insulele Bismarck din Papua-Noua Guinee).

Sulechów. (sulecof). Localitate aşezată în V Poloniei, pe fluviul Odera (Oder), la NE de oraşul Zletona Góra.

Sulęcin. (sulieţin). Localitate în V Poloniei, la V de oraşul Poznan.

Sulęczyno. (sulieţino). Localitate în NNV Poloniei, la SV de oraşul Gdansk.

Sulehe. Râu endoreic situat în N Chinei, cu vărsare în lacul Lobnor.

Suleiman, Munţii. v. Sulaiman (Suleiman).

Sulejów. (suleiof). Localitate în Polonia, la SE de oraşul Piotrków Trybunalski.

Sulejmanie. (sulegi manie). Localitate în Iran, la E de oraşul Teheran.

Sülfeld. (ziulfeld). Localitate aflată în NNV Germaniei, la NE de oraşul Hamburg.

Sulgen. (ziulghen). Localitate poziţionată în NE Elveţiei, la SV de lacul Boden şi la NV de oraşul St. Gallen.

Sulima. Localitate în SV statului Sierra Leone, pe ţărmul Oceanului Atlantic.

Sulina. 1. Oraş în jud. Tulcea, în E Deltei Dunării, situat pe ţărmul Mării Negre, la altitudinea de 3,5 m (este oraşul situat la cea mai joasă altitudine din ţară). Se află la vărsarea braţului Sulina în mare. Este cel mai estic punct al ţării (29^o41’24’’ long. E). Are circa 4 600 loc. Este port fluvio-maritim. are un far de 59 m înălţime. Este un oraş vechi, din 1318. Este centru turistic. Nu are localităţi şi sate componente. 2. Braţ al Dunării (71 km, 250 m lăţimea maximă şi 18 m adâncimea maximă) în Delta Dunării, care la al doilea ceatal se desparte din braţul Tulcea şi se varsă în mare aval de Sulina. S-au efectuat lucrări de rectificare între 1868-1902, cursul fiind scurtat la 71 km de la 83,8 km. Se efectuează lucrări de dragare pentru menţinerea unei adâncimi optime de navigaţie pentru nave marine de mare tonaj. Prin Sulina se scurg 16,9% din apele Dunării, cu un debit de 700 mc/s. Este cel mai circulat braţ al Dunării. Se mai numeşte şi canalul Sulina.

Sulingen. (zulinghen). Localitate în NV Germaniei, la SV de oraşul Bremen.

Sulisker. (salischer). Insulă britanică aflată în Oceanul Atlantic, la N de insula Lewis.

Suliţa. Comună în jud. Botoşani, în S Câmpiei Jijiei, cu peste 3 200 loc. Este centru de ceramică roşie. Aici se află mănăstirea Cozancea (de călugări) cu o biserică, din 1684. Satul principal are o biserică din 1820. Aici se află şi lacul Drăcşani (Dracşani) cu suprafaţa de 440 ha. Are un popas turistic. Satele componente sunt: Suliţa, Blândeşti, Cerchejeni, Cheliş, Dracşani, Şoldăneşti.

Sulitjelma, Munţii. (sulitielma). 1. Munţi (1 914 m) în NE Norvegiei şi NV Suediei. 2. Localitate în NE Norvegiei, în munţii cu acelaşi nume, la E de oraşul Bodø, la graniţa cu Suedia.

Suliukta. Localitate în Tadjikistan, centru de extracţie a gazelor naturale.

Sullana. (suliana). Oraş în NV statului Peru, la N de oraşul Píura, la graniţa cu Ecuadorul.

Sullivan. (saliven). 1. Localitate în S.U.A. (Illinois), pe râul Kaskaskia, la E de oraşul Springfield. 2. Localitate aşezată în S.U.A. (Indiana), la SSV de oraşul Terre Haute. 3. Localitate în S.U.A. (Missouri), la SV de oraşul St. Louis.

Sullivan’s Creek. (salivens cric). Râu situat în Australia, ce traversează capitala federală Canberra. Constituie afluent al râului Jerrabomberra.

Sully-sur-Loire. (sulii siur loar). Localitate în Franţa, pe fluviul Loara, la SE de oraşul Orléans.

Sulm. (zulm). Râu în SE Austriei, afluent al râului Mur (Mura).

Sulmierzyce. (sulmierziţe). 1. Localitate în Polonia, poziţionată la SV de oraşul Ostrów Wielkopolski. 2. Localitate în Polonia, la SV de oraşul Łodź.

Sulmona. Oraş în partea central-estică a Italiei peninsulare, la SV de oraşul Pescara.

Süloglu. (siuloglu). Localitate în NV Turciei europene, la ENE de oraşul Edirne.

Sulów. (sulof). Localitate în VSV Poloniei, aşezată pe râul Barycz, la N de oraşul Wrocław.

Sulphur. (salfar). 1. Localitate în V S.U.A. (Nevada), aşezată la NE de oraşul Reno. 2. Localitate în S.U.A. (Oklahoma), pe râul Wastrita, la SE de oraşul Oklahoma City.

Sultanabad. v. Arak.

Sultan. Munte în Turcia asiatică, la NE de lacurile Hoyran şi Beyşehir şi la SV de lacul Akşehir.

Sultan Alonto. v. Lanao.

Sultaniçe. (sultanice). Localitate situată în S Turciei europene, pe coasta Mării Egee.

Sultaniyeh. (sultanii ieh). Localitate în NV Iranului, la SE de oraşul Zendjan.

Sultanpur. Oraş situat în N Indiei, pe râul Gomati, la ESE de oraşul Kanpur.

Sultanu. Masiv (849 m) deluros situat în Subcarpaţii Prahovei, fiind vârful maxim al acestora.

Sulu. 1. Mare a Oceanului Pacific, cuprinsă între insulele Palawan (la NV), Mondoro (la N), Panay şi Negros (la NE), Mindanao (la E), arhipelagul Sulu (la SE) şi insula Borneo (la SV). Are suprafaţa de 348 000 kmp, adâncimea maximă 5 575 m. În S deţine numeroase insule coraligene. 2. Arhipelag filipinez alcătuit din circa 500 de insule vulcanice şi coraligene, situat în SV arhipelagului Filipine. Are circa 2 700 kmp. Cuprinde două insule mari (Basilan şi Jolo) şi respectiv cinci grupuri insulare: Samales, Pangutaran, Tapul, Tawitawi şi Sibutu. Relieful este muntos, de origine vulcanică. Altitudinea maximă urcă la 1 010 m. Din 1940 aparţine Filipinelor. 3. Localitate în ENE Chinei, la E de oraşul Sicsiacsuang.

Sulurpet. Localitate în SE Indiei, pe Coasta Coromandel, la NNV de oraşul Madras.

Sulz. (zulţ). 1. Localitate în SV Germaniei, pe râul Neckar, la SV de oraşul Stuttgart. 2. Localitate în S Germaniei, la SV de lacul Würm. 3. Localitate aşezată în N Elveţiei, în apropierea oraşului Zürich.

Sülz. (ziulţ). Cartier al oraşului Köln din Germania.

Sulzau. (zulţau). Centru industrial siderurgic în Austria, la SSE de oraşul Salzburg.

Sulzbach. (zulţbac). Localitate aşezată în SV Germaniei, la NE de oraşul Stuttgart.

Sulzbach-Rosenberg. (zulţbac rozenberg). Localitate în ESE Germaniei, la NE de oraşul Nürnberg. Este centru siderurgic.

Sulzberg. (zulţberg). 1. Localitate în NV Austriei, la graniţa cu Germania, la E de lacul Boden. 2. Localitate în S Germaniei, pe râul Iller, aşezată la SSE de oraşul Kempten.

Sulzberger. (zulţbergher). Golf al Mării Ross (Oceanul Pacific), la V de peninsula Edward VII.

Sulzburg. (zulţburg). Localitate situată în SV Germaniei, la NE de oraşul Lörrach.

Sulz im Burgerland. (zulţ im burgherland). Localitate în SE Austriei, pe râul Strem, la E de oraşul Kukmirn.

Sulzotaj. (sulzotaiţ). Localitate în Albania, pe râul Shkumbini, aflată pe coasta Mării Adriatice, la SSE de oraşul Durrësi.

Šumadija. (şumadii ia). Regiune naturală în Serbia, la N de râul Morava de Vest şi la V de râul Morava.

Sumatera (Sumatra). Insulă indoneziană în în Arhipelagul Malaez (Sondele Mari), la SV de peninsula Malacca de care este despărţită prin strâmtoarea Malacca. Are suprafaţa de 473 600 kmp. Are 1 750 km (NV-SE) şi 400 km lăţime maximă. Este „traversată” de Ecuator. În partea E are o câmpie iar în V munţii Barisan cu vulcani activi. Altitudinea maximă este de 3 801 m (vf. Vulcanic Kerintji). Se găsesc lacuri vulcanice (Toba fiind cel mai mare-1 300 kmp). Clima ecuatorială determină vegetaţia tropicală. Oraşele principale sunt: Medan, Padang, PalembangJambi, Pekanbaru. Din anul 1950 aparţine Indoneziei.

Sumatra. v. Sumatera.