Secolele XI-XIV

Letopiseţul Ţării Moldovei pînă la Aron Vodă, ed. a 3-a C. C. Giurescu, Craiova
(1943), p. 15), ceea ce ridică problema dacă în varianta originală a cronicii exista
cu adevărat o astfel de precizare.

136 Voyages et ambassades de Messire Guillebert de Lannoy, extrase, în ZOO,

III, 1853, p. 438; Călători, I, p. 50.

¹³⁷ Gr. Goilov, Armenii ca întemeietori de oraşe în partea de răsărit a Eu­
ropei, în RIAF, X, 1909, 2, p. 233 şi urm.; V. Mestugean, Istoria armenilor, II, Bucu­
reşti 1926, p. 44 şi urm.; H. Dj. Siruni, Cronica armenilor din Ţările Române, I
(sec. X—XIII), în Ani, I, 1935, I, p. 68—73.

¹³⁸ Gr. Avakian, Trei monede ale regilor armeni găsite la Cetatea Albă, în Bu­
letinul Societăţii Numismatice Române, XIX, 1924, 49—50, p. 10—14.

139 n iorga, Armenii şi românii: o paralelă istorică, în AARMSI, s. II, XXXVI,

1913—1914, p. 14 şi urm.; Gr. M. Avakian, Vechimea aşezărilor armeneşti în Româ­
nia. Rectificări şi adăogiri: Cetatea Albă, în Ani, I, 1936, III, p. 76—80; Giurescu,
Tîrguri, p. 88—90; H. Dj. Siruni, Armenii în România, în Arhiva românească, V,
1940, p. 158—161.

i« l polevoi, A. Toramanian, ÂpMHHCKaa zowiapHax Macmepcxaa npymo-Unec-mpoebn e XIV e., în HcmopuKO-cptuiOAOzmecKuă xypuaA AH Apmhhckou CCP, 1971, 2, p. 287—291.

¹⁴¹ Ibidem, p. 290; L. L. Polevoi, FopodcKoe zowiapcmeo ..., passim.

¹⁴² Pachymeres, I, 1835, p. 345; II, p. 307; Nicephori Gregorae Byzantina his-
toria, ed. L. Schopen, I, Bonn, 1829, p. 204; Tiesenhausen, I, p. 116 (Baibars), 160
(an-Nuwairi), 383 (Ibn Chaldun).

143 Theodori episcopi Alaniae Sermo epistolaris ad Constantinopolim in&ran-

tesque in ea episcopos, în PG, CXL, 1887, col. 391—392.

¹⁴⁴ Plano Carpini, p. 89: Alani sive Assi; C. de Bridia Monachi, Hystoria Tar-
tarorum, ed. A. Onnerfors, Berlin, 1967, p. 23: Alani qui dicunt se Azzos; Rubruc,
p. 191: Alani qui ibi dicuntur Aas; ibidem, p. 199: Alani sive Aas.

¹⁴⁵ Hcmopi.H .uoHZO.ioah no apMHHCKiun ucmo'MUKCun, I, ed. K. P. Patkanova,
S. Peterburg, 1873, p. 62 (Ştefan Orbelian); Juvaini, The History of the World-
Conqueror, ed. J. A. Boyle, I, Manchester, 1959, p. 267; II, p. 553; Tiesenhausen, I,
p. 149, nota 1 (an-Nuwairi), 503 (al-'Aini); II, p. 91 (Quazwini); Geographie
d'Aboulfeda, II, p. 287; A. Kern, Der „Libellus de notitia orbis" Johannes' III.
(De Galonifontibus?) O. P. Erzbischofs von Sulthanyeh, în Archivum Fratrum
Praedicatorum, VIII, 1938, p. 108. Cf. şi V. A. Kuzneţov, AnancKue tuiCMena Ce-
eepm?o KasKOM, în MIA, 106, Moscova, 1962, p. 123—127.

¹⁴⁶ Popescu-Spineni, România, I, p. 73.

¹⁴⁷ K. Miller, Mappae mundi. Die ăltesten Weltkarten, IV, Die Herefordkarte,
Stuttgart, 1896, p. 17; Brătianu, Recherches, p. 43.

¹⁴⁸ Popescu-Spineni, România, I, p. 62, 64.

¹⁴⁹ Sancti Isidori Hispalensis episcopi Etymologiarum, în Patrologia Latina,
ed. J.-P. Migne, LXXXII, Paris, 1850, col. 504. Descrierea lui Isidor este redată
în mod rezumativ într-o mică lucrare cu caracter geografic datorată probabil
unui minorit, datînd din secolul al XlII-lea (cf. Brevis descriptio Orbis, în Go-
lubovich, Biblioteca, I, p. 403). Pasajul la care ne-am referit din descrierea geo­
grafică a episcopului spaniol era cunoscută şi lui Rubruc (ed. cit-, p. 194—195).

^w Istoria RSS Moldoveneşti, I, ed. a 2-a, Chişinău, 1967, p. 91.

¹⁵¹ W. Tomaschek, Die Goten in Taurien, Viena, 1881, p. 42; N. A. Bogdan, Oraşul Iaşi, ed. a 2-a, Iaşi, 1914, p. 23; Al. Philippide, Originea românilor, I, Iaşi, 1923, p. 728—731; I. Iordan, op. cit., p. 169, 274; G. Vernadsky, .A History of Russia, i, Ancient Russia, ed. a 7-a, New Haven—Londra, 1969, p. 133. O altă ipoteză care ar trebui avută în vedere cînd se analizează provenienţa numelui