nefropatie tubulo-interstiţială cronică în care procesul lezional ca şi evoluţia bolii au loc în mod inegal, cu distrucţie neregulată a ţesutului rinichiului
PIELONEFRITA CRONICĂ (PNC)
boală cu caracter asimetric, cu evoluţie neregulată, simptome atipice şi modificări bruşte ale datelor de laborator
prezenţa sau absenţa semnelor clinico-biologice este în funcţie de faza în care se găseşte boala (activă sau latentă-inactivă)
este cea mai frecventă boală renală, a doua cauză de IRC, la femei
Tablou clinic
nu are întotdeauna elemente caracteristice pentru o suferinţă renală
manifestări polimorfe sau absente
70% din cazuri scapă diagnosticul clinic
diagnostic tardiv în faza de IRC
Anamneza
App
dureri lombare,
episoade febrile,
puseu de PNA,
cistită,
hematurie,
piurie,
litiază RU
Intervenţie chirurgicală,
cateterism vezical
1/3 din pacienţi – istoric negativ
Debut – insiduos
Simptome
simptome generale frecvent pe primul plan:
-astenie,
-fatigabilitate,
dispnee de efort,
pusee febrile
manifestări dispeptice,
lombalgii (±), HTA, (IRC)
simptome urinare în puseele de acutizare
poliurie cu nicturie
Obiectiv
denutriţie,
paloare,
edeme (rar )– asociate cu GN
Giordano pozitiv în puseele de acutizare
rinichii nu se palpează (mici)
Examenul urinii
urini palide sau tulburi (piurice)
densitate şi osm scăzute (alterarea probei de concentraţia urinii < 1025)
leucociturie, hematurie intermitente
proteinurie tubulară
urocultură pozitivă în pusee de activitate
Examenul sângelui
sindrom inflamator, VSH, hiper γ glob
sindrom de retenţie azotată cu caracter lent progresiv
tulburări HE şi AB (afecţiune tubulară: pierdere de apă, sare, electroliţi: K+, Ca, etc.)
Explorarea funcţiei renale
capacitate de concentrare deficitară din stadiul precoce
acidoză hipercloremică (capacitate de acidifiere scade pH-ul urinar nu scade < 6,5 prin afectarea funcţiei de excreţie a H+
- urina sterilă în general;rareori bacteriurie semnificativă
Uneori se pot elimina fragmente de papile necrozate ± colică renală şi hematurie
NEFROPATIILE TUBULARE
Sindroamele tubulare se caracterizează printr-un deficit al activităţii tubulare privind secreţia sau reabsorbţia.
Sindroamele tubulare sunt frecvent ereditare, observându-se mai ales în patologia pediatrică.
Poate privi excusiv una sau mai multe funcţii tubulare
cele acute sunt: dobândite, au diferite etiologii (infecţii, intoxicaţii, leziuni ischemice), apar pe fondul unor leziuni organice renale
cele cronice: primare (ereditare) sau dobândite
Mecanismele injuriei TI
Antigeni TI derivaţi din celulele renale sau MB tubulare
Haptene induse de droguri ce se comportă ca Ag nefritogene
Ag bazate pe similitudine moleculară
Imunitatea bazată pe Ac
Imunitatea mediată celular
Amplificarea procesului prin citokine
Fibrogeneza şi atrofia
Pathology
Tubular cell atrophy with flattened epithelial cells and tubule dilation,
Interstitial fibrosis, and areas of mononuclear cell infiltration within the interstitial compartment between tubules.
Tubular basement membranes are frequently thickened.
The cellular infiltrate in chronic interstitial disease is composed of lymphocytes with only occasional neutrophils, plasma cells, or eosinophils.
Rare cases may demonstrate interstitial edema, hemorrhage, and a cellular infiltrate with predominant neutrophils.
Immunofluorescent evaluation of biopsy specimens from chronic interstitial disease occasionally reveals the presence of C3 or immunoglobulin along the TBM, typically in a linear distribution.
In chronic interstitial disease, the glomeruli can remain remarkably normal by light microscopy, even when a lowered glomerular filtration rate demonstrates marked functional impairment.
As chronic interstitial injury progresses, glomerular abnormalities are more evident and consist of periglomerular fibrosis, segmental sclerosis, and ultimately global sclerosis..
Sindroame tubulare ereditare Defect tubular unic
TCP – Glicozuria renală (diabet renal glicogenic) (scade reabsorbţia glucozei, la majoritatea tubilor se observă scăderea TmG)
TCP – Rahitismul rezistent la vitamina D (scade reabsorbţia fosfaţilor); în copilărie rahitism, adult osteomalacie
TCP – Cistinuria (scade reabsorbţia selectivă faţă de AA, asociat cu defect jejunal)
TCP – Sindrom Hartnup (scade reabsorbţia AA diferită de cisteină, prolină, glicină
Mecanismul patogenetic al HTA reno-vasculară identificat experimental în 1934 de GOLDBLAT-prototipul mec ischemic şi de activare al sist R-Ag-A.
HTA reno-vasculară
Clinic
Circumstanţe de dg:
-HTA la tânăr
- agravare HTA la un vârstnic cunoscut hipertensiv
- Deteriorarea rapidă şi inexplicabilă a funcţiei renale la un pacient cu HTA
- apariţia frecventă a unor complicaţii la un pacient cu HTA:EPA,AVC,IR.
- HTA refractară la triplă asociere medicamentoasă
-agravarea funcţiei R după adm de IECA(stenozele bilaterale).
caracterul malign al HTA (valori mari, TA diastolică > 120-130 mmHg),
vasoconstricţie generalizată -paloare
alte simptome/semne în funcţie de etiologie (crize dureroase lombare, hematurie)
Percepeea unui suflu sistolic paraombilical /lombar (stenoza arterei renale)
HTA reno-vasculară
Sindrom umoral
retentie azotată
Sindr de hiperaldosteronism sec(RAA):hipop K, tendinţa la alcaloză
Activitate reninică plasmatică crescută, spre deosebire de sindr Conn în care act R pl e scăzută. Val redusă deoarece practic act R crescută poate apare şi-n HTAE. Dacă se recoltează sg din VR bilateral atunci este relevanta ARP.
HTA reno-vasculară
Explorarea funcţiei renale
HTA malignă
– afectarea funcţiei renale
-sau agravarea unei IRA preexistente
HTA reno-vasculară
Paraclinic
examen FO (mofificări de stadiul III şi IV: hemoragii, exudate, edem papilar)
echografia şi echo Doppler (rinichi unilateral micşorat cu absenţa semnalului Doppler la nivelul arterei renale)
urografie (asimetrie renală, întârzierea nefrogramei de partea afectată, întârzierea timpului de opacifiere, cu opacifiere mult mai intensă datorată unei creşteri a reabsorbţiei apei – “imagine prea frumoasă”)
scintigrama – fixarea scăzută a TC – 99*
arteriografia selectivă – precizarea diagnosticului, stabilind sediul şi întinderea stenozei
CT şi angio RMN
HTA reno-vasculară
Proba cu SARALAZINĂ se efectuează numai în condiţii de cercetare: inj iv de saralazină-antagonist competitiv al AgII
HTA apărută în timpul sarcinii –problemă importantă de patologie datorită riscului de complicaţii materno-fetale;
toxemie gravidică
SINDROMUL VASCULO-RENAL GRAVIDIC
Patogenie - 4 mecanisme concură la apariţia HTA de sarcină:
1.placenta malfuncţională responsabilă de creşterea RVP(nivel scăzut de Pgl vasodilatatoare placentare)
2.excesul de tromboxan cu accentuarea vasoconstrcţiei şi hiperagregare plachetară
3.activarea unor mecanisme de hemostază ce duc la apariţia trombozelor
4.sindromul de disfunţie endotelială
SINDROMUL VASCULO-RENAL GRAVIDIC
Criterii de dg
TA >135/75 în trim II
TA >135/80 în trim III
SINDROMUL VASCULO-RENAL GRAVIDIC
În timpul sarcinii pot apare 4 tipuri de HTA
1.HTA tranzitorie care este :
-o formă uşoară, apare în trim III pe fond hipervolemic
-dispare postpartum
-dar poate predispune la o HTA stabilă la următoarele sarcini
SINDROMUL VASCULO-RENAL GRAVIDIC
2.HTA cronică:
-poate avea diverse grade de severitate
-preexistă sarcinii
SINDROMUL VASCULO-RENAL GRAVIDIC
3.Preeclampsia triada:
Edeme
Proteinurie
HTA
SINDROMUL VASCULO-RENAL GRAVIDIC
4 .Eclampsia -se adaugă convulsii generalizate tonico-clonice şi edemul papilar.
Disfuncţia hepatică asociată preeclampsiei gravidice a fost de multă vreme recunoscută. În ultimii ani această disfuncţie a fost inclusă în cadrul sindromului HELLP ce apare la 3-10 % dintre pacientele cu preeclampsie
Anomaliile de bază ale sindromului HELLP includ hemoliza, citoliză hepatică moderată, trombocitopenie 100.000/ml; coagulare intravasculară diseminată cu ficat de şoc în 4-38 %
Anumite cazuri necesită întreruperea sarcinii.
DIFERENŢELE ÎNTRE PREECLAMPSIE ŞI HTA CRONICĂ
HTA reno-parenchimatoasă
Caracteristici:
ARP normală
DC normal
VP crescut
HTA reno-parenchimatoasă
PNC
GNA şi GNC
Rinichi polichistic
INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ (IRA)
Sindrom clinic ce se instalează brutal, caracterizat prin suspendarea bruscă a funcţiilor renale, de cele mai multe ori la un rinichi anterior indemn
CLASIFICARE
1.IRA prerenală-funcţională- 50% din cazuri,rapid reversibilă cu trat adecvat
2.IRA intrinsecă
3.IRA postrenală-obstructivă
IRA FUNCŢIONALĂ
Cauze:
1.Hipovolemia:hemoragii,arsuri,deshidratare,pierderi g-i,pierderi renale,sechestrarea fluidelor în spaţiul extravascular
suferinţa renală este mascată de cele mai multe ori de tb şocului sau afectiunile responsabile de producerea IRA: infecţie gravă, hemoragie masivă, intoxicaţii, hemoliză acută, traumatisme,arsuri întinse
pacienţii sunt palizi, cu extremităţi reci, marmorate, vene superficiale colabate, puls tahicardic filiform,
există însă numeroase forme cu diureză conservată, oligoanuria din IRA organică, densitate scăzută (urină izotonă cu plasma -izostenurică, uree urinară scăzută, Na u > (Na u > 40 mval/l spre deosebire de IRA funcţională în care Na u < 40 mval/l); raportul Na/K > 1
Complicaţii infecţioase cauza cea mai frecventă de exitus
Complicaţii cardio-vasculare în faza oligoanurică EPA şi IC (hiperhidratare), tulburări de ritm, pericardite
IRA PROGNOSTIC
aplicarea dializei a îmbunătăţit prognosticul,
însă acesta rămâne rezervat fiind generat de complicaţii
INSUFICIENŢĂ RENALĂ CRONICĂ (IRC)
Incapacitatea rinichilor de a-şi asigura funcţiile în urma distrugerii lent progresive a nefronilor, atât în nefropatiile bilaterale cât şi în cazul rinichiului unic anatomic, chirurgical sau funcţional
INSUFICIENŢĂ RENALĂ CRONICĂ (IRC)
Cauze
distribuţia cauzelor care duc la IRC terminală diferă în funcţie de tipul lezional şi sex
tip lezional
GNC (50%)
NTI (PNC ≈ 30%, polichistoză renală)
nefropatii vasculare
nefropatii neclasificabile
sex
bărbaţi: GNC, nefropatii vasculare
femei: NTI şi ereditate
Mecanisme patogenetice
Teoria “anarhiei nefronice” consideră că modul de functionare a rinichiului este rezultatul unei alterări difuze, dar incomplete a tuturor nefronilor. Urina definitivă ar reprezenta suma urinilor anormale emise de nefronii lezaţi (teoria clasică – Oliver). Această teorie nu poate însă explica adaptarea rinichiului în cursul IRC la necesităţile homeostaziei.
Mecanisme patogenetice
Teoria “nefronului intact” (Bricker) – în IRC cu toate alteraţiile anatomice ale nefronilor are loc un proces adaptativ la necesităţile homeostaziei organismului. În cazul acestor procese adaptative masa nefronilor se comportă în mod organizat, echilibrul glomerulo-tubular este respectat (scade FG corespunzător unei adaptivităţi a funcţiei tubulare). În IRC nefronii lezaţi (chiar când funcţia restantă este redusă la 10% din VN) se comportă ca şi cum ar fi normali prin mecanisme adaptative diverse:
pentru substanţe eliminate pur FG (uree, creatinină) creşte concentraţia plasmatică a acestor substante – creşterea sarcinii filtrate/nefron
pentru apă, Na+, substanţe intens reabsorbite la nivel tubular, scăderea FG este complicată prin scăderea reabsorbţiei tubulare
pentru K+, H+ substanţe eliminate prin seceţie tubulară creşte secreţia acestora
Tablou clinico-biologic
Este strâns legat de alterările funcţiei renale pe primul plan fiind reducerea cr şi progresivă a FG. În acest timp se instalează şi anumite tulburări ale fenomenului adapt tubulare
Clasificarea IRC cuprinde 3 stadii
stadiul compensat sau faza de latenţă: tulb fcţ renale nefiind însoţite de manifestări clinice
stadiul decompensat sau manifest: în care apar tulburări clinice şi alterări biochimice
stadiul terminal (uremic) : în care tulburările clinice şi biochimice reflectă alterări profunde şi ireversibile în homeostazia organismului
IRC
Sarré împarte evoluţia stadială a IRC în 4 perioade:
stadiul compensat - scade FG, scade capacitatea de concentrare, fără retenţie azotată
stadiul cu retenţie compensată (retenţie azotată fixă) – creat 1,5-5 mg%, uree 50-150 mg%
stadiul de retenţie decompensată - creat 5-15 mg%, uree:150-300 mg%
stadiul uremic – ceat > 15 mg%, uree > 300 mg%
Atâta timp cât FG > 20 ml/min semnele clinice sunt absente sau discrete.
funcţional: scade capatitatea de concentrare dens u< 1025, scade FG (cl creat)
prezenţa unor semne clinice sau biologice este expresia nefropatiei cornice ce evoluează spre IRC
IRC stadiu decompensat
Alterări profunde ale funcţiei renale
Debut – insiduos, o parte dintre bolnavi fără anamneză pozitivă,
subiectiv: astenie, manifestări dispeptice,
poliurie, nicturie,
IRC stadiu decompensat
Obiectiv: HTA, paloare, edeme
apar manifestări clinice şi alterarea funcţiei renale independent de cauza IRC
IRC stadiu decompensat
Se produc alterări în:
controlul echilibrului HE, AB, presiune osmotică
eliminarea produselor finale ale metabolismului protidic
eliminarea produşilor de degradare metabolică (inclusive medicamente)
activităţi endocrine (sistemul R-A-A pentru stabilizarea TA, eritropoieză, transf. vitamina D)
IRC stadiu decompensat
Tulburări clinice
tulburări cardio-vasculare
anemia şi tulburări hemoragipare
tulburări metabolice P-Ca şi complicaţii osoase
tulburări neurologice
tulburări ale metabolismului lipidic, glucidic
tulburări digestive
tulburări respiratorii
manifestări cutanate
afectarea stării generale
IRC stadiu decompensat
Tulburări biochimice
retentia substantelor azotate în sânge şi ţesuturi
tulburări în excreţia apei şi sodiului
tulburări în excreţia potasiului
acidoza metabolică
IRC stadiu decompensat
retenţia substanţelor azotate în sânge şi ţesuturi
ureea reprezintă principalul metbolit azotat reţinut în plasmă; constituie un test orientativ deoarece nu măsoară gradul alterării renale
relaţia dintre FG şi valorile azotemice are aspectul unei hiperbole (azotemia creşte iniţial moderat la pacienţii la care FG reprezintă 50%, până 1/3 val N, pentru ca la un moment dat fiecare scădere în continuare a FG să determine o creştere rapidă a ureei)
determinarea creatininei plasmatice – indică mai fidel gradul alterării funcţiei renale (nu este influenţată de aportul exogen de proteine şi de catabolismul proteic); excreţia de creatinină este dependentă numai de masa musculară a subiectului (bărbaţi: 20-26 mg/kg c/24h, femei: 14-22 mg/kg c/24h)
valorile creatininei sunt normale în stadiile incipiente de IRC, creşterea având loc când FG < 50-60 ml/min
acidul uric creşte, dar nu se însoţeşte decât rareori de apariţia unei gute secundare
IRC stadiu decompensat
tulburări în excreţia apei şi sodiului
IRC începând din stadiul precoce, când FG ≤ 60 ml/min, apare tulburarea capacităţii de concentrare a urinii – poliurie compensatorie, iniţial moderată, însoţită de polidipsie şi nicturie; rareori poliuria are aspectul unui diabet insipid nefrogen
alterarea capacităţii de concentrare apare şi mai precoce în NTI; capacitatea de diluţie rămâne conservată timp îndelungat
în fazele avansate ale IRC, rinichiul încă mai conservă capacitatea de a excreta Na; echilibrul Na+ devine precar în stadiile terminale – edeme
pierderea de Na+ poate fi mai accentuată în NTI (PNC, rinichi polichistic
IRC stadiu decompensat
tulburări în excreţia potasiului
- hiperpotasemia apare în stadiile avansate ale IRC faza de pseudonormalurie când diureza < 1l
şi în stadiile de acidoză şi hipercatabolism, hemoliză K > 7 mEq/l risc de oprire ventriculară ( indicaţie de hemodializă)
IRC stadiu decompensat
acidoza metabolică
apare în stadiile avansate când FG < 25 ml/min
se manifestă precoce doar în NTI cr; apare prin:
insuficienţa funcţiei tubulare de excreţie a amoniacului,
tulburări de reabsorbţie a bicarbonaţilor urinari
biochimic: RA = 15-20 mg/l, pH<7,36
IRC stadiu decompensat
Tulburări ale stării generale
iniţial discrete
ulterior alterăre progredientă
epuizare fizică şi psihică,
scăderea capacităţii de muncă,
topirea maselor musculare
apatie,
somnolenţă
comă
IRC stadiu decompensat
Manifestări cutanate
paloare galben teroasă
prurit, papule (uremide), depuneri de cristale (uremic frost),