Sinteza obiecţiilor la proiectul Legii privind supravegherea pieţei



Yüklə 0,75 Mb.
səhifə6/9
tarix11.08.2018
ölçüsü0,75 Mb.
#69568
1   2   3   4   5   6   7   8   9

Lit. b) a alin.(2) al art.20 şi lit. a) a alin.(1) al art.21 din proiectul de lege, sintagmele „există motive pentru a suspecta că,” şi „este un motiv pentru a suspecta că,”

Sintagmele citate oferă un caracter discreţionar normelor în care sunt expuse, deoarece instituie temei pentru realizarea unor controale abuzive şi nejustificate. Unul din riscurile iminente ale normelor vizate constă în faptul că acestea vor fi interpretate subiectiv şi vor admite controale inopinate nejustificate nefiind bazate pe informaţii confirmative. În astfel de condiţii, responsabilii autorităţilor de supraveghere vor decide la propria discreţie demararea unui control din considerentul că „există motive”, iar obiectivitatea acestora nefiind confirmată. Remarcăm că legislaţia naţională conţine reglementări pertinente în domeniul controlului de stat, ceea ce determină necesitatea revizuirii normelor analizate prin prisma coroborării acestora cu legislaţia în vigoare. În acest sens, relevăm prevederile Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător nr. 131 din 08.06.2012 care stabileşte temeiurile şi condiţiile efectuării controalelor.



Recomandarea: În vederea excluderii unor eventuale discreţii, recomandăm autorului de a exclude din textul lit. b) a alin.(2) al art.20 şi lit. a) a alin.(1) al art.21 din proiectul de lege, sintagmele „există motive pentru a suspecta că,” şi „este un motiv pentru a suspecta că,”, precum şi de a include în aceste articole norme de trimitere la Legea nr.131 din 2012.

Se acceptă parţial

Art.15 şi 16 stabilesc cerinţele specifice privind controlul produselor la distribuitor/producător, sunt stabilite cerinţe privind controlul la prima etapă, astfel:

la etapa iniţială a controlului se verifica:



a) prezenţa mărcii de conformitate SM şi/sau marcajul CE a produselor (inclusiv codul de identificare a organismului de evaluare a conformităţii acreditat) în cazul în care aplicarea acesteia pentru tipul de produse este prevăzută de reglementările tehnice pentru tipul de produs relevant, precum şi aderarea la normele de aplicare a mărcii de conformitate.

b) prezenţa documentelor, care trebuie să însoţească produsele respective (inclusiv instrucţiunile de utilizare a produsului), eticheta, etichetarea, marcarea, în cazul în care sunt stabilite de reglementările tehnice (inclusiv normele tehnice), precum şi conformitatea lor cu cerinţele esenţiale;

c) disponibilitatea, valabilitatea şi înregistrarea conform normelor în vigoare a declaraţiei de conformitate şi/sau a certificatului de conformitate, în cazul în care reglementarea tehnică pentru tipul de produs stabileşte însoţirea obligatorie a produselor cu o astfel de declaraţie şi/sau certificat de conformitate în cadru distribuirii acestora.

Respectarea cerinţelor menţionate la lit. a), b) şi c) practic trebuie să demonstreze că produsele controlate corespund cerinţelor reglementărilor tehnic. Necorespunderea la una din aceste cerinţe va ridica suspiciunea privind conformitatea produsului, şi respectiv continuarea controlului mai amănunţit inlusiv şi efectuarea unor încercări de laborator


A fost excluse normele de trimitere la Legea nr.131 din 2012.



Art.19

alin. (2) art. 20 alin. (2).





Ministerul Justiţiei

La art. 19 alin. (2) menţionăm că, se va evita utilizarea expresiei latine ,,inter alia", or utilizarea acesteia nu corespunde cerinţelor normelor lingvistice, stabilite la elaborarea actelor legislative. Propunerea dată este valabilă şi la art. 20 alin. (2).

Se acceptă

La art. 19 alin. (2) și art. 20 alin. (2) a fost substituită expresia latină ,,inter alia", cu cuvinteleuna sau o combinaţie adecvată a următoarelor acţiuni de control:”



Art. 20 alin.(3)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art. 20 alin. (3) cuvîntul „petiţii” de înlocuit cu „obiecţii”.

Se acceptă parțial

Alineatul respectiv a fost exclus



Art. 20 alin.(4)

Centrul Naţional Anticorupţie

Alin. (4) al art.20 din proiectul de lege, sintagma „în perioada convenită”

Normele expuse la alineatul în cauză denotă o neclaritate în ceea ce priveşte stabilirea termenului în care distribuitorul trebuie să prezinte documentele autorităţilor de supraveghere a pieţei. În acest context, menţionăm că nu poate fi dedus care sunt circumstanţele care duc la determinarea termenului în cauză, precum şi care poate fi durata acestui termen.



Recomandarea: Pentru a spori aplicabilitatea normelor din proiect, recomandăm autorului de a completa alin. (4) al art.20 cu prevederi în sensul determinării termenului de prezentare a documentelor.

Se acceptă

A fost redactat art.15 alin.(4)după cum urmează:

(4) În cazul în care distribuitorul în timp de o lună din momentul în care a luat cunoştinţă de pretenţiile ce decurg din viciile produsului nu a prezentat documentele autorităţilor de supraveghere a pieţei, distribuitorul este considerat persoana care a introdus produsele în circulaţie.” În conformitate cu prevederile alin.(4) art. 1426. al Codului civil:

(4) Dacă producătorul nu poate fi stabilit, orice persoană care a livrat produsul poate fi considerată producător dacă, în termen de o lună din momentul în care a luat cunoştinţă de pretenţiile ce decurg din viciile produsului, nu indică producătorul ori persoana care i-a livrat produsul. Această dispoziţie se aplică şi în cazul unui produs importat în raport cu care nu pot fi identificate persoanele menţionate la alin.(3), chiar dacă numele producătorului este cunoscut.





Art. 20 alin.(4)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art. 20 alin. (4) de exclus ultima propoziţie.

Se acceptă

S-a exclus conform propunerii



Art. 20 alin.(6)

Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor

La art.20 alin. (6) din proiect, sintagma „sau laboratoarele” de substituit cu cuvântul „şi”, şi în continuare după text.



Se acceptă

S-a redactat art. 17 alin. (4) conform propunerii:

(4) Nu se permite efectuarea încercărilor mostrelor de produse prelevate în laboratoarele de încercări acreditate implicate în evaluarea conformităţii produselor şi deţinute de către producătorii sau distribuitorii acestor produse.”





Art. 20 alin.(7)


Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.20 alin. (7), a se exclude textul „cu condiţia ca:

a) în Republica Moldova nu există un laborator de încercări acreditat pentru a efectua încercări ale mostrelor produsului;

b) există în Republica Moldova laboratoare de încercări acreditate pentru a efectua încercările mostrelor produsului, implicate în evaluarea conformităţii produselor sau deţinute de către producători sau distribuitori de astfel de produse.”, deoarece esenţa acestei prevederi se conţine în prima parte a articolului.

Se acceptă

S-a exclus conform propunerii



Art. 20 alin.(7)

lit. b)


Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor

La art.20 alin. (7) lit. b) din proiect, cuvintele „sau deţinute” de substituit cu cuvintele „şi deţinute”, şi în continuare după text.

Se acceptă parţial

Alineatul respectiv a fost exclus.



Art. 20 alin.(7)

lit. b)


Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art. 20 alin. (7) lit. b) nu este clar sensul acestei dispoziţii reieşind din contextul întregului aliniat.

Se acceptă

S-a exclus



Art. 20 alin.(8)

Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor

La art.20 alin. (8) din proiect, după sintagma „la un laborator acreditat” de completat cu sintagma „care a efectuat încercări în vederea evaluării conformităţii aceluiaşi produs, numai ”, şi în continuare după text.

Se propune de exclus din articol propoziţia ,,Nu se admite, în cadrul supravegherii pieţei, efectuarea încercărilor de către laboratoarele care au efectuat încercări în scopul evaluării conformităţii pentru aceleaşi produse”.



Se acceptă

S-a redactat art. 17 alin. (5) conform propunerii:

„(5) Autorităţile de supraveghere a pieţei sînt în drept să apeleze, pentru efectuarea încercărilor la un laborator de încercări acreditat, care a efectuat încercări în vederea evaluării conformităţii aceluiaşi produs, numai cu condiţia că nu există conflict de interese şi că responsabilitatea pentru luarea deciziilor le revine autorităţilor de supraveghere a pieţei.”





Art. 20 alin.(8)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art. 20 alin. (8) ultima propoziţie conţine o prevedere care a fost deja expusă la aliniatul (6) a aceluiaşi articol. Astfel aceasta urmează a fi exclusă.

Se acceptă

S-a exclus



Art. 20 alin.(8)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.20 alin.(8), a se concretiza la care decizii se face referire prin “responsabilitatea pentru luarea deciziilor le revine organelor de control “, a se exclude textul “Nu se admite, în cadrul supravegherii pieţei, efectuarea încercărilor de către laboratoarele care au efectuat încercări în scopul evaluării conformităţii pentru aceleaşi produse.”, deoarece se repetă din alin.6) din acelaşi articol.

Se acceptă

S-a exclus conform propunerii



Art. 20 alin.(9)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.20 la alin. (9), a se completa cu următorul conţinut oportun, clar şi fără întortocheli: „Această măsură se indică expres în Decizia de prelevare a mostrelor de produse şi efectuare a încercărilor de laborator şi este valabilă până la obţinerea rezultatelor încercărilor de laborator”.

Se acceptă parțial

Alineatul respectiv a fost exclus



Art. 20 alin.(10)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.20 alin. (10), a se exclude total, deoarece alin.(9) este suficient de explicit, iar în cazul rezultatelor de laborator prin care se constată mostra neconformă, aplicarea măsurilor restrictive (corective) este evident.

Se acceptă

Alineatul respectiv a fost exclus



Art. 20 alin.(11)

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor

În art. 20 alin.(11) este necesar de stabilit cerinţele privind prelungirea termenului de efectuare a încercărilor de laborator, pentru a exclude elementele de corupţie. Termenul ar putea fi prelungit doar prin decizia motivată scrisă a conducătorului autorizaţiei de supravegherea a pieţei şi prezentarea acesteia agentului economic.

Se acceptă

La art. 17 alin. (7), proiectul propune ca termenul încercărilor de laborator să nu depăşească 14 zile. Doar în cazul în care metoda de încercare stabilită printr-un document normativ pentru un tip concret de produs prevede un timp mai mare decît 14 zile se permite ca termenul acesta să fie mai mare cu indicare iniţială în decizia privind efectuare încercărilor de laborator.

Se redactat propoziţia a doua cu următorul cuprins „Termen respectiv poate fi mai mare dacă conform documentului normativ privind metodele de încercări pentru un tip concret de produs este stabilit un termen mai mare.





Art. 20 alin.(11)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.20 alin. (11) termenul indicat „14 zile” se contrazice cu termenii prevăzuţi în art.30.


Nu se acceptă

La art. 17 alin. (7). Nu este contrazicere. Sunt situaţii diferite. Termenul de 3 zile la art.30 este termenul în care autoritate este obligată să informeze Serviciul Vamal referitor la decizia sa privind siguranţa sau conformitatea produselor aflate sub supravegherea vamală. În cazul în care este luată decizia privind încercările de laborator a produselor respective autoritatea de supraveghere a pieţei informează SV privind încercările respective şi termenul necesar pentru aceste încercări.



Art. 20 alin.(11)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art. 20 alin. (11) cuvintele de la luarea deciziei privind încercările de laborator de înlocuit cu cuvintele prelevarea mostrelor pentru încercări de laborator”.

Se acceptă

S-a redactat la art. 17 alin. (7) conform propunerii:

(9) Termenul de efectuare a încercărilor de laborator nu depăşeşte 14 zile lucrătoare de la prelevarea mostrelor pentru încercări de laborator. Termenul respectiv poate fi mai mare dacă conform documentului normativ privind metodele de încercări pentru un tip concret de produs este stabilit un termen mai mare."





Art. 20 alin.(12)

Centrul Naţional de Acreditare

La art. 20 alin.(12) se propune a fi reconsiderat reieşind din practica altor ţări, deoarece (CE) nr. 765/2008 nu conţine prevederi sub aspectul respectiv.

Se acceptă

S-a exclus



Art. 20 alin.(12)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.20 alin. (12), a se exclude, deoarece contravine atribuţiilor Agenţiei şi din punct de vedere financiar este irealizabil sau, în alte condiţii reglementate ulterior (prin revizuirea atribuţiilor autorităţii), a se reformula specificînd procedura punerii la licitaţie a mostrelor după încercările de laborator, în cazul cînd valoarea reziduală a mostrelor după încercări se încadrează sau nu se încadrează în limita stabilită de Guvern.

Se acceptă

S-a exclus conform propunerii



Art. 21 alin.(1)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art. 21 alin. (1) cuvintele solicită imediat agentului economic de a elimina de înlocuit cu cuvintele „aplică măsuri în vederea eliminării”.

Se acceptă

S-a redactat art. 18 alin. (1) conform propunerii::

(1) Dacă autoritatea de supravegherea pieţei constată că produsul prezintă un risc grav, care impune o intervenţie rapidă, inclusiv un risc grav ale cărui efecte nu sunt iminente, aceasta aplică măsuri în vederea retragerii produselor din circulaţie, rechemarea produselor, sau de interzicere a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor.





Art. 21 alin.(1)

Serviciul Vamal

La art.21 „Prelevarea mostrelor de produse şi încercările de laborator":

Alineatul (1) urmează a fi redactat, deoarece în procesul controlului vamal decizia de prelevare a probelor se ia de către inspectorul vamal, după coordonarea cu şeful postului vamal, cu indicarea, în actul de inspecţie, a deciziei luate.



Nu se acceptă

Articolul respectiv reglementează procedura de prelevare mostrelor de produse şi încercările de laborator efectuate î cadrul controlului efectuat de către autorităţile de supraveghere a pieţei.

Prelevarea probelor în cadrul controlului vamal este reglementat de către art. 253 al Codului vamal





Art. 21 alin.(4) şi art.22

alin. (6)



Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.21 alin. (4) şi art. 22 alin. (6) de concretizat scopul includerii acestor norme pentru a evita interpretarea diferită.

Se acceptă

S-a exclus.




Art. 21 alin.(4)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.21 alin. (4) a se înlocui “prezentul articol” cu “prezenta lege”, respectiv a nu se repeta şi în alte articole .

Se acceptă

S-a exclus




Art. 21 alin.(4)

Serviciul Vamal

De a exclude din alineatul (4) al art.21 expresia „pe baza unor acorduri încheiate cu acestea de către organele de supraveghere a pieţei", deoarece procedura de încheiere a acordurilor poate dura mult timp, iar efectuarea încercărilor de laborator va fi necesară într-un termen restrîns.

Nu se acceptă

Norma la art.17 alin.(3): „(3) Încercările de laborator a mostrelor de produse prelevate se efectuează în laboratoarele de încercări acreditate, în baza unor acorduri încheiate cu acestea de către autorităţile de supraveghere a pieţei.

Cerinţa privind încheierea unor acorduri cu „laboratoarele de încercări acreditate” facilitează conlucrarea autorităţilor de supraveghere a pieţei şi laboratoarele respective. Aceste acorduri vor fi încheiate pentru o perioadă de cel puţin un an. Astfel va fi evitată necesitatea unor negocieri pentru fiecare caz separat de adresare.





Art. 22 alin.(1)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.22 alin. (1) a se înlocui “acesteia” cu “prescripţiei”.

Se acceptă

S-a redactat art.19 alin.(1) conform propunerii:

(1) În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieţei constată că produsele nu corespund cerinţelor esenţiale, cu excepţia celor prevăzute la art. 22 din prezenta lege, autoritatea de supraveghere a pieţei în regim de urgenţă prescrie agentului economic să ia măsuri pentru a aduce astfel de produse în conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în termen de cel mult o lună de la data înmînării prescripţiei contra semnătură sau de la data expedierii ei prin scrisoare recomandată ori în alt termen, mai mic, stabilit expres în prescripţie.





Art. 22 alin.(3)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.22 alin. (3) a se înlocui “va solicita” cu “va prescrie”.


Se acceptă

S-a redactat art.19 alin.(3) conform propunerii:

(3) Autoritatea de supraveghere a pieţei va prescrie agentului economic să ia măsuri pentru a aduce astfel de produse în conformitate cu cerinţele stabilite într-o perioadă specificată la alin.(1) a prezentului articol, în cazul în care a stabilit: …….





Art. 22 alin.(6)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.22 alin. (6) a se exclude, deoarece se regăseşte în art.21 alin. (4) modificat.

Se acceptă

S-a exclus




Art. 23 alin.(4)

Ministerul Justiţiei

La art. 23 alin. (4), se va revizui redacţional, atribuind claritate dispoziţiilor acestuia, menţionînd expres că, în circumstanţele menţionate, se vor aplica măsurile corective prevăzute la art. 22 alin. (1).

Se acceptă

S-a redactat art.19 alin.(4):

(4) Dacă urmare analizei informaţiei cu privire la rezultatele implementării şi/sau a verificării executării măsurilor corective, în conformitate cu art. 24, se stabileşte, că produsul nu corespunde cu cerinţele esenţiale sau corespunde parţial, se aplică măsurile corective prevăzute la art. 18 alin. (1).”





Art. 22

Nicolae Boţan, expert Grupului de lucru pentru reglementarea activităţii de întreprinzător

Pe tot parcursul proiectului sunt introduse aşa-numitele „măsuri corective” care în esenţă reprezintă dreptul organului de control de a emite prescripţie punitivă (restrictivă) prin care stopează (parţial sau total) activitatea economică a agentului economic. Aceste prevederi nu sunt corelate cu Legea nr.131 din 2012 conform căreia prescripţiile nu au decît scop consultativ. Însă mai important, aceste prevederi sunt contradictorii cu legislaţia contravenţională, odată ce pentru aceiaşi faptă pe de o parte este obligatoriu de constatat contravenţie sau de aplicat „măsură corectivă”, ne referim în primul rînd la art.344 din Codul Contravenţional (în varianta actuală sau chiar şi în varianta în care se propune prin modificări). Atenţionăm că în conformitate cu prevederile procedurale din Codul contravenţional (ex.art.440 şi 441) autoritatea este obligată să constate contravenţia şi să aplice sancţiunea corespunzătoare şi nu are discreţia de a aplica alte acţiuni, ori în acest sens art.3 (3) din Cod stabileşte că dacă printr-o lege nouă fapta nu mai este considerată contravenţie atunci legea contravenţională nu se mai aplică. În acest caz, autorii trebuie să decidă dacă de exemplu punerea la dispoziţie a produselor ce nu corespund cerinţelor generale reprezintă sau nu contravenţie, dacă da, atunci aplicare legislaţiei contravenţionale este iminentă. În acest sens optarea organului de supraveghere pentru aplicare aşa-numitelor „măsuri corective” poate fi calificată drept eschivare de la aplicarea legislaţiei contravenţionale. Considerăm corect şi adecvat ca aceste „măsuri corective” să fie corelate corespunzător cu legislaţia contravenţională şi să fie încadrate simultan în tip de sancţiuni (ex. avertisment, privarea de un drept etc.) şi la faza de constatare a contravenţiei ar putea fi stabilite ca măsuri procesuale de constrîngere (Cap. V). În această privinţă considerăm că nici legislaţia UE nu stabileşte expres şi unilateral capacitatea autorităţii de a aplica direct măsuri punitive/restrictive în sensul proiectului propus, Regulamentul nr.765 din 2008 la art.29 stabileşte că „autoritatea va lua măsuri pentru interzicerea introducerii produselor” şi nu stabileşte că însăşi autoritatea va interzice introducerea, ori aceste „măsuri” în sensul Regulamentului UE pot fi orice gen de acţiuni procedurale care vor duce într-un fel sau altul la restricţii pentru antreprenor, modul concret (procedural) de aplicare a restricţiilor nefiind stabilit. Faptul că autorii proiectului au egalat termenul de „măsuri” cu cel de „prescripţii” nu corespunde cu limbajul Regulamentului european şi îngustează substanţial sensul prevederilor UE. La fel în privinţa „măsurilor corective” proiectul stabileşte aplicarea procedurii contenciosului administrativ, ceea ce în esenţă considerăm că este contradictoriu cu însăşi Legea contenciosului administrativ, odată ce aceasta exceptează (art.4) din rîndul actelor supuse contenciosului, actele de sancţionare contravenţională. Ori constatarea unei acţiuni/inacţiuni (cum ar fi nerechemarea produsului) ar fi trebuit să fie efectuată prin acte similare şi consecutiv impunerea rechemării prin aplicarea amenzii este formă de sancţiune contravenţională. Totodată însăşi plasarea „măsurilor corective” în cadrul contenciosului administrativ considerăm că limitează accesul la justiţie prin lipsa efectului suspensiv la contestare şi impunerea adresării la autoritatea de supraveghere, dar totodată inversează în mare parte sarcina probării şi încalcă principiu prezumţiei nevinovăţiei stabilit la art.375 Cod Contravenţional. Această dezbalanţă este accentuată de „calitatea” reglementării în special odată ce antreprenorul poate fi oprit de la plasarea în orice regim vamal în baza unei „măsuri corective”. Mai mult, la stabilirea regimului juridic a acestor măsuri trebuie să se ţină cont că conform proiectului „măsurile corective” în cauză pot fi impuse în baza constatării unor „riscuri” care în principiu nu sunt definite şi clarificate nicicum (şi astfel rămîn la discreţia inspectorului de a fi constatate) şi constatării nerespectării „cerinţelor esenţiale” care nu totdeauna sunt evidente şi nu în toate cazurile acestea există.

Se acceptă

S-a venit cu propuneri de modificare a Codului Contravenţional care prevede completare art.39 cu includerea masurilor corective ca msuri ca aplicarea masurile

„(1) Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri, şi alte avantaje de la stat, de a pune la dispoziţie pe piaţă a produselor, impunerea retragerii produselor din circulaţie sau rechemării produselor de la consumatori sau de a desfăşura alte activităţi.”





Art. 22

Nicolae Boţan, expert Grupului de lucru pentru reglementarea activităţii de întreprinzător

În principiu regimul juridic pentru „măsurile corective” rămîne a fi destul de vag. De exemplu nu este clar pe cît timp pot fi emise restricţiile în cauză, la fel nu este clar cînd este obligatoriu de emite actul de anulare a prescripţiei, cel mai important nu este clar în ce cazuri sau după ce limite apare dreptul de a aplica „măsurile corective”. Proiectul în mare parte stabileşte numai drepturile autorităţii de supraveghere însă în multe cazuri lipsesc obligaţiile, limitările şi contrîngerile în raport cu antreprenorii şi alte autorităţi. Totodată în linii generale trebuie să menţionăm că proiectul abundă în termeni vagi şi interpretabili, cum ar fi „în mod corespunzător”, „la scară adecvată”, „produse ce prezintă risc (grav)”, „perioadă corespunzătoare” etc. care subminează caracterul de reglementare a normelor propuse şi lasă un spaţiu extrem de larg pentru autorităţile publice. Considerăm că dacă într-un act general cum ar fi Regulamentul sau Directiva UE acest tip de formulări sunt chiar salutabile, atunci la nivelul de reglementare statală este absolut necesar ca să fie clarificat pe cît de specific posibil limita acţiunilor, modul de interpretare şi aplicare a drepturilor, modul şi cazurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor, pentru a nu admite abuz din partea participanţilor la raporturile reglementate.

Se acceptă parţial

În partea ce ţine de termenii„în mod corespunzător”, „la scară adecvată”, „produse ce prezintă risc (grav)”, „perioadă corespunzătoare” etc. au fost efectuate redactările pe text pentru a exclude interpretările.
Referitor la măsurile corective proiectul prevede procedura de adoptarea a prescripţiilor de către autoritate de supraveghere a pieţei, de modificare şi de control a executării a acestora. Pînă la emiterea prescripţiei, despre proiectul acesteia va fi informat agentul economic pe care îl vizează, pentru explicaţii, propuneri, obiecții, etc. Conform Legii nr. 131 din 2012 prescripţiile de înlăturare a neconformităţile se eliberează pentru un termen de 30 zile, cu posibilitate prelungirii acestui termen încă odată. Stabilirea expres a termenului pentru care pot fi emise acestea depinde de mai mulţi factori prevăzuţi la „(9) Perioada de punere în aplicare a prescripţiei trebuie să fie justificată şi stabilită luînd în considerare natura riscului şi/sau a gradului neconformităţilor cu cerinţelor stabilite, volumul de produse care trebuie să fie aduse în conformitate cu cerinţele esenţiale, retragerea din circulaţie a produselor sau rechemarea acestora, şi posibilităţilor reale a agentului economic pentru a executa în mod corespunzător”. Considerăm că în fiecare caz separat va fi examinat de către organul de supraveghere cu consultarea agentului economic pentru qai da posibilitate executării acestor măsuri de corectare. Tot la alineatul respectiv se dă posibilitate prelungirii acestui termen „Perioada de executare este schimbată de autoritatea de supraveghere a pieţei conform unei cereri argumentate a agentului economic care ar permite o executare mai eficientă a măsurii respective. O astfel de cerere este depusă de agentul economic în orice moment, dar înainte de expirarea termenului de executare a deciziei.”



Art. 22

Nicolae Boţan, expert Grupului de lucru pentru reglementarea activităţii de întreprinzător

În cadrul proiectului procedura de control şi de aplicarea a „măsurilor corective”, precum şi monitorizarea sau controlul executării acestor măsuri se preconizează să fie desfăşurată de Guvern, ceea ce considerăm că e contradictoriu cu Legea nr.235 din 2006 şi Legea nr.131 din 2012, odată ce limitele controlului necesită a fi stabilite expres în lege, cu atît mai mult modul de aplicare şi executare a sancţiunilor.

Se acceptă

S-a exclus




Art. 23 alin.(2)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor

La art.23 alin. (2), a se reformula articolul şi a se indica explicit, în care cazuri se interzice punerea la dispoziţie a produselor neconforme.


Se acceptă

A fost redactat art. 20 cu următorul cuprins:

Articolul 20. Suspendarea temporară a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor

(1) Suspendarea temporară a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor presupune conformarea produselor cu cerinţele stabilite în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) şi (3).

(2) Suspendarea temporară a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor conform alin. (1) a prezentului articol, în cazurile prevăzute de prezenta lege, dacă există o oportunitate de a aduce aceste produse în conformitate cu cerinţele stabilite. Aceste restricţii se aplică produselor, care sunt disponibile pe piaţă, inclusiv produselor din depozitele producătorilor (importatorilor) şi/sau produselor aflate la consumatori (utilizatorii)…..

………. (5) Interzicerea temporară a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor se aplică în cazul în care se ia decizia privind conformarea produselor cu cerinţele stabilite pentru perioada de valabilitate a restricţiei respective.

(6) Autorităţile de supraveghere a pieţei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 422-XVI din 22 decembrie 2006 privind securitatea generală a produselor, pot, de asemenea, aplica restricţii privind punerea în circulaţie sau distribuirea produselor.”





Art. 24 alin.(1)

Centrul Naţional Anticorupţie

Yüklə 0,75 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin