Sociologia migraţiei Teorii şi studii de caz româneşti

Există o soluţie de oprire a exodului creierelor?
Fiind vorba despre o mişcare circulară, soluţiile se referă la cauzele foarte profunde şi problematice ale acestui tip de migraţie. Prima şi cea mai urgentă măsură ar fi o schimbare a modului de guvernare, în special în ce priveşte lupta împotriva corupţiei din ţara de origine. Uniunea Europeană este considerată drept un punct de referinţă care, mai ales din perspectiva apropiatei extinderi, ar trebui să accelereze reformele politice şi economice.

Pe lângă aceasta, sunt subliniate trei mijloace de dezvoltare economică. Primul se referă la oferirea de oportunităţi ameliorate care să îi motiveze pe muncitorii calificaţi localnici să rămână în ţară (adică politici de retenţie). Cel de-al doilea vizează atragerea investiţiilor şi capitalurilor străine în ţară, iar cel de-al treilea atragerea celor care au plecat din ţară cu stimulente, salarii mai mari şi o economie de piaţă liberă.

Perspective asupra migraţiilor transnaţionale
Există trei aspecte legate de migraţia contemporană care fac ca aceasta să fie mai mult decât un flux unidirecţional de muncitori. Emigranţii continuă să influenţeze prin remitenţele lor, care reprezintă astăzi surse cruciale de sprijin şi dezvoltare. Un alt aspect important al migraţiei contemporane este transnaţionalismul, care se referă la interconexiunile globale dintre oameni şi locuri. Glick-Schiller şi alţii (1992) definesc transnaţionalismul ca procesul prin care oamenii stabilesc şi menţin relaţii socio-culturale care transcend graniţele geopolitice. În general, transnaţionalismul este adesea însoţit de o neîncetată mişcare de du-te-vino a oamenilor, facilitată de rapiditatea mijloacelor de transport şi a sistemelor de comunicare (precum avioane, telefoane, aparate video, fax, e-mail şi internet) care au redus semnificativ timpul şi costul deplasării oamenilor, informaţiei, banilor şi bunurilor. Transnaţionalismul este legat de comunităţile de migranţi din diaspora şi care împărtăşesc situaţii, caracteristici, traiectorii, experienţe şi semnificaţii trecute sau actuale diferite (Tölölyan, 1996; Cohen, 1997; van Hear, 1998; Vertovec, 1999). Conform analizei lui Castells (1996) asupra erei informaţiei, o altă trăsătură importantă a formaţiunilor sociale transnaţionale se referă la structurile sau sistemele de relaţii şi reţele. Potrivit lui Castells, noile tehnologii sunt în inima reţelelor transnaţionale contemporane; ele nu creează pattern-uri sociale întru totul noi, însă cu siguranţă le întăresc pe cele preexistente. Reţelele dense şi foarte active care acoperă spaţii extinse transformă multe tipuri de relaţii sociale, culturale, economice şi politice. Un alt aspect este reproducerea culturală în cadrul transnaţionalismului, diferite mijloace media globale influenţând reproducţia culturală a comunităţilor transnaţionale. Spivak descrie „discursul specificităţii şi al diferenţei culturale împachetat pentru consumul transnaţional” (1989, 276) prin intermediul tehnologiilor globale. Tehnologiile de publicare şi comunicare măresc rapiditatea şi impactul formelor de diseminare a informaţiei, de publicitate şi feedback, de mobilizare a sprijinului, de intensificare a participării publice şi a organizării politice şi de lobby al organizaţiilor interguvernamentale (Alger, 1997; Castells, 1997). Unii analişti susţin că transnaţionalismul a modificat raporturile noastre cu spaţiul, în special prin crearea „câmpurilor sociale”, care conectează şi poziţionează actori în mai multe ţări (Basch şi alţii, 1994; Castells, 1996; Goldring, 1998). Prin intermediul mijloacelor electronice şi în interstiţiile vecinătăţilor spaţiale şi virtuale au apărut noi „translocalităţi” (Appadurai, 1995; Goldring, 1998; Smith, 1998).

Comunităţile de migranţi din străinătate utilizează constant internetul şi reţelele personale şi sociale „online” ale românilor din afara ţării. Toţi respondenţii utilizează internetul în scopuri profesionale, dar mai ales personale. Internetul reprezintă, deasemenea, una dintre cele mai frecvent utilizate surse de informaţie care, alături de informaţia culeasă de la prieteni în timpul vizitelor recente, contribuie la ţinerea la curent cu ce se întâmplă acasă.

Aproape fiecare respondent este în contact cu alţi români din afara ţării, însă, după cum am subliniat anterior, reţelele sociale şi familiale din străinătate pot fi dispersate de-a lungul mai multor ţări. Respondenţii sunt în mică măsură implicaţi în grupuri şi asociaţii etnice din străinătate, cu excepţia unor cazuri de comunităţi culturale şi religioase mai active, în vreme ce mulţi dintre ei sunt activi în grupuri online şi forumuri de discuţii unde fac schimb de informaţii şi experienţă.

Transnaţionalismul se referă la migraţie ca la un proces care implică paliere multiple, mobilizând relaţii diverse între două sau mai multe aşezări. Unele aspecte par a fi mai pregnante (şi anume, diaspora globală şi dispersată, reţelele şi conexiunile internaţionale, fluxurile comunicaţionale şi informaţionale online, înalta mobilitate a grupului). Aceasta reprezintă ceea ce Appadurai (1995, 220) descrie drept „noile patriotisme”, combinaţii de naţionalism, politică şi nostalgie. O astfel de identitate transnaţională găseşte în noile medii de comunicare atât un instrument de sprijin al diasporei, cât şi un fundament pentru a consolida dinamica identităţii de migrant.

Pierdere, amortizare şi rentabilitate
Experienţa migraţiei generează consecinţe şi turnuri ale vieţii, pozitive şi negative. Elementele pozitive se referă la aspectele culturale şi interculturale, la experienţa de a călători şi de a lucra în medii noi şi la îmbunătăţirea vieţii personale. Partea negativă a experienţei se referă la gustul amar al migraţiei: migranţii sunt muncitori calificaţi şi competenţi care au probabil la dispoziţie mai multă informaţie şi instrumentele critice necesare pentru a interpreta şi a face faţă noului lor context de viaţă, dar nu pot evita ajustarea culturală şi lingvistică, izolarea de familie şi de comunitate, provocările integrării sociale şi profesionale.

Concluzie
Această cercetare a investigat câteva dimensiuni ale experienţelor personale ale migranţilor calificaţi: principalele motive de a migra, dificultăţile întâmpinate, probabilitatea întoarcerii în România, statornicirea şi apartenenţa transnaţională şi o evaluare a experienţei exodului creierelor. Pe lângă aspectele menţionate anterior, câteva observaţii s-au evidenţiat la analiza de ansamblu a experienţelor respondenţilor. Mobilitatea creierelor nu se traduce automat în exodul creierelor, deoarece o mişcare de du-te-vino a persoanelor, a competenţelor şi a contribuţiilor constituie în continuare o legătură cu ţara de origine. În acest sens, unele profesii sunt „înalt mobile” prin natura lor¹⁵⁶. Globalizarea are consecinţe asupra unor anumite activităţi şi profesii mai degrabă decât asupra altora, oferind condiţiile necesare pentru mobilitate internaţională şi identităţi transnaţionale. Dacă analizăm cauzele migraţiei, este limpede că elemente precum diferenţele salariale vor juca întotdeauna un rol¹⁵⁷. Dar, aşa cum sugerează Olesen (2002), numai adoptând o perspectivă macro pot fi identificate soluţii pe termen lung. Se poate găsi suficientă susţinere politică pentru a asigura precondiţiile unei dezvoltări economice şi sociale rapide şi, prin urmare, diminuarea migraţiei pe termen mediu şi lung? Aceste precondiţii sunt amplu ameliorate de accesul comercial pe pieţele din nord; ajutor substanţial mărit; utilizarea mai bună a remiterilor şi amplificarea investiţiilor străine directe.

Exodul creierelor este în definitiv un fenomen compozit, incluzând diferite tipologii ale migranţilor calificaţi şi ale deplasării creierelor. Mai mult decât atât, întoarcerile, remiterile şi acţiunile transnaţionale reprezintă un aspect interesant şi foarte semnificativ al migraţiei contemporane a forţei de muncă înalt calificate. În sfârşit, comunităţile şi comunicarea online sunt foarte relevante, dar nu ar trebui să fie tratate separat de adaptarea şi integrarea fizică solicitate în ţările de destinaţie.

În ansamblul ei, această cercetare şi-a propus să descrie perspectiva celor implicaţi [în acest fenomen]. Din acest motiv, considerăm că afirmaţia de mai jos constituie o observaţie pătrunzătoare cu privire la experienţa mobilităţii creierelor:

„Într-un sens mai larg, mobilitatea este un cuvânt-cheie în lumea contemporană. Pierderea loialităţilor, a mândriei, a idealurilor, a rădăcinilor naţionale, a respectului patriotic etc. este destul de normală şi naturală. Vremurile se schimbă, globalizarea şi uniformitatea înlocuiesc pe de-a-ntregul conceptul de sentiment naţional. Cred că nu mă înşel atunci când spun că pretutindeni pe glob cei din generaţia mea cântă în engleză, dansează pe ritmuri latino-americane, se îmbracă în haine fabricate în India şi în China şi mănâncă în restaurante «multi-culti». În asemenea condiţii, exodul creierelor nu poate fi cu adevărat oprit. Nu a fost niciodată oprit”.

Bibliografie
Alger, C.F., „Transnational Social Movements, World Politics and Global Governance”, în Smith, J., Chatfield, C., Pagnucco, R. (eds.), Transnational Social Movements and Global Politics, Syracuse University Press, Syracuse, 1997, 260–275.

Appadurai, A., „The Production of Locality”, în Fardon, R. (ed.), Counterworks: Managing the Diversity of Knowledge, Routledge, London, 1995, 204–225.

Basch, L., Glick-Schiller, N., Szanton B.C., Nations Unbound: Transnational Projects, Postcolonial Predicaments and Deterritorialized Nation-States. Overseas Publishers Association (OPA), Amsterdam, 1994.

Beine, M., Docquier, F., Rapoport, H., „Brain Drain and Economic Growth: Theory and Evidence”, Journal of Development Economics 64, 1, 2001, 275–289.

Beine, M., Docquier, F., Rapoport, H., „Brain Drain and LDCs’ Growth: Winners and Losers”, Discussion Paper Series, IZA DP No. 819. Forschungsinstitut zur Zukunft der Arbeit [Institutul de Studiere a Muncii], iulie 2003.

Bhagwati, J., Wilson, J., „Income Taxation in the Presence of International Personal Mobility: An Overview”, în Bhagwati, J., Wilson, J. (eds.), Income Taxation and International Mobility, MIT Press, Cambridge, 1989, 3–39.

Bourdieu, P., Wacquant, L., An Invitation to Reflexive Sociology, Chicago University Press, Chicago, 1992.

Castells, M., The Power of Identity, Blackwell, Oxford, 1997.

Castells, M., The Rise of the Network Society, Blackwell, Oxford, 1996.

Cohen, R., Global Diasporas: An Introduction, University College London Press, London, 1997.

Commander, S., Chanda, R., Kangasniemi, M., şi Winters, L. A., Who Gains from Skilled Migration? Evidence from the Software Industry, 2004 _www.london.edu/cnem/Faculty/S Commander/who gains from skilled.pdf.

Domingues dos Santos, M., Postel-Vinay, F., „Migration as a Source of Growth: The Perspective of a Developing Country”, Journal of Population Economics 16, 1, 2003, 161–175.

Gaillard, J., Gaillard, A.M., „The International Migration of Brains: Exodus or Circulation?” Science, Technology and Society 2, 2, 1997.

Gençler, A., The Economical and Social Aspects of Highly-Skilled Human Capital Activity in Global Economy. Studiu prezentat la Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „Globalization and Sustainable Development”, Varna, Bulgaria, 1–3 iulie 2002, Varna Free University.

Glick-Schiller, N., Basch, L., Szanton Blanc, C., Towards a transnational perspective on migration: race, class, ethnicity, and nationalism reconsidered, New York Academy of Sciences, New York, 1992.

Goldring, L., „The Power of Status in Transnational Social Fields”, în Smith, M.P., Guarnizo, L. E., (eds.), Transnationalism from Below, Transaction, New Brunswick, NJ, 1998, 165–195.

Gould, D.M., „Immigrant Links to the Home Country: Empirical Implications for U.S. Bilateral Trade Flows”, The Review of Economics and Statistics, 76, 2, 1994, 302–316.

Hamada, K., „Taxing the Brain Drain: A Global Point of View”, în Bhagwati, J. (ed.), The New International Economic Order: The North-South Debate, Cambridge, MIT Press, MA, 1977.

Iqbal, M., The Migration of High-Skilled Workers from Canada to the United States: Empirical Evidence and Economic Reasons, The Conference Board of Canada, University of California-San Diego La Jolla, CIS, Center for Comparative Immigration Studies. Working Paper Nr. 20, august 2000.

Lowell, B.L., Findlay, A., „Migration of Highly Skilled Persons from Developing Countries: Impact and Policy Responses,” International Migration Papers, 44. Geneva: International Labour Office, International Migration Branch, 2001.

Martin, P., Straubhaar, T., „Best Practice Options: Romania”, International Migration, 40, 3, 2002.

Massey, D.S., Arango, J., Hugo, G., Kouaouci, A., Pellegrino, A., Taylor, J.E., Worlds in Motion: Understanding International Migration at the End of the Millennium, Oxford University Press, Oxford, 1998.

Mclaughlan, G., Salt, J., Migration Policies towards Highly Skilled Foreign Workers. Report to the Home Office, Migration Research Unit, Geography Department, University College London, martie 2002.

Mountford, A., „Can a Brain Drain Be Good for Growth in the Source Economy?” Journal of Development Economics, 53, 2, 1997, 287–303.

Olesen, H., Migration, Return and Development: An Institutional Perspective. Studiu – expert intermediar, elaborat pentru Centre for Development Research Study Migration-Development Links: Evidence and Policy Options, aprilie 2002.

Ouaked, S., „Transatlantic Roundtable on High-Skilled Migration and Sending Countries Issues”, International Migration 40, 4, 2002, 153–166.

Portes, A., Globalization from Below: The Rise of Transnational Communities, ESRC Transnational Communities Programme Working Paper nr. 1, 1998.

Price, C., Southern Europeans in Australia, Oxford University Press, Melbourne, 1963.

Rapoport, H., Docquier, F., „The Economics of Migrants’ Remittances”, în Gerard-Varet, L.A., Kolm, S.C., Mercier-Ythier, J. (eds.), Handbook of the Economics of Giving, Reciprocity and Altruism, North-Holland, Amsterdam, 2004.

Rauch, J. E., Trindade, V., „Ethnic Chinese Networks in International Trade”, Review of Economics and Statistics, 84, 1, 2002, 116–130.

Reyneri, E., „Education and Occupational Pathways of Migrants in Italy”, Journal of Ethnic and Migration Studies, 30, 6, 2004.

Reyneri, E., La catena migratoria. Il ruolo dell’emigrazione nel mercato del lavoro di arrivo e di esodo, Il Mulino, Bologna, 1979.

Sassen, S., Cities in a World Economy, Sage Press, Pine Forge, 2000.

Saxenian, A.L., „Silicon Valley’s Skilled Immigrants: Generating Jobs and Wealth for California”, Research Brief, Public Policy Institute of California, San Francisco, CA, 1999,

Smith, R.C., „Transnational Localities: Community, Technology and the Politics of Membership within the Context of Mexico and US Migration”, în Smith, M.C., Guarnizo, L.E. (eds.), Transnationalism from Below, Transaction Publishers, New Brunswick, NJ, 196–238, 1998.

Spivak, G., „Who Claims Alterity?”, în Kruger, B., Mariani, P. (eds.), Remaking History, Bay, Seattle, 1989, 269–292.

Stark, O., Helmenstein, C., Prskawetz, A., „Human Capital Depletion, Human Capital Formation, and Migration: A Blessing or a „Curse”?”, Economics Letters, 60, 3, 1998, 363–367.

Todaro, M.P., Economic Development, 6th eds, Addison-Wesley, London, 1996.

Tölölyan, K., „The Nation-State and Its Others: In Lieu of a Preface”, Diaspora, 1, 1991, 3–7.

Tölölyan, K., „Rethinking Diaspora(s): Stateless Power in the Transnational Moment”, Diaspora, 5, 1996, 3–36.

Vanhear, N., New Diasporas: The Mass Exodus, Dispersal and Regrouping of Migrant Communities, University College London Press, London, 1998.

Vertovec, S., Migration, Diasporas and Transnationalism, Edward Elgar, Aldershot, 1999.

Vidal, J.P., „The Effect of Emigrzation on Human Capital Formation”, Journal of Population Economics, 11, 4, 1998, 589–600.


Articulaţii între turism şi migraţie în Maramureş¹⁵⁸
Raluca NAGY

Interesul meu pentru Maramureş a fost iniţial centrat pe activitatea turistică din zonă şi pe efectele ei asupra câtorva grupuri de sate din regiune. Realitatea terenului s-a dovedit însă a fi diferită, pentru că în acest peisaj există o altă formă de mobilitate imposibil de ignorat: migraţia de muncă în străinătate. Ceea ce am încercat să fac în această cercetare a fost să includ turismul şi migraţia sub încadrarea mai largă a mobilităţii.

În cele ce urmează mă voi opri mai întâi la câteva teoretizări ale legăturii dintre turism şi migraţie, urmând să le ilustrez cu studiul de caz al cercetării de teren în Maramureş prin câteva exemple concrete de articulaţii ale acestei legături.

1. Continuumul turism – migraţie¹⁵⁹
Dinamicile culturale ale globalizării sunt o provocare pentru sociologi şi antropologi. Nevoia unui răspuns critic la problemele mobilităţii şi ale apartenenţei devin tot mai stringente. Un număr tot mai mare de autori consideră că noile forme de mobilitate pun sub semnul întrebării distincţia clară dintre turism şi migraţie şi interoghează adecvarea tratării lor separate (Chapman, Prothero, 1985; Appadurai, 2005; O’Reilly, 2003; 2006; 2007; Williams, Hall, 2000; 2003; Lenz, 2006; Romhild, 2003). Analiza mobilităţii umane are nevoie de noi conceptualizări şi mai ales de noi metodologii.

Unii autori vorbesc de „circulaţie” (Chapman, Prothero, 1985); cei care nu sunt de acord cu faptul că circulaţia presupune o întoarcere la punctul de plecare vorbesc de „mişcare/deplasare temporară” (Williams, Hall, 2002) atunci când se referă la mai multe tipuri diferite de mobilitate, printre care turismul şi migraţia. Cât despre denumirea actorilor înşişi, părerile converg înspre etichete de genul „persoane care se stabilesc”, mai degrabă decât turişti sau migranţi. Şi aceasta pentru că asemănarea principală între turism şi migraţie sau alte forme de mobilitate este faptul că fiecare dintre aceste tipuri de deplasare induce o formă de stabilire, temporară sau definitivă, a unor „străini” (Romhild, 2003).

Unul dintre câştigurile „noilor tendinţe” (transnaţionalism, mobilităţi etc.) în cercetarea antropologică este tratarea mobilităţii ca fiind creatoare mai degrabă decât destructoare de conexiuni din cauza distanţei fizice (Glick Schiller, 2003). Această perspectivă apropie două domenii care se ocupau tradiţional, dar separat, de „mişcare”: turismul şi migraţia. Revizuiri critice (Abram, Waldren, 1997; Braunlein, Lauser, 1997) arată că cele două domenii aveau tendinţa de a se ataşa idealului sedentarist, acţionând virtual împotriva subiecţilor lor: persoanele care călătoresc. În mod clasic, turismul este considerat o „scăpare” temporară dintr-o viaţă aşezată, iar migraţia o schimbare de stabilire adesea ireversibilă. În fiecare dintre cele două cazuri, mobilitatea este definită ca fiind o perioadă specială care întrerupe o rezidenţă desemnată fizic: turistul se întoarce la normalitatea de la el de acasă, iar migrantul, în situaţia ideală, se aşează în spaţiul cel nou. Concluziile majorităţii studiilor clasice de turism şi migraţie coverg înspre crize identitare, dezrădăcinare etc.

Noutatea în cercetarea migraţiei şi turismului, în mare parte datorată proceselor de globalizare, constă în abandonarea acestor paradigme sedentare şi propunerea sau înţelegerea mobilităţii în general ca fiind un proiect, un proces care face legătura între spaţii şi permite multiple conexiuni. Mai mult, datorită faptului că destinaţiile/punctele de plecare ale celor două fluxuri se suprapun adesea, această perspectivă ne poate ajuta să vizualizăm legăturile şi asemănările dintre tipurile diferite de mobilitate, ceea ce poate fi mai util decât analiza lor ca fenomene sociale diferite.

Studiile despre migraţie au conceptualizat din ce în ce mai mult migraţia circulară/sezonieră/oscilatorie. Aşa cum afirmă Williams şi Hall (2000), turismul însuşi constituie o formă de migraţie sau migraţia o formă de turism. Mai mult, autorii dezvoltă un circuit de interdependenţă, propunând o analiză secvenţial-istorică a relaţiei dintre cele două fenomene.

Într-o primă fază a acestei analize, turismul progresiv către o regiune antrenează crearea unui „fenomen turistic”. În acest stadiu lucrurile se întâmplă la scară mică şi pe plan local. Într-o a doua fază, dezvoltarea turismului sau creşterea sistemului turistic antrenează şi forţe din exterior, mai întâi intern şi pe urmă internaţional. Într-o a treia etapă, fluxul turistic poate antrena circuite migratorii (exemplu: britanicii care se mută în Franţa sau Spania, pensionari, antreprenori sau migranţi care răspund oportunităţilor create de turism).

A patra etapă adaugă forme noi acestui tablou deja complex: migranţii „permanenţi” încep să se întoarcă la locul de origine, de îndată ce acumularea unui capital important necesar demarării unei afaceri „în ţară” este încheiată. Aceste persoane sunt adesea puse în situaţia de „turişti la ei acasă” în timpul întoarcerilor succesive la locul de plecare, unde nu se mai simt neapărat acasă. Turiştii pot să adopte, la rândul lor, diferite şi variate forme de stabilitate sau mobilitate.

Vom vedea cum articulaţia între turism şi migraţie poate fi desenată urmărind o astfel de schemă cronologică şi în cazul agroturismului din Maramureş; în acest studiu interesul se va concentra pe a treia fază, în care vom vedea cum turismul şi migraţia se antrenează reciproc; perspectiva secvenţială a lui Williams şi Hall ajută la înţelegerea experienţelor trăite în diferite posturi şi statusuri, de la migrant la „mediator cultural” şi la „turist la el acasa”, trecând prin activităţile, atitudinile şi aşteptările actorilor în aceste diferite posturi.

Turismul este, de cele mai multe ori, considerat temporar şi definit în termeni de ceea ce nu este: muncă, stat acasă, stil de viaţă cotidian, cu alte cuvinte turismul este considerat o inversiune a normalului (Urry, 1990). Dar dacă ne uităm mai atent la experienţa migranţilor, mişcările spaţiale spre ţările lor de origine se pliază perfect pe această definiţie. În plus, este dificil de separat statusul de migrant şi turist chiar în conditiile în care în majoritatea definiţiilor excluderea muncii din activităţile unui turist era cea care trasa principala diferenţă. Bunăoară, migranţii care se întorc vara în ţara de origine şi sunt în vacanţă de cele mai multe ori muncesc mai puţin decât un turist rezident care îşi petrece vara vizitat de multiplele valuri de rude, prieteni şi cunoştinţe.

Aş încheia această miniintroducere teoretică cu o critică asupra revoluţiei conceptuale şi schimbării de paradigmă din ştiinţele sociale. Din această analiză transdisciplinară a mobilităţilor trebuie să reţinem că oamenii încearcă să trăiască şi să „se aşeze” în diferite locuri. Avantajul principal al metaforelor moderne ale mişcării este că ne încurajează să problematizăm cultura în termeni dinamici, de proces (Hannerz, 2000; O’Reilly, 2003). Articulaţia între turism şi migraţie este experimentată de grupuri diverse de persoane mobile. Nu trebuie însă să ne grăbim în a face şi reface conceptualizări fără să reţinem nimic din studiile anterioare şi separate despre migraţie şi turism. Ambele sunt forme de mobilitate, dar nu trebuie să uităm că migraţia şi turismul rămân diferite, în special prin motivaţie, ceea ce uneori poate crea tensiuni în această articulaţie a lor. Dincolo de asemănări şi deosebiri, interesante sunt şi combinaţiile de practici de turism şi migraţie, transformarea capitalului cultural în capital economic şi, invers, consumarea diferenţei, perceperea şi autoperceperea „identitară” a actorilor acestor forme de mobilitate, felul în care ei le trăiesc, această co-prezenţă turism-migraţie generând asemănare şi respingere, schimb şi refuz, amestec şi segregare.

În continuare, voi prezenta pe scurt caracteristicile regiunii cercetate, ale turismului şi migraţiei, urmând să descriu, pentru cazul dat, această articulaţie între cele două fenomene.