Str. Edgar Quinet nr. 6, sector 1, cod 010018, Bucureşti, România

Planul de Management şi calitatea apelor în Bazinul Hidrografic Crişuri

Administraţia Bazinală de Apă Crişuri anunţă calendarul şi programul de lucru privind activităţile de participare a publicului în scopul realizării celui de-al doilea Plan de Management al Bazinului Hidrografic Crişuri. O primă sinteză privind problemele importante de gospodărire a apelor se va elabora până cel târziu în luna decembrie 2013; după publicarea acesteia, în perioada decembrie 2013-iunie 2014, vor avea loc consultări publice. /INFORMATIA DE BIHOR, http://www.informatiadebihor.ro/actualitate/8112-planul-de-management-i-calitatea-apelor-in-bazinul-hidrografic-criuri.html

ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ MUREȘ

Teme ABA

Elevii - responsabili şi implicaţi faţă de natură

În şcolile gimnaziale şi licee s-a derulat, recent, proiectul de educaţie pentru mediu "Protejăm natura pentru viaţă”, iniţiat de Ministerul Pădurilor, Apelor şi Pisciculturii, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale. În judeţul Mureş au fost implicate Şcoala Gimazială "Europa”, Târgu-Mureş şi Şcoala Gimnazială "Alexandru Ceuşianu”, Reghin, care au desfăşurat activităţi complexe şi interesante, conform calendarului proiectului. Acestea au constat în acţiuni de ecologizare a râului Mureş la Târgu-Mureş şi Reghin, plantări de puieţi, expoziţii de picturi/desene/ afişe pe teme de protecţia mediului, vizite la obiective de gospodărire a apelor (laboratoare de analize fizico-chimice şi biologice, prize de apă, baraje şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor), organizate şi desfăşurate pentru elevi, ei fiind iubitori de natură şi de activităţi în aer liber. Toate au contribuit, în acelaşi timp, la dezvoltarea implicării civice şi a voluntariatului la elevi. Administraţia Bazinală de Apă Mureş şi Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureş au fost alături de elevi şi dascăli, sprijinind şcolile în derularea activităţilor. Totodată, au înmânat diplome elevilor şi cadrelor didactice la sfârşitul proiectului, susţinea Călin Fokt, purtător de cuvânt Administraţia Bazinală de Apă Mureş. Lansat de ministrul delegat, Lucia Ana Varga, proiectul a avut drept scop formarea şi educarea tinerilor în spiritul respectului pentru natură şi asumarea responsabilităţilor de către aceştia în ce priveşte gestionarea raţională a resurselor naturale cu o mare importanţă în viaţa noastră: apa şi pădurea. ,,Educaţia stă la baza dezvoltării noastre ca indivizi şi ca societate. Este important să aflăm care este rolul şi impactul naturii în viaţa noastră şi să o tratăm cu respect şi consideraţie. Calitatea vieţii noastre depinde de cum gestionăm relaţia pe care o avem cu natura, de cât ne implicăm în protejarea ei şi de felul în care folosim resursele naturale în fiecare zi. Apa şi pădurea sunt prezente în viaţa noastră prin efectele pe care le au asupra sănătăţii şi calităţii vieţii. Copiii de astăzi sunt prezentul României şi vor crea viitorul, ei trebuie să fie înformaţi şi învăţaţi să respecte natura. Am avut surpriza plăcută ca foarte mulţi elevi, aproximativ 17.000, din peste 180 de şcoli, coordonaţi de cadrele didactice, au îmbrăţişat acest proiect. Principalul rol în educaţia tinerilor îl are şcoala, dar cred că, alături de şcoală, sunt chemate şi alte instituţii, ONG-uri să sprijine demersul educaţional, pe diverse componente, iar noi, prin instituţiile subordonate, ne-am asumat acest fapt, pe care îl considerăm vital”, declara ministrul delegat. /Cuvântul Liber MS http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=69430
"Dunărim cu Dunărea”...
Alături de munţi, dealuri, câmpii, mare, râuri, fluviul Dunărea întregeşte lucrarea capodoperă de estetică a peisajului, cu care Dumnezeu, Creatorul Suprem, a binecuvântat ţara numită România! De la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră, Dunărea călătoreşte prin 10 ţări, iar de la intrarea ei în ţară, pe la Baziaş, şi până ajunge la... liman, să primească îmbrăţişarea Mării, are de... mers 1.075 de kilometri! Aproape de Tulcea, Dunărea lasă României, în semn de drag, un cadou rar, cum puţine ţări se pot lăuda că au: Delta, cu paradisul ei, azi, aproape pierdut! La graniţa judeţelor Călăraşi şi Ialomiţa, Dunărea ar putea să scurteze drumul, s-o ia la dreapta, să traverseze judeţul Constanţa, dar, parcă de drag de aceste locuri îşi mai prelungeşte şederea (de fapt... trecerea!) în România, aşa că o ia spre Mare pe drum ocolit! Îi salută din... mers, când mai lin, când mai grăbit, pe brăilenii, gălăţenii, tulcenii aşezaţi pe bănci ori plimbându-se pe faleze! Câteodată, rar, mai... iese şi ea la o "plimbare” pe faleze... Ce bine ar fi ca valurile Dunării să nu ajungă niciodată să se "plimbe” în locul oamenilor, pe falezele, promenadele oraşelor dunărene, şi doar "Valurile Dunării”, nemuritorul vals al lui Ivanovici să se reverse dinspre chioşcurile de unde se aud cântând alămurile fanfarelor! Acest aprilie capricios, cu ploi, cu zăpezi topite brusc şi cărate din munţii Europei de afluenţi, au mărit debitul Dunării până la cote alarmante. Pe alocuri, aceste cote au fost depăşite. De la Baziaş la Gura Văii (Porţile de Fier), în defileu, versanţii muntelui despicat de apele Dunării sunt ca nişte diguri urişe care fac imposibilă ieşirea din matcă, dar de la Porţile de Fier şi până la Galaţi, de câteva zile există un pericol (în creştere) de viituri, de inundaţii. Din fericire, cel puţin până acum, când scriu, Dunărea doar a schiţat o ameninţare, făcând câţiva paşi pe faleza Galaţiului, într-o "plimbare” pe care toată lumea o doreşte cât mai scurtă! Pericolul major de inundaţii e încă mare pentru Galaţi şi, de fapt, pentru toate judeţele de la Dunăre. Doamne, fereşte, de o creştere mai mare a debitului, care să rupă diguri, unele chiar rezistente, solide, altele, improvizate! Am citit prin ziare că pericolul inundării Galaţiului, mai ales a oraşului de jos, i se pune-n cârcă lui Ceauşescu, care a ordonat o lucrare catastrofală, un dig de apărare cu înălţimi diferite (un mal de 7,58 m şi celălalt, dinspre oraş, de 6,50 m), fapt care duce inevitabil la revărsarea apelor peste oraş. Oare de ce, vreme de 23 de ani, nu s-a reparat greşeala lui Ceauşescu, fie prin înălţarea malului de 6,50 m, fie prin demolarea versantului (că tot e ceauşist!) de 7,58 m? Mai ales că acum aproape 3 ani, la inundaţiile din vara lui 2010, o parte a oraşului a fost salvată de la înec în ultima clipă, prin efortul a 1.400 de militari, pompieri, jandarmi, ajutaţi de voluntari, care au supraînălţat digul de beton cu saci cu nisip. Dar, poate, munca eroicilor militari şi voluntari ar fi fost în zadar, poate că apele ar fi răzbit sacii de nisip, dacă un om, un simplu om n-ar fi îmblânzit furia apei printr-o mutare deşteaptă! Sandu Gheorghiu, din comuna Şendreni, i-a sugerat premierului de-atunci să deschidă ecluza de la Agigea, pentru ca surplusul de apă să deverseze acolo şi debitul să scadă. Ministrul de resort a dat ordinul respectiv şi astfel partea din oraş (peste 200 de firme, Comcereal, Laminorul de tablă etc.) ameninţată de inundaţie a fost salvată. Din păcate, "cazul Dunărea” nu e unul singular! Nu ne purtăm deloc frumos cu aceste daruri: nici marea, nici munţii, nici apele, nici câmpiile, nici dealurile cu frumuseţile şi bogătiile lor nu constituie obiectul atenţiei, grijii, interesului general-naţional, al purtării de grijă, al valorificării resurselor în folosul acestei ţări şi al oamenilor ei! De ce se caută în trecut vinovaţi de marasmul în care se zbate ţara, când prezentul celor 23 de ani e mai la îndemână? De ce acuzatorii nu-şi activează privirile simultan, şi spre bârnă, şi spre pai? În această ordine! Bine că nu sunt puşi la zid, alături de Ceauşescu, împăratul Traian şi Apolodor din Damasc, care s-au limitat la construirea unui pod peste Dunăre, la Drobeta, în loc să se ocupe şi de regularizarea apelor Danubiului, până la Pontul Euxin! Sau, MS Regele Carol I, care, în loc să se ocupe de sisteme de irigaţii, de îndiguiri la Dunăre, în 15/27 mai 1877 asculta bubuitul tunurilor şi făcea critica muzicală ("asta-i muzica ce-mi place!”) pe malul Dunării, la Calafat! ...Pornesc într-o croazieră pe Dunăre, legănat de amintiri! Fac o "escală” în faţa unei fotografii rare, în sepia, de pe insula Ada Kaleh. O străduţă cu macadam. O casă mai răsărită, o cafenea, chiar la stradă. Peste drum, terasa cafenelei, cu mese şi scaune de nuiele. Parcă din clipă-n clipă instantaneul urmează să iasă din stopcadru şi să prindă viaţă, oamenii să iasă din încremenirea "ca la fotograf”, să se mişte firesc, prin "cadru”. Aroma de cafea turcească pluteşte vălurit în aer, urmând parcă unduirile ca de cadână ale manelelor (frumoase cântece turceşti de dragoste), revărsate în surdină din pâlniile patefonului... Iubesc (amintirea insulei) Ada Kaleh, dar nu am cum să nu iubesc şi "ctitoria ceauşista” Porţile de Fier, chiar dacă ea, ridicându-se din ape, la lumină, pentru a produce lumină, a scufundat insula în adâncurile întunecate ale Dunării. Ei, dar cât "mai avem Carpaţi şi-o apă tutelară/Şi râuri ce nu vor sa curgă-afară”, "bucuroşi le-om duce toate”, dacă-i pace! Tot scriind despre Dunăre, despre bune, despre rele, mi-am amintit un cântec frumos, de pe la sfârşitul anilor ’70, un cântec pe versurile lui Paul Tutungiu, cântat de "matrozul” Vasile Şeicaru în Cenaclul Flacăra: "Fie pâinea rea sau bună/ Dunărea ne este mumă/Fie pâinea bună, rea/Dunărim cu Dunărea/Câţi băură apa sfântă/Graiul Dunării cuvântă/ Carpaţii la zei cum cresc/Graiul Dunării vorbesc”.  /Cuvântul Liber MS, http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=69397