Strategia de reforma a sistemului judiciar 2003-2007 aprobată prin H

ASOCIAŢIEI MAGISTRAŢILOR DIN ROMÂNIA

Comisia pentru programe şi activitate profesională

IMPLICAREA ASOCIAŢIEI MAGISTRAŢILOR DIN ROMÂNIA

ÎN REFORMA JUSTIŢIEI

1. Strategia de reformă a sistemului judiciar 2003-2007 aprobată prin H.G. nr. 1.052 din 4 septembrie 2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 649 din 12 septembrie 2003) constituie una dintre cele mai înaintate viziuni de până acum asupra direcţiei justiţei româneşti către construcţia europeană. Aderarea României la Uniunea Europeană este iminentă, fiind doar o chestiune de timp. Aceasta implică însă nu numai restructurarea institutionala propriu-zisa, ci si reformarea mentalitatilor care stau la baza funcţionării sistemului actual, precum şi costuri pe care societatea trebuie să şi le asume.

Desigur că modernizarea sistemului judiciar înseamnă consolidarea independentei justitiei si a statutului magistratului, precum si sporirea eficientei actului de justitie. Pentru aceasta însă, susţinem că celelalte puteri ale statului ar trebui să conlucreze strâns cu cei implicaţi direct în actul de justiţie. Considerăm că judecătorii, procurorii, magistraţii consultanţi, cei asistenţi, avocaţii, notarii, executorii judecătoreşti, jurisconsulţii trebuie consultaţi şi, mai mult, implicaţi activ în elaborarea şi modificarea actelor normative care îi privesc. În contextul schimbării mentalităţilor de care am făcut menţiune mai sus aceasta apare, dacă nu o chestiune de oportunitate, atunci cel puţin una de bun simţ.

Pe plan european, aceste aspect îşi găseşte următoarea reglementare: “Prin reprezentantii si organizatiile lor profesionale judecatorii participa la deciziile referitoare la administrarea jurisdictiilor, la determinarea mijloacelor lor materiale si la distribuirea acestora pe plan national si local. Ei sunt consultati, in aceleasi conditii, in legatura cu proiectele de modificare a statutului lor si cu definirea conditiilor referitoare la remuneratia si protectia lor sociala” (Carta europeană a statutului magistratului). „Criteriile pentru administrarea eficace a sarcinilor de lucru şi a tratamentului adecvat pentru soluţionarea cauzelor, se stabilesc în colaborare cu personalul judiciar şi alte autorităţi interesate” (Recomandarea Consiliului Europei nr. (95) 12 asupra administrării justiţiei penale).

2. Liantul între magistraţi şi celelalte două puteri din stat îl constituie Asociaţia Magistraţilor din România. Aceasta este singura organizaţie profesională a judecătorilor şi procurorilor români constituită la nivel naţional. Ea a fost înfiinţată în 1993 şi în prezent numără peste 3000 membri, din 38 de filile. În urma reorganizării din martie 2003, asociaţia a reuşit nu doar să existe, ci să şi funcţioneze. Scopurile majore pe care şi le-a propus, sunt:

-implicarea activă a corpului magistraţilor în elaborarea şi modificarea actelor normative (legi, hotărâri, ordonanţe, regulamente) care privesc pe ei, pe personalul auxiliar şi realizarea actului de justiţie. Pentru îndeplinirea acestui scop, în cadrul Conferinţei extraordinare ce a avut loc pe 11 octombrie 2003 la Eforie Sud, s-a înfiinţat Comisia pentru programe şi activitate profesională, ai cărei membri sunt: Cristi V. Danileţ – judecător la Judecătoria Cluj-Napoca, Gheorghe Bonciu – judecător la Tribunalul Vâlcea şi Katalin Kibedi – procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu-Mare.

-identificarea nevoilor lucrătorilor din justiţie, promovarea soluţiilor pentru optimizarea muncii acestora în colaborare cu Ministerul Justiţiei şi conducerile administrative ale instanţelor şi parchetelor. Încă sunt magistraţi care împart un birou cu alţi 4-5 colegi; sunt birouri de magistraţi fără computere; sunt dactilografi care încă mai folosesc maşina de scris;

-sensibilizarea Comunităţii Europene şi a societăţii civile la problemele justiţiei şi găsirea fondurilor necesare reformei din interior a acesteia;

În măsura în care se vor găsi resursele financiare, sunt printre obiective:

-realizarea unei publicaţii proprii - proiect asumat de AMR-filiala Cluj

-publicare într-o culegere a Recomandărilor Consiliului Europei în materia eficientizării justiţiei - traducerea acestor texte a început a se realiza în cadrul AMR-filiala Cluj şi va continua prin colaborarea cu Asociaţia Europeană a Studenţilor în Drept ELSA;

-vizite ale instanţelor din străinătate, în vederea formării de legături cu alte asociaţii profesionale de profil şi cunoaşterea principiilor de drept şi sistemului judiciar din alte ţări, în special europene;

-familiarizarea magistraţilor cu prevederile CEDO şi ale jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, implicarea în cunoaşterea instituţiilor U.E., a acquis-ului european şi a jurisprudenţei comunitare;

-aducerea justiţei mai aproape de cetăţean, conlucrarea cu ONG-urile, avocaţii, notarii prin organizarea de mese rotunde, conferinţe, dezbateri.

3. Pentru realizarea unora dintre obiectivele reformei, Ministerul Justiţei a realizat proiectul de Lege privind Organizarea Judiciară şi proiectul de lege privind Statutul Magistratului, care de curând au fost înaintate comisiilor juridice ale Parlamentului. Sesizând că acestea pot fi îmbunătăţite, Asociaţia Magistraţilor din România - prin intermediul Comisiei pentru programe şi activitate profesională – a sistematizat propunerile magistraţilor din ţară cu privire la aceste proiecte şi le-a înaintat, la rândul său, legislativului. În prezent, se fac demersuri pentru ca reprezentanţii A.M.R., ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Parchetului General de pe lângă instanţa supremă să fie invitaţi pentru a fi consultaţi cu ocazia dezbaterilor în comisii ale acestora.
4. Nu dorim însă ca demersurile noastre să fie privite ca având drept obiectiv respingerea sau retragerea proiectelor ministerului. Vrem însă să oferim soluţii la unele aspecte şi nevoi pe care noi, cei din interiorul sistemului, avem pretenţia că le cunoaştem poate mai bine.
În această idee, exemplificăm:

a) În proiectul noii Legi privind organizarea judiciară, elaborat in anul 2003, se prevede reintroducerea principiul colegialitaţii pentru soluţionarea cauzelor în primă instanţă, stabilindu-se şi excepţiile în care unele cauze mai simple se judecă de un singur judecător. Se revine astfel la un sistem abandonat în 1997, scopul declarat în Strategie fiind acela al garantării impartialităţii şi asigurării controlului reciproc între judecători. În ceea ce ne priveşte, nu putem fi de acord cu aceasta din următoarele motive :

- dacă se susţine că acest sistem trebuie să aibă şi excepţii, s-ar înţelege că nevoia de a garanta imparţialitatea judecătorilor de primă instanţă nu trebuie asigurată în toate cauzele, ceea ce este inadmisibil ;

- adoptarea principiului nu se impune şi pe motive de oportunitate: în condiţiile în care pe rolul instanţelor numărul cauzelor de soluţionat este în creştere, iar nevoia de mărire a schemelor de personal nu este satisfăcută, dublarea numărului de judecători în completul de primă instanţă ar însemna, implicit, o dublare a numărului cauzelor de soluţionat pentru fiecare dintre aceştia, ceea ce ar conduce, inevitabil, la scăderea calităţii actului de justiţie ;

- în condiţiile în care în Strategia de reformă a sistemului judiciar, Guvernul României îşi propune ca direcţie de acţiune, printre altele, a aplicării fără întârziere a recomandărilor Consiliului Europei (care are 45 state membre şi la Statutul căruia România a aderat prin Legea nr. 64 din 4.10.1993), prevederea completului de judecată colegial este contrară Recomandării nr. (86) 12 în legătură cu anumite măsuri vizând prevenirea şi reducerea asupra aglomerării activităţii instanţelor şi Recomandării nr. (87) 18 privind simplificarea justiţiei penale care solicită generalizarea insituirii judecătorului unic în primă instanţă. Tendinţa europeană este certă în favoarea judecătorulu unic, nu a colegiului.

În realitate, garantarea impartialitatii si asigurării controlului judecătorilor nu are nici o legătură cu principiul colegialităţii; simbolul independenţei şi imparţialităţii justiţiei este judecătorul unic în primă instanţă, acel judecător bine pregătit, care cunoaşte dosarul, legea şi jurisprudenţa, în faţa care justiţiabilul se prezintă cu încredere şi care nu are nevoie să fie controlat de către colegul de complet, ci doar de către instanţa superioară, căreia prin definiţie îi revine acest rol.

b) Trebuie să conştientizăm că aderarea la U.E. implică respectarea imperativelor determinate de construcţia europeană. Or, la baza acestora stă imperativul juridic: separaţia puterilor în stat. Acum, acest principiu este expres prevăzut în Constituţia revizuită în 2003, iar transpunerea sa în realitate este unul dintre obiectivele strategice ale reformei în sistemul judiciar.

Pentru realizarea unei adevărate independenţe a justiţei, care în concepţia Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg este analizată în raport cu celelalte puteri, în special cu executivul, este necesar în primul rând definirea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii şi neta delimitare de Ministerul Justiţiei. În condiţiile în care Constituţia revizuită defineşte CSM drept garantul independenţei justiţiei, este imperios necesar ca imixtiunea legislativului şi executivul să dispară.

În acest sens, A.M.R. a propus ca membrii CSM să fie aleşi de către adunările generale ale tuturor magistraţilor, deci şi de la Judecătorii şi Parchetele de pe lângă acestea. În această idee, rolul validării membrilor astfel aleşi de către Senat – prevăzută în Constituţie - nu-l vedem decât pentru verificarea condiţiilor formale al acestor alegeri; legislativul nu poate decât să ia act de voinţa democratică a corpului magistraţilor.

Menţinerea în continuare a ministrului justiţiei în acest consiliu, chiar fără drept de vot, rămâne însă o imixtiune clară a puterii executive, pe care nu o putem accepta.

Nu suntem de acord cu crearea unei comisii care să propună CSM candidaturile pentru ocuparea posturilor vacante la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: cât timp CSM este un organism independent, el ar trebui să analizeze direct candidaturile, fără a mai fi necesar trecerea prin „filtrul” acestei comisii, mai ales că din ea face parte şi Ministrul Justiţiei, având astfel semnificaţia unei imixtiuni a executivului în puterea judecătorească.

De asemenea, susţinem că trebuie să se renunţe la controalele efectute de către inspectorii ministerului; aceasta pentru că respectivele controale nu trebuie să fie nici măcar susceptibile de a fi interpretate ca politice, ci trebuie să fie unele profesionale şi de aceea ele trebuie date fie în atribuţia CSM, fie în atribuţia ÎCCJ, respectiv Parchetului General de pe lângă aceasta.

În fine, ţine de domeniul evidenţei că administrarea bugetului justiţiei trebuie să revină CSM şi nu Ministerului Justiţiei, căci nu există independenţă reală fără bani. “Prin reprezentantii si organizatiile lor profesionale judecatorii participa la deciziile referitoare la la stabilirea bugetului, pe plan national si local. Ei sint consultati, in aceleasi conditii, in legatura cu proiectele de modificare a statutului lor si cu definirea conditiilor referitoare la remuneratia si protectia lor sociala, inclusiv pensia”. (Carta europeană a statutului magistratului).
c) Credem că trebuie întărit statutul procurorului. Întrucât procedura de recrutare, numire, transfer, detaşare, suspendare din funcţie a procurorilor este aceeaşi ca în cazul judecătorilor, trebuie prevăzut că şi aceştia sunt inamovibili, deoarece distincţia între inamovibilitate şi stabilitate este doar formală în aceste condiţii.

Ei trebuie să fie independenţi în luarea deciziilor. Desfăşurarea activităţii acestora sub autoritatea ministrului justiţiei trebuie regândită şi limitată doar la aspectele administrative, din moment ce este deja consacrat - prin Legea 281/2003 de modificare a Codului de procedură penală – posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra actelor de urmărire. În acelaşi context, ar trebui eliminată dispoziţia care îi permite ministrului justiţiei să ordone începerea urmăririi penale.

d) Răspunderea materială a magistratului pentru eroare judiciară datorată gravei neglijenţe trebuie atent studiată. AMR este de accord cu propunerea înaintată de CSM, ca această răspundere să fie subsidiară. Statul trebuie să fie cel care poate răspunde în principal, urmând ca dreptul de regres să poată fi exercitat doar limitativ, în cazul în care există o hotărâre de condamnare definitivă a magistratului pentru comiterea unei infracţiuni în cauza pe care a soluţionat-o greşit, şi doar în limitele salariului pe un anumit număr de ani.

Tot aici, am avansat idea de a se prevedea dreptul magistraţilor la asigurare pentru risc de activitate în cazul erorilor judiciare din culpă.

5. Transpunerea completă a acquis-ului comunitar de competenţa sistemului judiciar nu trebuie făcută în grabă şi superficial. Obiectivul nu trebuie să fie doar închiderea formală a cap. 24 de negociere a aderării României la U.E., Justiţie şi Afaceri Interne, ci trebuie să se ţină seama şi de nevoile concrete ale celor dinăuntrul sistemului. Iar noi, cei dinăuntrul sistemului, răspundem prin Asociaţia Magistraţilor din România mâinii întinse de UE.

Sperăm astfel că Delegaţia Comisiei Europene în România ne poate sprijini în demersurile noastre pe lângă legislativ şi executiv pentru a fi primiţi ca parteneri de discuţii; că Delegaţia ne poate facilita legătura cu organizaţii din alte ţări; că ne poate îndruma în găsirea resurselor financiare necesare îndeplinirii scopurilor noastre.

17 noiembrie 2003
judecător, Cristi V. Danileţ

Judecătoria Cluj-Napoca

Tel. [phone]

e-mail: [e-mail]