2. Atragerea ISD pentru promovarea exporturilor: probleme și provocări principale
2.1. Principalele obiective urmărite de investitorii străini
Literatura de specialitate, analizând motivațiile companiilor care își propun internaționalizarea producției, arată că acest proces implică două etape21. La prima etapă, firmele aleg între mai multe opțiuni alternative de care dispun privind internaționalizarea producției lor, iar această decizie nu implică, în mod necesar, recurgerea la investiții directe în străinătate. Spre exemplu, atunci când o companie dorește să profite de forța de muncă străină mai ieftină, aceasta poate recurge la externalizarea internațională fără a efectua vreo investiție. Un exemplu, în acest sens, îl reprezintă acordurile de procesare a materiei prime a clientului (lohn), în baza cărora multe întreprinderi din Republica Moldova furnizează servicii de procesare pentru clienții din străinătate: compania germană Leoni operează în baza unui asemenea acord cu întreprinderea moldovenească Introscop; același model persistă și în industria producătoare de îmbrăcăminte și încălțăminte, în care mai mult de 80% din producție este fabricată în regim de prelucrare a materiei prime a clientului. A doua etapă presupune alegerea locației și a țării-gazdă, atunci când se purcede la evaluarea activelor „durabile” de care dispune această țară, factorilor de producție, stimulentelor investiționale și cadrului instituțional.
ISD orientate spre eficiență urmăresc achiziționarea factorilor de producție și a activelor care nu sunt direct transferabile prin intermediul tranzacțiilor pe piață. Acești factori și active pot include următoarele: forță de muncă ieftină, flexibilă și accesibilă, stimulente pentru investiții, economii de aglomerare datorită proximității geografice față de alte piețe sau clustere tehnologice, cunoștințe tehnologice de valoare în țara-gazdă, infrastructură de bază și industrială dezvoltate, infrastructură educațională și digitală. În cazul în care companiile recurg la reamplasarea din altă țară, se urmărește, de asemenea, un grad cât mai înalt de similitudine tehnologică între țara-emitentă și țara-gazdă22.
Atunci când iau decizia de a se stabili într-o țară sau alta, investitorii sunt interesați de variate aspecte, însă acestea contează în mod diferit. Forța de muncă, totuși, se prezintă a fi cel mai important factor, mai ales în cazul serviciilor. Pentru industria prelucrătoare, costurile de transport și de capital ocupă poziția a doua și, respectiv, a treia (Tabelul ).
Tabelul . Ponderea principalilor factori de cost în decizia de localizare a investiției, %
Sursa: Competitive Alternatives, KPMG’s Guide to International Business Location Costs, 2014.
Cadrul de politici care vizează ISD constituie cel de-al doilea set complex de factori care ar putea influența decizia în ceea ce privește localizarea. În condiții egale, investitorii vor prefera țara cu o calitate a guvernării mai înaltă, o mai bună executare a contractelor, o protecție mai bună a dreptului de proprietate, mai puțină corupție și birocrație, o situație economică și politică mai stabilă. Serviciile post-investiție sunt și ele importante pentru evaluarea ex-ante a fezabilității și oportunității investiției, iar acestea pot include orice aspecte legate de post-deservire (aftercare), dezvoltarea conexiunilor, mecanismele de soluționare a litigiilor etc.
