Suport de curs

Actori privaţi (Grupuri de interese)

În literatura referitoare la actorii ce participă la formularea deciziilor, nu numai la nivel naţional, s-a afirmat că grupurile de interese s-au format prin interacţiunea a două mecanisme cheie: impactul moştenirii instituţionale şi promovarea şi extinderea democraţiei. Conform acestei intrpretări, participarea grupurilor de interese a urmat cam aceleaşi trasee, ca şi competenţele transferate de la nivel naţional către cel supranaţional dar şi către nivelurile sub-naţionale¹¹⁹.

Grupurile de interese se manifestă la toate cele trei sau patru niveluri funcţie de structura fiecărui stat şi a UE. La nivel comunitar există aşa numitele Eurogrupuri, ce sunt în fapt reprezentantele organizaţiilor naţionale ale intereselor sectoriale cum ar fi fermierii, sindicatele, consumatorii, patronatele etc. Cele mai importante Eurogrupuri la nivel comunitar sunt Comitetul Organizaţiilor Agricole(COPA), Uniunea Confederaţiilor Industriale şi Patronale Europene(UNICE), Confederaţia Sindicatelor Europene(ETUC), Biroul European al Uniunii Consumatorilor (BEUC)¹²⁰.

În afara acestor Eurogrupuri există şi organizaţii sectoriale care desfăşoară aceleaşi activităţi dar într-un cadru strict specializat. Numărul grupurilor de interese ce acţionează la nivel european este apreciat diferit de autorii ce abordează acest aspect. Organizaţiile şi-au stabilit contacte chiar cu Comisia Europeană şi cu PE, mai ales prin intermediul Directoratelor.¹²¹ Astfel Sonia Mazey şi Jeremy Richardson¹²² estimează că în 1992 activau circa 3000 de grupuri de interese la Bruxelles ce cuprindeau peste 500 de asociaţii europene iar la nivelul anului 2000 numărul asociaţiilor non-profit ajunsese la 800, cuprinzând regiunile, oraşele, mediul rural, uniunile sindicale, federaţiile patronale, interese politice, organizaţiile consumatorilor, organizaţiile pentru protecţia animalelor, naturii şi mediului, organizaţiile religioase, organizaţiile pentru drepturile omului precum şi organizaţii de conservare şi dezvoltare¹²³.

În afara acestor organizaţii există şi grupuri de lobby-işti profesionişti care au reuşit să se impună datorită nivelului ridicat al consultanţei specializate concomitent cu un nivel cost redus al costurilor. J. Greenwood şi A.R.Young¹²⁴ afirmă chiar că deschiderea manifestată de către Comisia Europeană faţă de grupurile de interese este mai evidentă decât faţă de guvernele statelor naţionale, ba mai mult, relaţiile Comisie-grupuri de interese ar fi mai strânse decât aceleaşi tip de relaţii existente în Statele Unite, între guvernul federal şi grupurile de lobby. Societatea civilă este unul dintre partenerii importanţi ai UE si aceasta se datorează efortului pe care Comisia îl face pentru a estompa deficitul democratic ce i se reproşează de unii cercetători.

Grupurile de interese pentru a se impune ca utile şi necesare Comisiei şi respectiv guvernelor sau autorităţilor regionale trebuie să dovedească că au potenţa şi calificarea necesară în domeniile de interes în care activează. Aceasta deoarece ele exercită sau încearcă să exercite influenţe asupra deciziilor şi la nivel naţional (prin asociaţiile patronale, sindicale, etc organizate la nivel naţional). Principalele atuuri de care trebuie să dispună grupurile de interese pentru a fi implicate în procesul decizional sunt următoarele¹²⁵: informaţii şi cunoştiinte furnizate; forţă economică; statut special sau privilegiat în cadrul economiei; capacitatea de a sprijini sau obstrucţiona implementarea politicilor comunitare şi capacitate de a lua rapid decizii.

8.5 Flexibilitate şi continuitate
Multi-level governance reprezentând un model al UE caracterizat prin competiţie şi parteneriat este mai susceptibil pentru schimbare decât modelul interguvernamental sau federal deoarece scopul urmărit de actorii implicaţi constă în satisfacerea intereselor proprii. Sub acest aspect este evident că schimbarea unor reguli în cadrul guvernanţei multi-nivel este dependentă de competenţa şi puterea de decizie acestor actori.

Tipul II multi-level governance, propriu arhitecturii UE, unde numărul mare de autorităţi, suprapunerea competenţelor acestora peste aceeaşi entitate teritorială, numărul mai mare de niveluri şi flexibilitatea sistemului(pentru a răspunde mai bine preferinţelor cetăţenilor), reprezintă rezultatul reformelor introduse după 1988 privind elaborarea, adoptarea, implementarea şi monitorizarea politicilor UE . În acelaşi timp, intervenţiile grupurilor de interese pot să determine o modificare a deciziilor, iar societatea civilă chiar este încurajată de către Comisia Europeană să se implice în procesul decisional. Este de înţeles atunci că flexibilitatea este mult mai mare în acest caz. Teoria multi-level governance generează predicţii unice asupra comportării partenerilor ce se manifestă prin faptul că fiecare actor tinde să obţină maximum de foloase în condiţiile date .

Schimbarea modelului guvernanţei poate avea loc funcţie de trei parametri. Astfel o primă modificare poate fi în etape sau continuu, dar lent. Promovarea politicii regionale, de exemplu, după prima extindere a UE a avut loc în 2 etape, prin iniţierea reformelor din 1988, urmate de adoptarea Tratatului de la Maastricht, în 1992, şi constituirea unui nou comitet, care să dialogheze cu Comisia în acest domeniu. Viitoarele schimbări sunt aşteptate să se producă tot în etape , deoarece este o procedură mai uşor de acceptat .

Al doilea parametru al schimbării se referă la calea aleasă: prin negociere între state sau prin legiferare juridică de către Curtea Europeană de Justiţie. Experienţa de până acum arată că marile decizii au fost adoptate în urma negocierilor. Totuşi calea schimbării juridice pare a avea viitor pe măsură ce va avansa integrarea europeană. Cel de al treilea parametru este legat de amploarea schimbării: localizată sau globală, a sistemului de guvernare. Dacă luăm în considerare caracterul flexibil al autorităţii în sistemul MLG e mai probabil să se producă schimbări localizate, în scopul armonizării guvernanţei noilor state, ce au aderat recent la UE, cu modelul Uniunii.

În fine, multi-level governance este apreciat ca un concept abordat sub două aspecte: analitic şi normativ¹²⁶. Abordarea analitică este destinată să descrie cadrul şi conceptele din perspectiva ştiinţelor politice, ceea ce constituie o contribuţie importantă la conştientizarea faptului că analiza sistemului multi-level governance depăşeşte graniţele între disciplinele tradiţionale¹²⁷ .
Teme pentru verificarea cunostiintelor

1. 
   Analizati valurile de extindere, de la Europa celor 9 la Europa celor 15.
   
2. 
   Analizati principalele trasaturi ale federalismului
   
3. 
   Definiti guvernanta multi-nivel
   
4. 
   Definiti principalele trasaturi ale guvernatei multi-nivel.
   

III. Anexe.

Anexa 1 Bibliografia completă a cursului :

1. 
   Documente
   

Conclusions of Working Group I on the Principle of Subsidiarity, în CONV 286/02, Brussels, 23 september 2002(24.09), pp.1-11.

Convention Bulletin, Edition 19, 13.12.2002.

Convention Bulletin, Edition 20, Bruxelles, 20. 01. 2003.

Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene, Iaşi, Editura Polirom, 2001.

European Governance. A White Paper, Brussels, COM – 2001, 25.07.2001.

Tratat de instituire a unui Constituţii pentru Europa, în CONV 850/03.

World Bank, Governance: The World Banks Experience, Washington D.C. 1994.

The activities of the European Economic and Social Committee during the United Kingdom Presidency of the European Union, p.5, http://www.esc.eu.int/presidency/uk/docs/A_CES802-2005
2. Carti si articole

AREILZA, Jose de “Sovereignty or Management? The Dual Character of EC’s Supranationalism” în: Jean Monnet Working Papers, No.2, 1995

BACHE Ian, Europeanization and Britain: Towards Multi-level governance ?, Paper presented at EUSA 9^th Biennial Conference in Austin, Texas, March 31 – April 2, 2005,

BAILER, Stephanie The European Commission’s Power: Overrated or Justified ?, Paper to be presented at the EUSA 9^th Biennial International Conference, Austin, Texas, March 31-April 2, 2005

BALME, Richard “La gouvernance de l’ Union Européenne saisie par la mobilization des intérêts”, în: Guy Hermet, Ali Kazancigil et Jean-François Prud’homme(Sous la direction de), La gouvernance.Un concept et ses applications, Paris, Editions Karthala

BENZ Arthur, EBERLEIN, Burkard “Regions in European Governance: The logic of Multi-level Interaction”, in: Working Paper RSC No 98/31

BERNARD, Nick Multi-level governance in the European Union, Kluwer International Law, the Hague 2002

BÖRZEL,Tanja A”What’s so special about policy networks?- An exploration of the concept and its usefulness in studying European Gofernance”, în: EIOP, vol.1(1997), No.16

BÖRZEL, Tanja A “Shaping and Taking EU Policies: Member State responses to Europeanization”, in: Queen’s Papers on Europeanization , No.2, 2003

BÖRZEL, Tanja A “How the European Union interacts with its Member States”, in: Political Science Series, 93, November 2003

Börzel, Tanja A Private-PublicPartnership:Effective and LegitimateTools of InternationalGovernance ?, paper prepared for the Workshop on “Global Governance”, Florence 6-7 April, 2001

BULLMAN, Udo Austria : “The end of Proportional Government “, în: John Loughlin (ED.), Subnational Democracy in the European Union . Challeenges and Opportunities, Oxford University Press, Oxford 2001,

CHRYSOCHOOU, Dimitris N. Theorizing European Integration, 2001.CONZELMANN Thomas”Europeanization of Regional Development Policies ? Linking the Multi-level governance approach with theories of policy learning and policy chang “, in: EIOP, vol.2(1998), No. 4 , p.3, http://eiop.or.at./eiop/texte/1998-004a.htm

DELMARTINO, Frank “Belgia după a patra reformă de stat: federalism complet sau confederalism în constituire? “, în: Altera, An 4(1998), Nr.7, pp.30-56.

DUDEK Carolyn Marie, Coordinating Regional Policy in the EU, paper prepared for the EUSA 9^th Biennial Conference, Austin, Texas, March 31-April 2, 2005

EBERLEIN Burkard & KERWER, Dieter “Theorising the new modes of European Union Governance”, in: European Integration online Papers , vol.6(2002), No.5,

FERRÉOL, Gilles Dicţionarul Uniunii Europene, Polirom, Iaşi 2001

HAIBACH, Georg Governance by Committee: The role of Committees in European Policy Making and Policy Implementation, paper prepared for EUSA 9^th Bien. Conference, Austin, March 31-April 2, 2005.

HIX, Simon The Political system of the European Union, second edition, Oxford, 2005.

HOOGHE, Liesbet “Serving <> - Political Orientation of Senior Commission Officials “, in: European Integration online Papers, vol.1(1997), No.8, p.19, http://eiop.or.at/eiop/texte/1997-008a.htm

HOOGHE, Liesbet, MARKS, Gary “Unraveling the Central State, But How? Types of Multi-level governance” , în : HIS Political Science Series, No. 87, 2003

HOOGHE, Liesbet, MARKS, Gary “Contrasting visions of Multi-level Governance”, in: Ian Bache & Matthew Flinders Eds.), Multi-level governance, Oxford University Press, Oxford 2004

HOOGHE, Liesbet, MARKS, Gary “Types of Multi-level governance”, in: European Integration online Papers(EIOP), vol.5(2001), No.11, pp. 4 –12, http://eiop.or.at/eiop/texte/2001-011a.htm

HYDEN Goran, COURT, Julius Governance and development, World Governance Survey Discussion Paper 1, August 2002,

IVAN, Adrian Perspective teoretice ale construcţiei europene, Cluj, Eikon, 2003.

IVAN, Adrian Liviu Federalism şi regionalizare în Europa, în „Regiune şi regionalizare în Uniunea Europeană”, coordonatori Vasile Puşcaş şi Adrian Liviu Ivan, Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, Institutul de Studii Internaţionale, Cluj-Napoca, 2004

IVAN, Adrian Liviu „Perspective teoretice ale construcţiei europene”, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003

JOHNSON, Isabelle Redefining the concept of governance, p.3, http://www.acdi-cida.gc.ca/INET/IMAGES./

Joint Workshop on Governnce, Poverty Reduction and Gender Equality, Organized by the UN Interagency Meeting on Women and Gender Equality and the OCED/DAC Working Party on Gender Equality , Vienna, 23-25 April 2001, p.3. available also at http://www.un.org/womenwatch/ianwge/collaboration/viennafvjan2002.pdf

KACOWICZ, Arie M. Regionalism, globalization, and nationalism”, Working Paper 262 – Decembre 1998, în The Helen Kellogg Institute for International Studies – Working Paper Series, editor Caroline Domingo

KOHLER-KOCH, Beate “Organized interests in the EC and the European Parliament”, in: European Integration online Papers(EIOP), vol.1(1997), No.9, p.9, http://eiop.or.at/eiop/texte/1997-009a.htm.

KOHLER-KOCH, Beate “Interdependent European Governance”, in: Beate Kohler-Koch(Ed.), Linking EU and National Governance, Oxford, Oxford University Press, 2003

MARCOU Gérard , “Experienţa franceză în regionalizare : descentralizarea regională în statul unitar” , în : Altera, An 5(1999), Nr.9

MARKS, Gary”Structural Policy and Multi-Level Governance in the EC”, în: Alan W. Cafruny and Glenda Rosenthal (Eds.) The State of the European Community vol 2: The Maastricht Debates and Beyond. Boulder, Colorado: Lynne Reiner, 1993

MAZEY, Sonia RICHARDSON Jeremy, ”Interest Groups and the Brussels Bureaucracy” în: Jack Hayward, Anand Menon(Eds.), Governing Europe, Oxford, Oxford University Press, 2003

MORAVCSIC, Andrew, “Negotiating the Single European Act”, în The New european community, Robert Keohane & Stanley Hoffman (edit by) , Oxford, West-view, !991, pp. 42-83.

OLOWU, Dele Governance in developing countries: The challenge of multi-level governance, paper presented at Seventh International Seminar on Geo-Information Science(GIS) in developing countries, 15-18 May, Enschede, Netherland 2002

POLLACK , Mark A “Delegation , Agency , and Agenda Setting in the Treaty of Amsterdam”, in: EIOP, vol.3(1999), No.6, pp.7-9, http://eiop.or.at/eiop/texte/1999-oo6a.htm .

PUŞCAŞ, Vasile IVAN Adrian (coord.), Regiune şi regionalizare în Uniunea Europeană, Institutul Cultural Român, Institutul de Studii Internaţionale, Cluj-Napoca, 2004

PUTNAM R.D, LEONARDI Robert, NANETTI, Raffaella Y. Cum funcţionează democraţia. Tradiţiile civice ale Italiei moderne, Iaşi, Polirom, 2001.

SANDHOLTZ Wayne, STONE SWEET Alec (ed.), European Integration and Supranational Governance, oxford, 1998-2002.

SCHUTTER, Olivier LEBESSIS De Notis and PATERSON John (edited by), Governance in the European Union, Office for Official Publications of the European Communities, Luxembourg, 2001, pp. 129-167.

STUBBS, Paul “Stretching Concepts Too Far? Multi-Level Governance, Policy Transfer and the Politics of Scale in South East Europe”, în: Southeast European Politics Vol. VI, No. 2, November 2005

VESE, Vasile IVAN, Adrian Tratatul de la Nisa, Text tradus si comentat, Cluj, 2002.

THOMASSEN Jacques and ROSEMA, Martin Research on EU Multi-level governance in Netherlands:A state of research, [http://www.connex-network.org/govdata/reports/Report-Netherlands.pdf]

TRONDAL, Jarle EU Committee Governance and the Emerging Community Adninistration, paper prepared for EUSA 9^th Biennial Conference, Austin, Texas, March 31-April 2, 2oo5, p3, http://aei.pitt.edu.archive /00002980.

YESILKAGIT Kutsal.& BLOM-HANSEN., Jens Supranaţional governance or naţional business-as-usual ? , paper prepared for presenation at the XIV Nordic Political Science Assoc., Reykjavik, Iceland, 11-13 August 2005

2. 
   Scurtă bibliografie a titularului de curs :
   

Adrian Liviu Ivan este specialist în integrare europeană şi relaţii internaţionale, profesor Jean Monnet la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca. Este profesor universitar doctor la catedra de Istorie Contemporană şi Relaţii Internaţionale a U.B.B şi director executiv al Departamentului de Studii Internaţionale a aceleiaşi universităţi. Conduce de asemenea Centrul Altiero Spinelli pentru Studierea Organizării Europene din cadrul UBB, prin care se derulează proiecte de cercetare cu finanţare naţională sau europeană pe problematici precum guvernanţa europeană sau istoria şi perspectivele ideii federaliste în Uniunea Europeană.Dintre lucrările publicate, amintim Statele Unite ale Europei. Uniunea Europeană între interguvernamentalism şi supranaţionalism, Iaşi, Institutul European, 2007, Uniunea Europeana: proiecte, guvernanţă şi dezvoltări instituţionale, Cluj-Napoca, Napoca Star, 2007, Sub zodia „Statelor Unite ale Europei”, 2006, Cluj-Napoca, ECCO, 2006, Stat, majoritate şi minoritate naţională în România (1919-1933). Cazul maghiarilor şi germanilor din Transilvania (ed.revizuită), Cluj-Napoca, Eikon, 2006, Perspective teoretice ale constructiei europene, Cluj-Napoca, ED. Eikon, 2003, La question des nationalites de Transylvanie, Cluj-Napoca, Napoca Star, 1997.

1 Adrian Liviu Ivan, Federalism şi regionalizare în Europa, în „Regiune şi regionalizare în Uniunea Europeană”, coordonatori Vasile Puşcaş şi Adrian Liviu Ivan, Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, Institutul de Studii Internaţionale, Cluj-Napoca, 2004, p. 39

2 Ibidem

3 Ibidem, p. 40

4 Ibidem

5 Ibidem, p. 41

6 Ibidem, p. 42

7 Ibidem, p. 43

8 Ibidem, p. 44

9 Ibidem, p. 45

10 Ibidem, p. 46

11 Ibidem, p. 47

12 Adrian Liviu Ivan, „Perspective teoretice ale construcţiei europene”, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003, p. 13

13 Ibidem, p. 14

14 Ibidem, p. 15

15 Ibidem, p. 16-17

16 Ibidem, p. 18-19

17 Liviu-Petru Zăpârţan, op.cit., p. 266

18 Ibidem, p. 276

19 Ibidem, p. 277-278

20 Ibidem, p. 284

21 Ibidem, p. 288

22 Ibidem, p. 289

23 Ibidem, p. 290-291

24 Ibidem, p. 292

25 Arie M. Kacowicz, Regionalism, globalization, and nationalism”, Working Paper 262 – Decembre 1998, în The Helen Kellogg Institute for International Studies – Working Paper Series, editor Caroline Domingo. p. 24

26 Ibidem, p. 25

27 Ibidem, p. 26

28 Ibidem, p. 27

29 Ibidem, p. 28

30 Ibidem, p. 29

31 Ibidem, p. 30

32 Ibidem, p. 31--32

33 Ibidem, p. 33-34

34 Ibidem, p. 35

35 Ibidem, p. 36

36 Ibidem, p. 37-38

37 Ibidem, p. 45

38 Ibidem, p. 46-47

39 Ibidem, p. 51

40 „Regiune şi regionalizare în Uniunea Europeană”, coordonatori Vasile Puşcaş şi Adrian Liviu Ivan, Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, Institutul de Studii Internaţionale, Cluj-Napoca, 2004, p. 7-8

41 Ibidem, pp. 9-10.

42 Vasile Puşcaş, Subsidiaritatea şi politica regională comunitară, în „Regiune şi regionalizare în Uniunea Europeană”, coordonatori Vasile Puşcaş şi Adrian Liviu Ivan, Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, Institutul de Studii Internaţionale, Cluj-Napoca, 2004, p. 145.

43 Ibidem, p. 146

44 Ibidem

45 Ibidem, p. 147-148

46 World Bank, Governance: The World Banks Experience, Washington D.C. 1994.

47 Governance este definită astfel: the manner in which power is exercised in the management of a country’s economic and social development.

48Apud Dele Olowu, Governance in developing countries: The challenge of multi-level governance, paper presented at Seventh International Seminar on Geo-Information Science(GIS) in developing countries, 15-18 May, Enschede, Netherland 2002, p.3.

49Definiţia propusă de Jens Kooimans este: “governance is the form in which public or private actors do not separately, but in conjunction, engage in problem solving together, in combination, that is to say co-arrangements ”(apud Dele Olowu).

50 Goran Hyden and Julius Court, Governance and development, World Governance Survey Discussion Paper 1, August 2002, p.8.

51 Mike Kahler , David A. Lake, “Globalization and Governance”, in: Mike Kahler.&David A.Lake.(Eds), Governance in a global economy, Princeton Univ. Press, 2003, http://www.pupress.princeton.edu/titles.

52 Governance este apreciată ca “a continuing process through which conflicting or diverse interests may be accomodated and cooperation action may be taken”, în: Mike Kahler.&David A. Lake, op.cit, p.6.

53 Isabelle Johnson, Redefining the concept of governance, p.3, http://www.acdi-cida.gc.ca/INET/IMAGES./

54 Ibidem , p.4.

55Joint Workshop on Governnce, Poverty Reduction and Gender Equality, Organized by the UN Interagency Meeting on Women and Gender Equality and the OCED/DAC Working Party on Gender Equality , Vienna, 23-25 April 2001, p.3. available also at http://www.un.org/womenwatch/ianwge/collaboration/viennafvjan2002.pdf

56 Richard Balme, “La gouvernance de l’ Union Européenne saisie par la mobilization des intérêts”, în: Guy Hermet, Ali Kazancigil et Jean-François Prud’homme(Sous la direction de), La gouvernance.Un concept et ses applications, Paris, Editions Karthala, p.74.

57 Bob Jessop, “Multi-level Governance and Multi-level metagovernance”, în: Ian Bache and Matthew Flinders(Eds.),op.cit., p.57.

58Jacques Thomassen and Martin Rosema, Research on EU Multi-level governance in Netherlands: A state of research, [http://www.connex-network.org/govdata/reports/Report-Netherlands.pdf], pp.3-5.

59Gary Marks,”Structural Policy and Multi-Level Governance in the EC”, în: Alan W. Cafruny and Glenda Rosenthal (Eds.) The State of the European Community vol 2: The Maastricht Debates and

Beyond. Boulder, Colorado: Lynne Reiner, 1993, pp.392-403.

60 Ian Bache , Europeanization and Britain: Towards Multi-level Governance ?, paper prepared for the EUSA 9^th Biennial Conference in Austin, Texas, March 31-April 2, 2005, p.5.

61Paul Stubbs, “Stretching Concepts Too Far? Multi-Level Governance, Policy Transfer and the Politics of Scale in South East Europe”, în: Southeast European Politics Vol. VI, No. 2, November 2005, pp. 66-87.

62 S-a apreciat în literatura academică faptul că reformele din 1988 au reprezentat un adevărat atac la adresa paradigmei interguvernamentaliste, vezi şi Kutsal Yesilkagit .&Jens Blom-Hansen., Supranaţional governance or naţional business-as-usual ? , paper prepared for presenation at the XIV Nordic Political Science Assoc., Reykjavik, Iceland, 11-13 August 2005, p.2, http://registration.yourhost.is/nopsa2005/papers .

63Nick Bernard , Multi-level governance in the European Union, Kluwer International Law, the Hague 2002, pp.148-151.

64Este vorba despre informările trimise Parlamentului de către Comisie , referitoare la agenda de lucru a comisiilor , draft-ul , rezultatul votului şi rezumatul dezbaterilor , conf. Art. 7(3) din decizia 1999/468 .

65Nick Bernard , op. cit., p.239.

66 Tanja A Börzel,”What’s so special about policy networks?- An exploration of the concept and its usefulness in studying European Gofernance”, în: EIOP, vol.1(1997), No.16, p.17.

67 Commission of the European Communities, A White Paper on European Governance, Brussels, 2001, p.3.

68 Petre Prisecaru, op. cit., p.142.

69Liesbet Hooghe, Gary Marks, “Contrasting visions of Multi-level Governance”, in: Ian Bache & Matthew Flinders Eds.), Multi-level governance, Oxford University Press, Oxford 2004, pp.15-30.

70 Mike Goldsmith, op.cit., p. 114.

71 Beate Kohler-Koch, “Interdependent European Governance”, in: Beate Kohler-Koch(Ed.), Linking EU and National Governance, Oxford, Oxford University Press, 2003, pp.10-22.

72Liesbet Hooghe, Gary Marks,“Types of Multi-level governance”, in: European Integration online Papers(EIOP), vol.5(2001), No.11, pp. 4 –12, http://eiop.or.at/eiop/texte/2001-011a.htm

73Liesbet Hooghe, Gary Marks,“Unraveling the Central State, But How? Types of Multi-level governance” , în : HIS Political Science Series, No. 87, 2003, pp.5-9.

74Liesbet Hooghe, Gary Marks, “Contrasting visions of Multi-level Governance”, in: Ian Bache & Matthew Flinders Eds.), op. cit., p 18.

75 Ibidem, p.19.

76 Ibidem, p.21.

77Art.211 stabilea, printre altele, cele patru funcţii principale în portofoliul de competenţe ale Comisiei prevăzute în tratat.

78 Jose de Areilza,“Sovereignty or Management? The Dual Character of EC’s Supranationalism” în: Jean Monnet Working Papers, No.2, 1995, p.7.

79 Stephanie Bailer, The European Commission’s Power: Overrated or Justified ?, Paper to be presented at the EUSA 9^th Biennial International Conference, Austin, Texas, March 31-April 2, 2005, p.4.

80 Burkard Eberlein &Dieter Kerwer, “Theorising the new modes of European Union Governance”, in: European Integration online Papers , vol.6(2002), No.5, pp.6-9.

81 Nick Bernard, op.cit, p.148.

82 Mark A. Pollack , “Delegation , Agency , and Agenda Setting in the Treaty of Amsterdam”, in: EIOP, vol.3(1999), No.6, pp.7-9, http://eiop.or.at/eiop/texte/1999-oo6a.htm .

83 Tratatul de la Amsterdam a reconfirmat dreptul Parlamentului European, stabilit la Maastricht, de a aproba prin vot nominalizarea Comisiei şi de a depune o moţiune de cenzură, dar din diferite motive nu s-a recurs la această măsură, de altfel greu de pus în aplicare.

84 Carolyn Marie Dudek, Coordinating Regional Policy in the EU, paper prepared for the EUSA 9^th Biennial Conference, Austin, Texas, March 31-April 2, 2005, p.7.

85Nick Bernard, op.cit, p.108.

86 Este cazul amendamentelor la propunerile Comisiei, referitoare la impozite şi securitate socială, regulile fundamentale privind funcţionarea instituţiilor, deciziile ce trebuie adoptate de statele naţionale, ratificarea acordurilor internaţionale, deciziile ce constituie derogări de la prevederile tratatelor.

87Arthur Benz, “Compounded Representation in EU Multi-level Governance”, in: Beate Kohler-Koch(Ed.), op.cit., pp.86-87.

88Apud Mike Goldsmith , op.cit., p.119.

89Sfera lor de activitate este complexă, de exemplu, European Ombudsman investighează cazurile de funcţionare defectuoasă a administraţiei comunitare, evidenţiate de plângerile cetăţenilor sau alte sesizări.

90 Jarle Trondal, EU Committee Governance and the Emerging Community Adninistration, paper prepared for EUSA 9^th Biennial Conference, Austin, Texas, March 31-April 2, 2oo5, p3, http://aei.pitt.edu.archive /00002980.

91 Art. 257(2) şi art. 262.

92The activities of the European Economic and Social Committee during the United Kingdom Presidency of the European Union, p.5, http://www.esc.eu.int/presidency/uk/docs/A_CES802-2005.

93Gilles Ferréol, Dicţionarul Uniunii Europene, Polirom, Iaşi 2001, p.45.

94 Georg LLM Haibach, Governance by Committee: The role of Committees in European Policy Making and Policy Implementation, paper prepared for EUSA 9^th Bien. Conference, Austin, March 31-April 2, 2005.

95Vasile Puşcaş & Adrian Liviu Ivan .(coord), op.cit., p.12.

96 Ibidem, pp.26-28.

97 Tanja A.Börzel., “Shaping and Taking EU Policies: Member State responses to Europeanization”, in: Queen’s Papers on Europeanization , No.2, 2003, pp.2-5.

98Vasile Puşcaş & Adrian Liviu Ivan .(coord), op.cit., p.39.

99 Mike Goldsmith , op.cit., p.115.

100Tanja A Börzel, “How the European Union interacts with its Member States”, in: Political Science Series, 93, November 2003, p.3.

101 Petre Prisecaru, op.cit., p.66.

102Carolyn Marie Dudek, op.cit., pp.4-9.

103Arthur Benz and Burkard Eberlein, “Regions in European Governance: The logic of Multi-level Interaction”, in: Working Paper RSC No 98/31, pp 4-12.

104 Beate Kohler-Koch, “Organized interests in the EC and the European Parliament”, in: European Integration online Papers(EIOP), vol.1(1997), No.9, p.9, http://eiop.or.at/eiop/texte/1997-009a.htm.

105Liesbet Hooghe, “Serving <> - Political Orientation of Senior Commission Officials “, in: European Integration online Papers, vol.1(1997), No.8, p.19, http://eiop.or.at/eiop/texte/1997-008a.htm.

106Tanja A.Börzel,Private-PublicPartnership:Effective and LegitimateTools of InternationalGovernance ?, paper prepared for the Workshop on “Global Governance”, Florence 6-7 April, 2001, p.4.

107Sistemul federal , caracterizat prin distribuţia competenţelor între autorităţile centrale(federale) şi cele ale landurilor , acordă competenţe şi regiunilor; vezi şi Fritz. W. Scharpf , Optionen des Föderalismus in Deutschland und Europa, Campus Verlag, Frankfurt am Main/New York 1994, pp. 92-116.

108Udo Bullman, Austria : “The end of Proportional Government “, în: John Loughlin (ED.), Subnational Democracy in the European Union . Challeenges and Opportunities, Oxford University Press, Oxford 2001, pp.117-132.

109Frank Delmartino, “Belgia după a patra reformă de stat: federalism complet sau confederalism în constituire? “, în: Altera, An 4(1998), Nr.7, pp.30-56.

110Thomas Conzelmann,”<<Europeanization>>of Regional Development Policies ? Linking the Multi-level governance approach with theories of policy learning and policy chang “, in: EIOP, vol.2(1998), No. 4 , p.3, http://eiop.or.at./eiop/texte/1998-004a.htm.

111Procesul de descentralizare administrativă este demarat în 1982 prin adoptarea legii , Loi n 82-213 du 2 mars 1982 relative aux droits et libertés des communes, des départements et des régions , prin care sunt înfiinţate regiunile ca nivel intermediar între nivelul central şi cel al departamentelor .

112Art.1 prevede că “administraţia teritorială a Republicii este asigurată de colectivităţile locale şi de serviciile desconcentrate ale statului ” , organizate conform principiului liberei administraţii .

113Gérard Marcou , “Experienţa franceză în regionalizare : descentralizarea regională în statul unitar” , în : Altera, An 5(1999), Nr.9, p.7-35.

114 Ibidem, pp.19-26.

115 John Loughlin and Daniel-L. Seiler, “France: Between Centralization and Fragmentation ”, in: John Loughlin(Ed.), op. cit., pp.192-196.

116 Gérard Marcou , op.cit., p.17.

117Udo Bullmann, ”Federalism under strain”, în: John Loughlin(Ed.), op.cit., pp.98-106.

118Ian Bache, Europeanization and Britain: Towards Multi-level governance ?, Paper presented at EUSA 9^th Biennial Conference in Austin, Texas, March 31 – April 2, 2005, p.11.

119 Justin Greenwood & Alasdair R.Young, “EU Interest Reprezentation or US Style Lobbying?”, în: Jabko Nicolas & Craig Parsons(Eds.), op.cit., pp.275

120 Petre Prisecaru, op.cit., p.72.

121 Beate Kohler-Koch, “Organized Interests in the EC and the European Parliament”, in: EIOP, vol.1, 1997, No.9, pp.3-5.

122 Sonia Mazey, Jeremy Richardson, ”Interest Groups and the Brussels Bureaucracy” în: Jack Hayward, Anand Menon(Eds.), Governing Europe, Oxford, Oxford University Press, 2003, pp. 210-211.

123 Idem, “Instituzionalizing Promiscuity: Commission-Interest Group Relations in the European Union”, în: Alec Stone Sweet, Wayne Sandholtz & Neil Fligstein(Eds.), The Institutionalization of Europe, Oxford, Oxford University Press, 2001, p.76.

124 Justin Greenwood & Alasdair R.Young, op.cit., pp.277-282.

125 Petre Prisecaru, op.cit., p.77.

126 Ian Bache , Europeanization and Britain: Towards Multi-level Governance ?, paper prepared for the EUSA 9^th Biennial Conference in Austin, Texas, March 31-April 2 , 2005 , p.5.

127 Ceea ce subliniază aici autorul, este că multi-level governance traversează domeniile, tradiţional separate ale politicii interne şi internaţionale, pentru a reliefa graniţele din ce în ce mai neclare dintre aceste domenii, în contextul integrării europene .