Tehnica raporturilor sexuale şi împlinirea sexuală în căsnicia creştină

Ovulul eliberat din ovar în timpul ovulaţiei

Ovulul a fost deplasat în interiorul oviductului (tubei) timp de aproximativ 24

de ore pînă la

locul unde poate fi fecundat de un spermatozoid.

în timpul următoarelor 72 de ore acest ovul fecundat este deplasat prin oviduct pentru a ajunge să se implanteze în peretele uterin.

Figura VI

Procesul fecundării

Atunci cînd oul este eliminat din ovar printr-un curent uşor de lichid, el este măturat de către franjurii în formă de degete (fimbria) ai oviductului şi purtat de-a lungul tubei. Observaţi faptul că oviductul nu este ataşat în nici un fel de ovar, şi cu toate acestea micuţul ou

este purtat în mod miraculos spre locul în care el poate întâlni spermatozoidul.

ânţelegând elementele de bază 67

Cele nouă luni de sarcină. La sfârşitul primei săptămîni ciorchinele de ce­lule se va localiza în partea superioară a uterului, unde

se va lipi şi va prinde rădăcini. Ciorchinele astfel cuibărit găseşte o sursă de hrană în ţesutul care căptuşeşte uterul pregătit în timpul ciclului menstrual. Spre sfârşitul celei de a doua săptămîni ciorchinele începe să ia forma unui embrion. Secreţia de hormoni hipofizari este inhibată astfel încît ovulaţia este acum suprimată, învelişul uterului este menţinut, iar menstruaţia este amînată pe durata sarcinii.

în timpul primelor două luni ale sarcinii, sînii mamei se vor mări şi vor începe să devină sensibili, ca rezultat al transformărilor la nivel hormonal. Pot apare temporar greţuri în timpul dimineţii. Aproximativ după cea de-a douăzeci şi şaptea zi placenta, care este ataşată de ţesutul care căptuşeşte uterul şi este legată de embrion prin cordonul ombilical, începe diverse funcţii necesare menţinerii sarcinii. Una din aceste funcţii este secreţia hormonului gonadotrop chorionic. Deoarece nivelul hormonului gonadotrop chorionic creşte foarte mult într-o perioadă scurtă de timp, determinarea lui în urină serveşte drept test pentru sarcină. Acest test poate fi realizat în cîteva minute cu mare acurateţe. (Acesta este testul simplu pe care acum îl poţi realiza singură, folosind o trusă ce o poţi obţine de la farmacie.) O altă funcţie a placentei este producerea de pro-gesteron. Ea preia această importantă funcţie pe măsură ce ovarul încetează secreţia progesteronului. Acest hormon de la placentă este de o importanţă vitală pentru întreţinerea uterului în perioada sarcinii şi are un rol la fel de important în a împiedica ovarele să producă alte ouă mature.

Pe nesimţite, are loc o schimbare extraordinară, în această perioadă se formează întregul embrion din creştet pînă în tălpi. Fiecare trăsătură şi fiecare organ vital începe să fie format în primele două luni. Inima începe să bată în aproximativ a douăzeci şi doua zi, dar este încă atât de mică încît nu poate fi auzită cu uşurinţă timp de încă patru-cinci luni. La sfîrşitul primei luni embrionul este doar cît un mic bob de mazăre. La sfîrşitul celei de a doua luni el are o lungime de aproximativ 2,5 cm şi este atât de fragil încît parcă nu ar avea greutate, în acest moment embrionul se numeşte făt. El îşi poate mişca mîînile Şi picioarele, îşi poate întoarce capul, îşi poate închide şi deschide gura şi poate înghiţi.

în ultimele trei luni de sarcină sistemul reproducător devine întins pînă la limită din punctul de vedere al dimensiunii şi al capacităţii de asigurare a hranei. Fătul cîştigă în greutate încă aproximativ 1,8-2,3 kg, din care o parte este un strat de grăsime. Prin intermediul fluxului sangvin matern fătul acumulează de ^asemeni importante imunităţi la boli. Plămînii lui se maturizează, iar puterea şi coordonarea mişcărilor se îmbunătăţesc.

Uterul şi-a mărit capacitatea în acest moment de aproape cinci sute de ori. În luna a noua o reacţie chimică puţin înţeleasă produce schimbări profunde în marii muşchi ai uterului. Acesta este travaliul, în prima fază a travaliului muşchii

68

uterului exercită o forţă de aproximativ trei kilograme pe centimetru pătrat pentru a împinge fătul afară prin cervix. Deschiderea îngustă a cervixului se dilată treptat pentru a lăsa să treacă capul şi corpul noului născut. Apoi fătul tensionează pereţii vaginului şi ajunge la lumina zilei.

Naşterea

Naşterea este un lucru extraordinar - cu atât mai mult cu cît organele de reproducere care au realizat o asemenea performanţă, revin foarte curînd la forma şi funcţiile lor precedente. După aproximativ o lună de zile ele sînt gata pentru a o lua de la capăt. Prima ovulaţie după naştere poate să aibă loc cam în această perioadă. Cu toate că alăptarea poate grăbi revenirea organelor de reproducere la dimensiunea lor iniţială şi poate întârzia menstruaţia, ea nu va preveni întotdeauna ovulaţia, aşa cum cred mulţi oameni. Din această cauză concepţia poate avea loc înaintea primei menstruaţii de după naştere. Adesea prima menstruaţie are loc după aproximativ şase săptămîni de la naştere. Proaspăta mamă ar trebui să revină la medicul ei pentru controlul de la „şase săptămîni" şi este esenţial să discute cu el metoda anticoncepţională pe care ar dori să o folosească în situaţia în care nu doreşte ca o altă sarcină să urmeze foarte curînd. Chiar dacă a folosit o metodă înainte, aceasta trebuie acum reevaluată în lumina schimbărilor fizice produse de sarcină.

Imediat după naşterea copilului mama are o scădere bruscă a nivelului de estrogen, deoarece secreţia de estrogen a ovarelor este aproape inexistentă, în timpul sarcinii cea mai mare parte a estrogenului a fost produsă de placentă, care acum nu mai există. Unele mame pot avea o depresiune după naştere, datorită acestui nivel scăzut al estrogenului. De asemeni, în cazul în care sugarul continuă să fie alăptat timp de cîteva luni, mama poate suferi o subţiere a ţesutului care căptuşeşte vaginul, deoarece alăptatul inhibă de asemeni secreţia de estrogen. (Această subţiere a ţesutului ce căptuşeşte vaginul este ase­mănătoare cu vaginitele de senilitate care apar la femeile în vîrstă în timpul anilor de menopauză). Un ţesut vaginal subţire face ca contactul sexual să fie dureros şi de aceea apare necesitatea folosirii cremei estrogene care să fie administrată în interiorul vaginului o dată sau de două ori pe zi, pînă la cîteva săptămîni după încetarea alăptatului. Dacă în această perioadă apare vreun disconfort nu neglijaţi să folosiţi din abundenţă gelul K-Y Jelly sau orice alt lubrifiant înaintea fiecărui contact sexual.

Înţelegând elementele de bază

69

ORGANELE DE REPRODUCERE LA BĂRBAŢI

Pentru a vă ajuta să înţelegeţi anatomia organelor sexuale masculine, vă rugăm să urmăriţi ilustraţiile care însoţesc textul. (Vezi Figurile VII şi Viii, paginile 70, 71). Există trei organe sexuale masculine de bază:

1. 
   Penisul, cu glandul şi ţesuturile sale
   
2. 
   Testiculele, numite de asemeni gonade sau glande sexuale
   
3. 
   Prostata şi veziculele seminale
   

Penisul

Cel mai evident aspect în legătură cu penisul este acela că el se poate umple cu sînge sub impulsul unui stimul mental sau fizic, astfel încît el devine rigid sau în erecţie. Penisul este format din trei coloane de ţesut erectil spongios - cea din mijloc conţinînd uretra. Capul penisului este numit gland şi este foarte sensibil la atingere. Glandul conţine multe terminaţii ale nervilor, care ajută la realizarea tensiunilor orgasmice în timpul contactului sexual.

La naştere glandul este acoperit cu un pliu de piele numit prepuţ. Prepuţul necesită o grijă specială pentru a-l ţine curat şi a preveni acumularea unei secreţii grase numită smegma. Dacă prepuţul este prea strâmt, lucrul acesta poate interfera în procesul erecţiei şi al contactului sexual. Din aceste motive practica circumciziei la scurt timp după naştere a cîştigat în popularitate ca fiind o măsură igienică. Circumcizia este secţionarea unei porţiuni suficiente din prepuţ pentru a lăsa glandul descoperit.

Timp de mulţi ani prin tradiţie sau religie, unele popoare au practicat circumcizia. Este interesant de observat că aceasta este singura intervenţie chirurgicală menţionată în Biblie. Cu aproape patru mii de ani în urmă Dum­nezeu a poruncit ca această operaţie să fie efectuată în a opta zi de la naştere. Cu toate acestea, doar în ultimii douăzeci de ani s-a descoperit faptul că aceasta este cea mai potrivită zi din viaţa nou născutului, în care factorii de coagulare a sîngelui şi de prevenire a infecţiei sunt cei mai favorabili. Oricum, în zilele noastre programarea acestei operaţii nu are o importanţă atît de mare, deoarece avem instrumente chirurgicale moderme şi medicamente cu care se poate evita Şi controla infecţia.

Uretra este un canal mic prin care trece urina de la vezică prin prostată şi penis. Orificiul exterior al uretrei este numit meat. Uretra este lubrifiată de secreţiile unor glande din apropierea bazei penisului. Aceste secreţii ajută spermatozoizii să parcurgă drumul spre ieşire.

Rect .Vezica urinară

Prostata

Canalele deferente (Canale care transportă spermatozoizii) Epididimul (Loc de depozitare al spermatozoizilor) Testicol în scrot

Vedere frontală a aparatului genital masculin

această imagine a organelor de reproducere, observaţi relaţiile dintre ele, acordînd o atenţie deosebită canalelor deferente şi accesibilităţii lor directe în scrot. Ele pot fi strivite între degete şi simţite asemenea unui mic cablu, secţionarea lor se poate realiza cu uşurinţă printr-o operaţie de vasectomie.

Înţelegând elementele de bază

71

Vezica urinară Vezicula seminală (Loc de depozita

pentru spermatozoizi)

Ampula canalului deferent

Interiorul vezicii

Prostata -


Bulbul urctrei Uretră (Canalul de transport al


Canalele deferente (Canalele pnn care se deplasează spermatozoizii) Epididimul (Loc de depozitare al spermatozoizilor) Testiculm se: Glandul (capul) penisulur

Prepuţu' Orificiul uretral Scrotul (pungă

Figura VIII

Vedere laterală a aparatului genital masculin

Sperma (lichidul seminal) este produs şi depozitat în prostată şi în veziculele seminale de unde contracţiile din timpul ejaculării o forţează înspre uretră. După cum vedeţi, orice dilatare (hipertrofiere) a prostatei poate interfera în procesul de eliminare a urinei din vezică.

72

Lungimea penisului neexcitat sau flasc variază foarte mult, însă penisul în erecţie are de obicei o lungime de la doisprezece pînă la şaptesprezece cm. în orice caz, dimensiunile mai mici sau mai mari nu sînt anormale. Practic toate senzaţiile de stimulare sexuală au loc în glandul penisului pentru bărbat şi în clitoris pentru femeie. Deci, lungimea penisului are prea puţin de a face cu stimularea soţiei sau cu plăcerea soţului. Contrar credinţei populare, există mult mai multe şanse ca o soţie să simtă disconfort şi o lipsă de satisfacţie din partea unui penis prea mare decît din partea unuia care este prea mic. în orice caz, un penis de orice lungime este capabil să producă satisfacţie deplină, în timpul erecţiei marginea glandului devine puţin mai tare decît vîrful şi poate spori excitarea la femeie. Cercetări recente au dovedit că nu există nici o diferenţă în ce priveşte senzaţia sexuală pentru bărbat, fie că este necircumcis sau circumcis.

Testiculele

Cele două testicule se află în mod normal în scrot - un sac dublu despărţit printr-o membrană. Fiecare testicul este aproximativ de dimensiunea şi forma unui ovar feminin, asemănător cu o nucă. Structura lui principală este reprezen­tată de o masă de canalicule subţiri încolăcite în care sînt produse .celulele reproductive masculine, numite spermatozoizi. Aceşti spermatozoizi nou apăruţi se deplasează spre alte tuburi mai mari care acoperă o parte a testiculului într-un ghem. Acest ghem este numit epididim. Apoi spermatozoizii se deplasează spre prostată prin intermediul unor canale mai groase şi mai lungi - canalele deferente - care parcurg un drum curb în interiorul pelvisului - de aproximativ 45 cm.

Pentru realizarea vasectomiei în scopul sterilizării soţului, este îndepărtată o secţiune de 2,5 pînă la 5 cm din fiecare canal deferent. (Vezi Figura IX, pag. 73) Această operaţie este descrisă în capitolul 11.

Canalul care porneşte de la fiecare testicul se lărgeşte într-un rezervor seminifer, sau ampulă, chiar înainte de intrarea în prostată. Adiacent deschiderii acestor rezervoare se află veziculele seminale - săculeţe aşezate în părţile laterale din spatele prostatei. Acestea se umplu cu spermatozoizi şi funcţionează atît ca depozit cît şi ca semnal fizic al nevoii de uşurare sexuală.

Ajunse în acest depozit, celulele spermatice sînt înglobate într-o secreţie prostatică de lubrifiere care le ajută în viitoarea lor activitate - să înoate. Pe măsură ce spermatozoizii parcurg etapa următoare a călătoriei lor, sînt adăugate alte secreţii similare pentru a obţine în final lichidul seminal, în timpul orgasmului - ejacularea - lichidul este forţat să iasă din acest depozit prin intermediul unor mici canalicule care se întâlnesc în canalul ejaculator, chiar înainte ca acesta să pătrundă în baza penisului. Contracţiile musculare care au loc în prostată forţează lichidul seminal să depăşească baza penisului, să treacă apoi prin

înţelegînd elementele de bază

73

închiderea micii

incizii

tegumentare

Incizie de 1,25 cm în tegumentul scrotului

Secţiune de 1,25-5 cm eliminată din canalele deferente

Rgura IX Diagrama operaţiei de vasectomie

înainte să se efectueze incizia se injectează în tegumentul scrotului o mică cantitate de anestezic local. Această operaţie se efectuează de obicei în cabinetul medicului.

74

canalul uretral şi apoi să iasă prin meat (orificiul exterior al uretrei). Acest lichid numit spermă este proiectat de obicei cu o forţă suficient de mare pentru a parcurge treizeci - şaizeci de cm de la ieşirea din penis. Contracţia prostatei generează cea mai mare parte a senzaţiei de plăcere din timpul orgasmului.

Prostata

Prostata este o glandă foarte importantă, similară ca dimensiune şi formă unei nuci mari. Ea este aşezată între vezica urinară şi baza penisului, mconjurînd trecerea dinspre vezică. La unii dintre bărbaţii care au trecut de vîrsta de cincizeci- şaizeci de ani, prostata poate creşte treptat pînă la o dimensiune care blochează scurgerea urinii din vezică. Aceasta necesită efectuarea unei pros-tatectomii - care este de fapt, îndepărtarea prostatei. După această operaţie, în timpul ejaculării sperma trece în vezică în loc să treacă prin penis spre exterior şi apoi în vagin. Acest lucru nu modifică senzaţia fizică de orgasm a bărbatului, dar &i situaţia fri care soţia doreşte să rămînă însărcinată sînt necesare procedee medicale speciale. Multe sarcini reuşite au rezultat prin folosirea spermei pre­levată cu grijă din vezica bărbatului.

Deşi intervenţia chirurgicală radicală în cazul cancerului la prostată este urmată aproape întotdeauna de impotenţă, aceasta se întînplă foarte rar după o prostetectomie obişnuită. Nu ar trebui să existe nici o modificare apreciabilă fin activitatea sexuală a unui bărbat dacă el a fost activ din punct de vedere sexual înainte de prostatectomie.

Dilatarea prostatei nu produce şi nici nu contribuie la impotenţă sau la o ejaculare prematură şi nu are virtualmente nici un efect asupra unui contact sexual normal.

în cazul îm care apar situaţii repetate de nereuşită în ejaculare, în special după perioade prelungite de excitaţie, există posibilitatea anumitor traumatisme ale prostatei, care conduc la o situaţie cunoscută ca prostatită. Aceasta poate să apară şi la bărbaţii necăsătoriţi dar care se dedau unor jocuri de dragoste prelungite. Simptomele includ durere în zona inferioară dorsală, presiune pelviană, scurgere uretrală şi o uşoară durere în timpul micţiunii. în astfel de situaţii urina este sterilă din punct de vedere bacterian dar prostata este dilatată, uneori tensionată şi foarte sensibilă. La majoritatea bărbaţilor cu prostatită nu poate fi identificată nici o bacterie şi nu există nici un motiv ca o soţie să contracteze o infecţie datorită acestei inflamaţii a prostatei.

Bărbatul care are relaţii sexuale după un program foarte sporadic (cum sînt marinarii sau camionagii care sînt plecaţi de acasă la intervale regulate de timp) manifestă deseori o prostată congestionată în timpul perioadelor de abstinenţă. Atunci cînd un astfel de bărbat are contacte frecvente, prostata produce lichid seminal pentru a păstra ritmul. Dar cînd activitatea sexuală încetează, prostata

Înţelegând elementele de bază 75

continuă să lucreze în acelaşi ritm pentru a produce lichidul, iar congestia rezultată cauzează uneori prostatită.

O astfel de situaţie necesită medicaţie şi masaj prostatic efectuat de medic, care introducînd degetul arătător în rect exercită o presiune fermă asupra prostatei care de obicei este umflată şi sensibilă. Acest tratament poate fi necesar săptămînal timp de trei pînă la opt săptămîni. Mărirea frecvenţei contactelor sexuale este un ajutor deosebit prin grăbirea restabilirii şi prevenirea unor neplăceri viitoare. Cei mai mulţi bărbaţi cu prostatită se bucură să audă lucrul acesta, în orice caz, unii soţi ne-au spus că soţiile lor nu au crezut nici o dată că un număr mai mare de contacte sexuale reprezintă o parte importantă a reţetei pe care au primit-o!

Sperma

Imediat după prostată se află cele două orificii ale unor glande care secretă un mucus ce lubrifiază canalul urinar pentru o mişcare mai uşoară a spermei în timpul ejaculării. O parte din acest lichid lubrifiant poate scăpa prin penis în timpul erecţiei de dinainte de orgasm. Acest lichid împreună cu secreţiile din vaginul femeii, contribuie la o intrare mai uşoară a penisului în vagin. Această scurgere din timpul fazei de excitaţie este naturală şi benefică şi nu înseamnă că sperma este „pierdută", sau că ar reprezenta un semn de slăbiciune sexuală¹ sau boală venerică, în orice caz trebuie să fiţi foarte atenţi, deoarece în această cantitate mică de lichid lubrifiant poate exista un număr suficient de sper­matozoizi pentru a duce la o sarcină. Acesta este unul din motivele pentru care retragerea penisului din vagin chiar înainte de ejaculare nu este o metodă anticoncepţională eficace.

Sperma este în primul rînd de natură proteică, similară albuşului de ou, nu este murdară sau nesănătoasă în ciuda mirosului ei distinctiv. Nu recomandăm spălarea vaginală după contactul sexual, dar există un număr mic de femei care pot produce o cantitate mare de lichid lubrifiant care, amestecîndu- se cu spermă, generează o cantitate suficientă de substanţă ce se scurge şi care ar putea fi neplăcută. Aceste femei pot dori în mod ocazional să-şi fa*că o spălătură vaginală sau să-şi introducă un tampon pentru cîteva minute după contact. O soluţie simplă poate fi aceea de a avea la îndemînă un prosop disponibil chiar lîngă pat.

Similitudini bărbat / femeie

Acum cînd ne apropiem de încheierea acestei secţiuni de fiziologie, este interesant să înţelegem că organele sexuale feminine şi cele masculine se. dezvoltă din aceleaşi structuri. Cele mai evidente dintre aceste structuri similare sînt clitorisul şi penisul. Clitorisul reeditează - reduse şi modificate - elemente de

76

bază ale penisului masculin. Ţesuturile spongioase ale clitorisului care se umplu cu sînge sînt similare glandului penisului cu numeroasele lui terminaţii nervoase şi marea sa sensibilitate. Muşchii de la baza penisului reeditează muşchii pubococcigieni (P.C.) care înconjoară vaginul. Labiile mari sînt omoloagele scrotului masculin, într-o oarecare măsură, porţiunea de contact dintre pliurile exterioare ale labiilor mici deasupra clitorisului corespunde prepuţului ce acoperă glandul penisului.

Este evident faptul că organele sexuale, atît cele masculine cât şi cele feminine au şi alte funcţii decât cea de perpetuare a rasei. Chiar înainte ca fiinţa umană să fie pe deplin maturizată şi capabilă de reproducere, glandele sexuale (ovarele la femeie şi testicolele la bărbat) îşi încep misiunea de a forma o femeie sau un bărbat, pe măsură ce ele produc anumiţi hormoni care stimulează şi controlează ritmul dezvoltării fizice, mentale, şi al maturizării psihologice.

Pe măsură ce vă vom descrie în următoarele cîteva capitole tehnica şi răspunsul sexual, veţi aprecia raţiunea care a stat în spatele acestui studiu detaliat asupra anatomiei organelor sexuale.

Trei faze fiziologice

Graţie muncii doctorului Helen Singer Kaplan şi a altora, se cunoaşte faptul că întreaga experienţă a răspunsului sexual implică trei faze care sînt strîns legate una de cealaltă - dar separate şi distincte. Această descoperire a fost de un mare ajutor în tratarea tulburărilor sexuale şi în rezolvarea problemelor de natură sexuală. Cele trei faze fiziologice sînt dorinţa, excitaţia şi orgasmul. Pentru a folosi metafora dr. Helen Kaplan, aceste trei faze au un generator comun, dar fiecare dintre ele au propriul lor circuit separat. Cu alte cuvinte, ele sînt interconectate dar controlate de trei sisteme neurofiziologice separate.

Dr. Kaplan explică în cartea sa Disorders of Sexual Deşire: „Dorinţa sexuală este o poftă sau o pornire care este produsă de activarea unui sistem neural specific în creier, în timp ce fazele de excitaţie şi orgasm implică organele genitale. Atît la bărbaţi cât şi la femei faza de excitaţie este produsă de va-sodilatarea reflexă a vaselor de sînge genitale. Prin contrast, orgasmul constă esenţialmente din contracţiile reflexe ale anumitor muşchi genitali. Aceste două reflexe genitale sînt asistate de centri nervoşi separaţi din porţiunea inferioară a măduvei spinării."