9. Lipsa dublării clitice În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar şi în forma sa orală, se manifestă tendinţa de a nu se anticipa prin clitic un complement direct marcat prin pe sau un complement indirect – realizate prin grupuri nominale. În aceste situaţii norma prevede dublarea; e totuşi probabil ca norma25 să nu fie, în acest caz, în consonanţă cu uzul şi de fapt dublarea (care nu era recomandată de gramaticile mai vechi) să nu se fi generalizat. În limba actuală, lipsa anticipării prin clitic pare a fi o trăsătură a limbii scrise din presă, atât în exprimarea complementul direct – presa italiană stârneşte pe italieni (Antena 3, 28.XI.2007), vă invit să vizitaţi pe excentricul emisiunii (B1 TV, 1.III.2008), remarc aici (...) pe Carmen şi pe Daniela (Radio Guerrilla, 6.III.2008) –, cât şi în cazul complementului indirect: să le împărtăşească lui Traian Băsescu (Prima TV, 29.XI.2007), pentru a explica românilor(Antena 3, 23.X.2007). Fenomenul apare nu numai la substantive (care desemnează persoane), ci chiar şi în cazul unor pronume: în fiecare zi deschidem pe uneledintre ele (Radio InfoPro, 6.III.2008). Marca pe şi morfemele de dativ sunt, de fapt, mijloace suficiente de marcare a funcţiei sintactice, faţă de care dublarea funcţionează redundant.
