Tratat din 25/04/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 465 din 01/06/2005 Intrare in vigoare

ARTICOLUL 5

    Ordinea de zi şi rezultatele şedinţelor Consiliului, inclusiv procesele-verbale ale şedinţelor în cadrul cărora Consiliul deliberează asupra proiectelor de acte legislative europene, se transmit direct parlamentelor naţionale şi, în acelaşi timp, guvernelor statelor membre.

ARTICOLUL 6

    În cazul în care Consiliul European prevede recurgerea la articolul IV-444 alineatul (1) sau (2) din Constituţie, parlamentele naţionale sunt informate cu privire la iniţiativa Consiliului European cu cel puţin şase luni înainte de adoptarea unei astfel de decizii europene.

ARTICOLUL 7

    Curtea de Conturi transmite raportul său anual parlamentelor naţionale, cu titlu informativ, în acelaşi timp în care îl transmite Parlamentului European şi Consiliului.

ARTICOLUL 8

    În cazul în care sistemul parlamentar naţional nu este monocameral, dispoziţiile articolelor 1-7 se aplică camerelor care formează sistemul parlamentar în cauză.

TITLUL II
  COOPERAREA INTERPARLAMENTARĂ
ARTICOLUL 9

    Parlamentul European şi parlamentele naţionale stabilesc de comun acord modul de organizare şi promovare a unei cooperări interparlamentare eficiente şi periodice în cadrul Uniunii.

ARTICOLUL 10

    O conferinţă a organelor parlamentare specializate în problemele Uniunii poate aduce în atenţia Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei, orice contribuţie pe care o consideră adecvată. În plus, o astfel de conferinţă promovează schimbul de informaţii şi al celor mai bune practici între parlamentele naţionale şi Parlamentul European, inclusiv între comisiile specializate din cadrul acestora. De asemenea, conferinţa organelor parlamentare poate organiza conferinţe interparlamentare pe teme specifice, în special pentru a purta dezbateri asupra problemelor de politică externă şi de securitate comună, inclusiv asupra politicii de securitate şi de apărare comună. Contribuţiile conferinţei nu angajează parlamentele naţionale şi nici nu aduc atingere poziţiei acestora.

2. PROTOCOL
PRIVIND APLICAREA PRINCIPIILOR SUBSIDIARITĂŢII ŞI PROPORŢIONALITĂŢII
    ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

    DORIND să se asigure că deciziile se adoptă la un nivel cât mai apropiat de cetăţenii Uniunii;

    HOTĂRÂTE să stabilească condiţiile de aplicare a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii prevăzute la articolul I-11 din Constituţie şi să instituie un sistem de control al aplicării respectivelor principii,

    AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:

ARTICOLUL 1

    Fiecare instituţie asigură în permanenţă respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii definite de articolul I-11 din Constituţie.

ARTICOLUL 2

    Înainte de a propune un act legislativ european, Comisia procedează la consultări extinse. Dacă este cazul, consultările trebuie să aibă în vedere dimensiunea regională şi locală a acţiunilor preconizate. În caz de urgenţă excepţională, Comisia nu desfăşoară consultările menţionate. Comisia îşi motivează decizia în cadrul propunerii.

ARTICOLUL 3

    În înţelesul prezentului protocol, 'proiect de act legislativ european' înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii în vederea adoptării unui act legislativ european.

ARTICOLUL 4

    Comisia transmite parlamentelor naţionale proiectele sale de acte legislative europene şi proiectele sale modificate, în acelaşi timp în care le transmite organului legislativ al Uniunii.

    Parlamentul European transmite parlamentelor naţionale proiectele sale de acte legislative europene, precum şi proiectele sale modificate.

    Consiliul transmite parlamentelor naţionale proiectele de acte legislative europene înaintate de un grup de state membre, de Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, precum şi proiectele modificate.

    După adoptarea acestora, rezoluţiile legislative ale Parlamentului European şi poziţiile Consiliului se transmit de către acestea parlamentelor naţionale.
ARTICOLUL 5

    Proiectele de acte legislative europene trebuie motivate în raport cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Orice proiect de act legislativ european trebuie să cuprindă o fişă detaliată care să permită evaluarea conformităţii cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Fişa menţionată anterior trebuie să cuprindă elemente care să permită evaluarea impactului financiar al proiectului în cauză şi, în cazul unei legi-cadru europene, evaluarea implicaţiilor acesteia asupra reglementărilor care urmează să fie puse în aplicare de statele membre, inclusiv asupra legislaţiei regionale, dacă este cazul. Motivele care conduc la concluzia că un obiectiv al Uniunii poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii se bazează pe indicatori calitativi şi, ori de câte ori este posibil, pe indicatori cantitativi. Proiectele de acte legislative europene au în vedere nevoia de a proceda astfel încât orice obligaţie, financiară sau administrativă, care revine Uniunii, guvernelor naţionale, autorităţilor regionale sau locale, operatorilor economici şi cetăţenilor să fie cât mai redusă posibil şi proporţională cu obiectivul urmărit.

ARTICOLUL 6

    În termen de şase săptămâni de la data transmiterii unui proiect de act legislativ european, orice parlament naţional sau orice cameră a unui parlament naţional poate adresa preşedinţilor Parlamentului European, al Consiliului şi, respectiv, al Comisiei un aviz motivat în care să se expună motivele pentru care consideră că proiectul în cauză nu este în conformitate cu principiul subsidiarităţii. Dacă este cazul, fiecărui parlament naţional sau fiecărei camere a unui parlament naţional îi revine sarcina de a consulta parlamentele regionale cu competenţe legislative. În cazul în care proiectul de act legislativ european în cauză este înaintat de un grup de state membre, preşedintele Consiliului transmite avizul guvernelor respectivelor state membre. În cazul în care proiectul de act legislativ european este înaintat de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii, preşedintele Consiliului transmite avizul instituţiei sau organului în cauză.

ARTICOLUL 7

    Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, precum şi, dacă este cazul, grupul de state membre, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, în cazul în care proiectul de act legislativ european este înaintat de acestea, ţin seama de avizele motivate adresate de parlamentele naţionale sau de o cameră a oricărui parlament naţional.

    Fiecare parlament naţional dispune de două voturi, repartizate în funcţie de sistemul parlamentar naţional. În cadrul unui sistem parlamentar naţional bicameral, fiecare dintre cele două camere dispune de un vot.

    În cazul în care avizele motivate de faptul că un proiect legislativ european nu respectă principiul subsidiarităţii reprezintă cel puţin o treime din totalitatea voturilor atribuite parlamentelor naţionale în conformitate cu dispoziţiile celui de-al doilea paragraf, proiectul trebuie analizat din nou. Acest prag este de o pătrime în cazul unui proiect legislativ european prezentat în temeiul articolului III-264 din Constituţie privind spaţiul de libertate, de securitate şi de justiţie.

    Ca urmare a unei astfel de reevaluări, Comisia sau, dacă este cazul, grupul de state membre, Parlamentul European, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, în cazul în care proiectul de act legislativ european este înaintat de acestea, pot hotărî fie să menţină proiectul, fie să îl modifice, fie să îl retragă. O astfel de decizie trebuie motivată corespunzător.
ARTICOLUL 8

    Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe asupra acţiunilor privind încălcarea principiului subsidiarităţii de către un act legislativ european, formulate, conform normelor prevăzute la articolul III-65 din Constituţie, de un stat membru sau transmise de acesta conform dispoziţiilor de drept intern în numele parlamentului său naţional sau al unei camere a acestuia.

    În conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolul menţionat anterior, astfel de acţiuni pot fi formulate şi de Comitetul Regiunilor împotriva actelor legislative europene în vederea adoptării cărora Constituţia prevede consultarea respectivului comitet.
ARTICOLUL 9

    În fiecare an, Comisia prezintă Consiliului European, Parlamentului European, Consiliului şi parlamentelor naţionale un raport privind aplicarea articolului I-11 din Constituţie. Respectivul raport anual se transmite, de asemenea, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social.

3. PROTOCOL
DE STABILIRE A STATUTULUI CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE
    ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

    DORIND să stabilească statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prevăzut la articolul III-381 din Constituţie,

    AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
ARTICOLUL 1

    Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se constituie şi îşi exercită funcţiile în conformitate cu Constituţia, cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA) şi cu prezentul statut.

TITLUL I
  STATUTUL JUDECĂTORILOR ŞI AL AVOCAŢILOR GENERALI
ARTICOLUL 2

    Înainte de preluarea funcţiei, fiecare judecător trebuie să depună, în faţa Curţii de Justiţie reunită în şedinţă publică, un jurământ prin care se angajează să îşi îndeplinească funcţia cu deplină imparţialitate şi onestitate şi să păstreze secretul deliberărilor.

ARTICOLUL 3

    Judecătorii beneficiază de imunitate jurisdicţională. În ceea ce priveşte actele încheiate de aceştia, inclusiv afirmaţiile lor verbale şi scrise efectuate în calitatea lor oficială, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate după încetarea funcţiei lor.

    Curtea de Justiţie, reunită în sesiune plenară, poate ridica imunitatea. În cazul în care hotărârea se referă la un membru al Tribunalului sau al unui tribunal specializat, Curtea hotărăşte după consultarea tribunalului în cauză.

    În cazul în care, în urma ridicării imunităţii, se deschide o acţiune penală împotriva unui judecător, acesta poate fi judecat, în oricare din statele membre, numai de instanţa competentă să judece magistraţii care aparţin jurisdicţiei naţionale la cel mai înalt nivel.

    Articolele 11-14 şi articolul 17 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii se aplică judecătorilor, avocaţilor generali, grefierilor şi raportorilor adjuncţi ai Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, fără să aducă atingere dispoziţiilor privind imunitatea jurisdicţională a judecătorilor prevăzute la primul, al doilea şi al treilea paragraf din prezentul articol.
ARTICOLUL 4

    Judecătorii nu pot exercita nici o funcţie politică sau administrativă.

    Judecătorii nu pot exercita nici o activitate profesională, remunerată sau nu, cu excepţia unei derogări acordate cu titlu excepţional printr-o decizie europeană a Consiliului, care hotărăşte cu majoritate simplă.

    Cu ocazia preluării funcţiei, judecătorii îşi asumă angajamentul solemn de a respecta, pe durata mandatului lor şi după încetarea acestuia, obligaţiile care decurg din funcţia asumată, în special obligaţia de integritate şi reţinere în raport cu acceptarea anumitor funcţii sau avantaje după încetarea mandatului.

    În caz de incertitudine, Curtea de Justiţie decide cu privire la acest aspect. În cazul în care hotărârea priveşte un membru al Tribunalului sau al unui tribunal specializat, Curtea hotărăşte după consultarea tribunalului în cauză.

ARTICOLUL 5

    Cu excepţia cazurilor de reînnoiri periodice şi a cazurilor de deces, mandatele judecătorilor se încheie individual prin demisie.

    În cazul demisiei unui judecător, scrisoarea de demisie este adresată preşedintelui Curţii de Justiţie în vederea transmiterii acesteia preşedintelui Consiliului. Această notificare determină crearea unui post vacant.

    Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 6, judecătorul rămâne în funcţie până la intrarea în funcţie a succesorului său.

ARTICOLUL 6

    Un judecător poate fi eliberat din funcţie sau declarat decăzut din dreptul la pensie sau la alte beneficii aferente pensiei, numai dacă, potrivit opiniei unanime a judecătorilor şi a avocaţilor generali ai Curţii de Justiţie, nu mai îndeplineşte condiţiile necesare sau nu îşi mai îndeplineşte obligaţiile care decurg din funcţia sa. Judecătorul în cauză nu participă la deliberările menţionate.

    În cazul în care judecătorul în cauză este membru al Tribunalului sau al unui tribunal specializat, Curtea decide după consultarea tribunalului în cauză.

    Grefierul aduce hotărârea Curţii la cunoştinţa preşedinţilor Parlamentului European şi ai Comisiei şi o notifică preşedintelui Consiliului.

    În cazul unei hotărâri de eliberare din funcţie a unui judecător, o astfel de notificare determină crearea unui post vacant.
ARTICOLUL 7

    Judecătorii a căror funcţii încetează înainte de expirarea mandatului sunt înlocuiţi pe durata rămasă a mandatului.

ARTICOLUL 8

    Dispoziţiile articolelor 2-7 se aplică avocaţilor generali.

TITLUL II
  ORGANIZAREA CURŢII DE JUSTIŢIE
ARTICOLUL 9

    Cu ocazia reînnoirii parţiale a judecătorilor, care are loc din trei în trei ani, se înlocuiesc alternativ treisprezece şi, respectiv, doisprezece judecători.

    Cu ocazia reînnoirii parţiale a avocaţilor generali, care are loc din trei în trei ani, se înlocuiesc patru avocaţi generali de fiecare dată.
ARTICOLUL 10

    Grefierul depune jurământ în faţa Curţii de Justiţie, angajându-se să îşi exercite funcţia cu deplină imparţialitate şi onestitate şi să păstreze secretul deliberărilor.

ARTICOLUL 11

    Curtea de Justiţie asigură înlocuirea grefierului în cazul în care acesta nu îşi poate îndeplini funcţia.

ARTICOLUL 12

    Alţi funcţionari şi agenţi sunt numiţi pe lângă Curtea de Justiţie pentru a asigura buna ei funcţionare. Aceştia răspund în faţa grefierului sub autoritatea preşedintelui.

ARTICOLUL 13

    Legea europeană poate să prevadă numirea unor raportori adjuncţi şi stabileşte statutul acestora.

    Legea se adoptă la cererea Curţii de Justiţie. Raportorii adjuncţi pot fi convocaţi, în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură, să participe la instrumentarea cazurilor înaintate Curţii şi să colaboreze cu judecătorul raportor.

    Raportorii adjuncţi, aleşi dintre persoane care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc toate calificările juridice necesare, sunt numiţi printr-o decizie europeană a Consiliului care hotărăşte cu majoritate simplă. Raportorii adjuncţi depun jurământ în faţa Curţii, angajându-se să îşi exercite funcţia cu deplină imparţialitate şi onestitate şi să păstreze secretul deliberărilor.

ARTICOLUL 14

    Judecătorii, avocaţii generali şi grefierul sunt obligaţi să îşi stabilească reşedinţa în locul unde se află sediul Curţii de Justiţie.

ARTICOLUL 15

    Curtea de Justiţie funcţionează permanent. Durata vacanţelor judecătoreşti se stabileşte de Curte în funcţie de nevoile implicate de activitatea acesteia.

ARTICOLUL 16

    Curtea de Justiţie constituie camere formate din trei şi, respectiv, cinci judecători. Judecătorii aleg preşedinţii camerelor din rândul lor. Preşedinţii camerelor formate din cinci judecători sunt aleşi pentru trei ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singură dată.

    Marea cameră cuprinde treisprezece judecători. Aceasta este prezidată de preşedintele Curţii.

    Preşedinţii camerelor formate din cinci judecători, precum şi alţi judecători desemnaţi în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură fac, de asemenea, parte din marea cameră.

    Curtea se reuneşte în marea cameră în cazul în care un stat membru sau o instituţie a Uniunii Europene care constituie parte în instanţă solicită acest lucru.

    Curtea se reuneşte în plen în cazul în care este sesizată în temeiul articolului III-335 alineatul (2), al articolului III-347 al doilea paragraf, al articolului III-349 sau al articolului III-385 alineatul (6) din Constituţie.

    În plus, în cazul în care consideră că un caz cu privire la care este sesizată prezintă o importanţă excepţională, Curtea poate decide să trimită cazul în plen, după audierea avocatului general.
ARTICOLUL 17

    Hotărârile Curţii de Justiţie sunt valabile numai în cazul în care la deliberări participă un număr impar de judecători.

    Hotărârile camerelor formate din trei sau din cinci judecători sunt valabile numai în cazul în care se adoptă de trei judecători.

    Hotărârile marii camere sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenţi nouă judecători.

    Hotărârile Curţii reunite în plen sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenţi cincisprezece judecători.

    În cazul în care un judecător care face parte dintr-o cameră nu poate participa la o sesiune, acesta poate apela la un judecător care face parte din altă cameră să îl înlocuiască în condiţiile stabilite în regulamentul de procedură.

ARTICOLUL 18

    Judecătorii şi avocaţii generali nu pot participa la soluţionarea nici unui caz în care au fost implicaţi anterior în calitate de reprezentanţi, consilieri sau avocaţi ai uneia dintre părţi sau în cazul în care s-au pronunţat asupra cazului menţionat în calitate de membri ai unui tribunal, ai unei comisii de anchetă sau în orice altă calitate.

    Un judecător sau un avocat general informează preşedintele dacă, din motive speciale, consideră că nu poate participa la judecarea sau anchetarea unui anumit caz. În cazul în care preşedintele consideră că un judecător sau un avocat general nu trebuie să audieze sau să pună concluzii într-un anumit caz, din motive speciale, îl informează pe judecătorul sau avocatul general în cauză cu privire la acest lucru.

    Curtea de justiţie hotărăşte în cazul oricărei dificultăţi privind aplicarea prezentului articol.

    Nici o parte nu poate invoca nici cetăţenia unui judecător, nici absenţa din cadrul Curţii sau a uneia din camerele acesteia, a unui judecător având cetăţenia sa pentru a solicita modificarea componenţei Curţii sau a uneia din camerele acesteia.
TITLUL III
  PROCEDURA ÎN FAŢA CURŢII DE JUSTIŢIE
ARTICOLUL 19

    Statele membre şi instituţiile Uniunii sunt reprezentate în faţa Curţii de Justiţie de un agent desemnat pentru fiecare caz în parte. Agentul poate fi asistat de un consilier sau de un avocat.

    Statele care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, altele decât statele membre, precum şi Autoritatea de supraveghere a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), menţionată de acordul arătat, sunt reprezentate în acelaşi mod.

    Celelalte părţi trebuie să fie reprezentate de un avocat.

    O parte poate fi reprezentată sau asistată în faţa Curţii numai de un avocat care are competenţa de a profesa în faţa unei instanţe a unui stat membru sau a unui alt stat care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European.

    Agenţii, consilierii şi avocaţii care compar în faţa Curţii beneficiază de drepturile şi garanţiile necesare exercitării funcţiilor lor în mod independent, în condiţiile stabilite în regulamentul de procedură.

    În raport cu consilierii şi avocaţii care se prezintă în faţa sa, Curtea beneficiază de competenţele general recunoscute în acest domeniu pentru curţi şi tribunale, în condiţiile stabilite în regulamentul de procedură.

    Profesorii universitari resortisanţi ai statelor membre a căror legislaţie le acordă dreptul de a pleda beneficiază, în faţa Curţii, de drepturile recunoscute avocaţilor prin prezentul articol.

ARTICOLUL 20

    Procedura în faţa Curţii implică două etape: o etapă scrisă şi una orală.

    Procedura scrisă cuprinde comunicarea către părţi, precum şi către instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii ale căror acţiuni sunt judecate, a cererilor, declaraţiilor, probelor de apărare şi observaţiilor şi, eventual, a replicilor, precum şi a tuturor probelor şi documentelor justificative sau a copiilor legalizate ale acestora.

    Grefierul asigură efectuarea comunicărilor menţionate în ordinea şi la termenele stabilite prin regulamentul de procedură.

    Procedura orală cuprinde citirea raportului prezentat de judecătorul raportor, audierea de către Curte a agenţilor, consilierilor şi avocaţilor şi a concluziilor avocatului general, precum şi, dacă este cazul, audierea martorilor şi a experţilor.

    În cazul în care consideră că un caz nu ridică nici o problemă nouă de drept, Curtea poate decide, după audierea avocatului general, ca respectivul caz să fie judecat fără concluziile avocatului general.

ARTICOLUL 21

    Curtea de Justiţie este sesizată printr-o cerere adresată grefierului. Cererea trebuie să indice numele şi domiciliul reclamantului şi calitatea semnatarului, partea sau părţile împotriva căreia sau a cărora este formulată cererea, obiectul litigiului, concluziile şi o prezentare succintă a motivelor invocate.

    Dacă este cazul, cererea trebuie să fie însoţită de actul a cărui anulare se solicită sau, în situaţiile prevăzute la articolul III-367 din Constituţie, de un document justificativ cu privire la data la care instituţia în cauză a fost invitată să acţioneze conform articolului menţionat anterior. În cazul în care documentele menţionate nu au fost anexate cererii, grefierul solicită părţii în cauză să le prezinte într-un termen rezonabil, dar, în acest caz, drepturile părţii nu sunt anulate nici chiar în cazul în care documentele se prezintă după expirarea termenului de acţiune.
ARTICOLUL 22

    În cazurile menţionate la articolul 18 din Tratatul CEEA, Curtea de Justiţie este sesizată printr-o acţiune adresată grefierului. Acţiunea trebuie să indice numele şi domiciliul reclamantului şi calitatea semnatarului, hotărârea împotriva căreia este formulată acţiunea, părţile procesuale, obiectul litigiului, concluziile şi o prezentare succintă a motivelor invocate.

    Acţiunea trebuie să fie însoţită de o copie legalizată a deciziei comitetului de arbitraj care este contestată.

    În cazul în care Curtea respinge acţiunea, decizia comitetului de arbitraj devine definitivă.

    În cazul în care Curtea anulează decizia comitetului de arbitraj, procedura poate fi reluată, dacă este cazul, la iniţiativa uneia din părţile procesuale, în faţa comitetului de arbitraj. Acesta trebuie să se conformeze hotărârilor Curţii privind aspectele de drept.
ARTICOLUL 23

    În cazurile prevăzute la articolul III-369 din Constituţie, hotărârea unei instanţe naţionale de a suspenda procedura şi de a sesiza Curtea de Justiţie este notificată acesteia de către instanţa naţională respectivă. În continuare, grefierul Curţii de Justiţie notifică hotărârea în cauză părţilor implicate, statelor membre şi Comisiei, precum şi instituţiei, organului, oficiului sau agenţiei Uniunii care a adoptat actul a cărui valabilitate sau interpretare este contestată.

    În termen de două luni de la data notificării menţionate anterior, părţile implicate, statele membre, Comisia şi, dacă este cazul, instituţia, organul, oficiul sau agenţia Uniunii care a adoptat actul a cărui valabilitate sau interpretare este contestată, au dreptul să înainteze Curţii memorii sau observaţii în scris.

    În plus, grefierul Curţii de Justiţie notifică hotărârea instanţei naţionale statelor care sunt părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, diferite de statele membre, precum şi Autorităţii de supraveghere a AELS prevăzută de acordul menţionat anterior care, în termen de două luni de la data notificării şi în cazul în care este vorba de unul din domeniile de aplicare a Acordului, pot înainta Curţii memorii sau observaţii în scris. Prezentul paragraf nu se aplică în cazurile care intră în sfera de aplicare a Tratatului CEEA.

    În cazul în care un acord cu privire la un domeniu specific, încheiat de Consiliu cu una sau mai multe ţări terţe, prevede faptul că acestea din urmă au dreptul de a înainta memorii sau observaţii în scris în cazul în care o instanţă naţională a unui stat membru înaintează Curţii o întrebare preliminară privind domeniul de aplicare a acordului, hotărârea instanţei naţionale care cuprinde chestiunea menţionată este, de asemenea, notificată ţărilor terţe în cauză care, în termen de două luni de la data notificării, pot înainta Curţii memorii sau observaţii în scris.